Publicata in M. Of. 159/2011, Legea 9/2011 modifica Legea 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, in articolele: Art. 1, Art. 4, Art. 5, Art. 6, Art. 7, Art. 8, Art. 13, Art. 14, Art. 15.
Va prezentam articolele actualizate/consolidate care au suferit modificari in Legea 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, asa cum pot fi acestea vizualizate in Biblioteca juridica online Legalis 2.0. Punctul cheie al acestor modificari: introducerea Confederatiei Elvetiene in spatiul reglementat de acest act normativ .
„Legea 200/2004…… Art. 1
(1) Prevederile prezentei legi se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, denumită în continuare U.E., sau al Spaţiului Economic European, denumit în continuare S.E.E., care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea română.
(1) Prevederile prezentei legi se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, denumită în continuare U.E., al Spaţiului Economic European, denumit în continuare S.E.E., sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea română.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autorităţile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experienţă profesională sau cu o formare reglementată, în vederea accesului sau exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autorităţile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experienţă profesională sau cu o formare reglementată, în vederea accesului ori exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană.
(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (4) şi (5), precum şi a activităţilor prevăzute în anexa nr. 1.
(4) Regimul general de recunoaştere prevăzut de dispoziţiile prezentei legi se aplică profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, în situaţiile în care solicitantul nu întruneşte, dintr-un motiv specific şi excepţional, condiţiile pentru aplicarea procedurii de recunoaştere automată, după cum urmează:
a) pentru medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii, în cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute de lege, pentru a beneficia de drepturi câştigate;
b) pentru arhitecţi, în cazul în care solicitantul este titularul unei calificări care nu este prevăzută în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 267/2006;
c) pentru medicii, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior formării profesionale care conduce la obţinerea unui titlu de calificare recunoscut automat; sistemul general de recunoaştere a calificărilor profesionale se aplică fără a se aduce atingere prevederilor privind drepturile câştigate şi exclusiv în scopul recunoaşterii specializării în cauză;
d) pentru asistenţii medicali generalişti şi asistenţii medicali specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior formării profesionale ce conduce la obţinerea unui titlu de calificare recunoscut automat, atunci când solicitantul doreşte să fie recunoscut în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist;
e) pentru asistenţii medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist, în cazul în care solicitantul doreşte să fie recunoscut în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti, de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist sau de asistenţi medicali specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior unei formări profesionale ce conduce la obţinerea titlurilor de calificare de asistent medical generalist recunoscute automat.
(5) Prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor prevăzuţi la alin. (1) şi în situaţia în care sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă titularul său are o experienţă profesională în profesia în cauză de 3 ani pe teritoriul statului membru unde a obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doreşte să exercite în România o profesie reglementată.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;
Ordonanţă de urgenţă nr. 109/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 10 octombrie 2007, M. Of. 706/2007;
„…….Art. 4
Experienţa profesională reprezintă exercitarea efectivă şi legală a unei profesii într-un stat membru al U.E., al S.E.E. şi în Confederaţia Elveţiană.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;
„……… Art. 5
Formarea profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.:
Formarea profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană:
a) este direct orientată spre exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecventă, efectuat în cadrul unei universităţi sau în cadrul unei instituţii de învăţământ superior ori în cadrul unei alte instituţii de nivel echivalent de pregătire şi, eventual, completat cu o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională cerute pe lângă ciclul de studii superioare; structura şi nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie să fie determinate de dispoziţiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru în cauză sau să facă obiectul unui control ori al unui consimţământ din partea autorităţii desemnate în acest scop;
b) este orientată specific către exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii completat eventual cu o formare profesională, stagiu profesional sau practică profesională, ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţiile legislative din statul membru de origine ori de provenienţă sau care fac obiectul unui control ori al unei aprobări din partea unei autorităţi desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;
„…… Art. 6
În sensul prezentei legi, prin stat membru se înţelege orice stat membru al U.E., alte state membre ale S.E.E. şi Confederaţia Elveţiană.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;
„……. Art. 7
Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent ori ca salariat, o profesie reglementată care necesită o diplomă de învăţământ superior cu o durată de cel puţin 3 ani.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;
„….. Art. 8
(1) Diplomă, în sensul prevederilor art. 7, reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de pregătire, care:
a) a fost eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
a) a fost eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau din Confederaţia Elveţiană;
b) certifică faptul că titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecventă în cadrul unei universităţi, al unei instituţii de învăţământ superior sau al unei alte instituţii cu nivel similar, parcurgând şi o formare profesională, pe lângă ciclul de studii superioare, dacă în statul membru de origine sau de provenienţă este prevăzută o asemenea cerinţă;
c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă pregătirea atestată prin documentele prevăzute în prezentul alineat a fost obţinută cu preponderenţă în U.E. sau S.E.E. ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă pregătirea atestată prin documentele prevăzute a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
(2) Sunt, de asemenea, considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o pregătire dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E. şi sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celui prevăzut la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
(2) Sunt, de asemenea, considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o pregătire dobândită în cadrul U.E., S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană şi sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celui prevăzut la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;
„…… Art. 13
Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată pentru care se solicită deţinerea unei diplome, a unui certificat sau atestat de competenţă.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;
„…… Art. 14
(1) Diploma reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru;
b) certifică faptul că titularul a încheiat:
– fie un ciclu de studii postliceale, cu o durată de cel puţin un an, dar nu mai mare de 3 ani, sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă, pentru care una dintre condiţiile de admitere presupune încheierea unui ciclu de studii liceale necesar pentru a avea acces la învăţământul universitar sau superior, parcurgând şi o formare profesională, pe lângă ciclul de studii postliceale, dacă în statul membru de origine sau de provenienţă este prevăzută o asemenea cerinţă;
– fie unul dintre ciclurile de formare profesională prevăzute în anexa nr. 5;
c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E. sau S.E.E. ori în afara spaţiului U.E. sau S.E.E., însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori în afara spaţiului U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E. şi este recunoscută de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor menţionate la alin. (1) şi care conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor prevăzute la alin. (1) şi conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011
„……. Art. 15
(1) Certificatul reprezintă un document sau un ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
a) a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau din Confederaţia Elveţiană;
b) certifică faptul că titularul, după ce a urmat un ciclu de studii gimnaziale sau liceale ori un ciclu de studii gimnaziale sau liceale cu caracter tehnic ori profesional, a încheiat: fie un ciclu de formare profesională, altul decât cel la care se referă art. 14 alin. (1) lit. b), desfăşurat într-o unitate de învăţământ şi/sau într-o întreprindere, parcurgând, în completare, şi un stagiu ori o perioadă de practică profesională, dacă în statul membru respectiv este prevăzută o asemenea cerinţă, fie un stagiu sau o perioadă de practică profesională;
c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E. sau S.E.E. ori în afara spaţiului U.E. sau S.E.E., însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 2 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
c) atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori în afara spaţiului U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 2 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E., sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor menţionate la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
(2) În sensul prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor prevăzute la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
modificat de
Lege nr. 9/2011 – pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, M. Of. 159/2011;