Prin decizia nr. 36/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite s-au pronuntat asupra recursului in interesul legii declarat de procurorul general al PICCJ privind admisibilitatea cererilor de revizuire, respectiv de contestatie la executare, in cazul incidentei autoritatii de lucru judecat.
In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu solutionarea cererilor de revizuire si a contestatiilor la executare formulate succesiv, in conditiile existentei identitatii de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate in sustinerea acestora.
Astfel, unele instante au considerat ca asemenea cereri trebuie solutionate pe fond chiar daca exista identitate de persoane si s-au invocat, cu ocazia solutionarii acestora, aceleasi temeiuri legale, motive si aparari.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, in cazul cand se constata ca exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate in cuprinsul cererilor de revizuire si al contestatiilor la executare formulate succesiv, acestea trebuie respinse ca inadmisibile.
Inalta Curte a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii, stabilind ca cererile repetate de revizuire si, respectiv, contestatie la executare sunt inadmisibile, daca exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate in solutionarea acestora.
Decizia nr. 36/2009 a fost publicata in MO 414/2010.
Prin decizia nr. 2/2010, Sectiile Unite s-au pronuntat asupra recursului in interesul legii privind stabilirea calitatii de parte vatamata sau parte civila in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice.
In practica instantelor judecatoresti s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in aplicarea dispozitiilor art. 105, cu referire la art. 10 din Legea nr. 46/2008 privind fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice.
Astfel, unele instante au considerat ca, in cazul infractiunilor silvice avand ca obiect fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, poate avea calitate de parte vatamata ori de parte civila numai proprietarul fondului forestier incalcat, pentru ca prejudiciul a fost cauzat in patrimoniul acelui proprietar.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca, in asemenea ipoteza, au calitate procesuala de parte vatamata ori de parte civila atat proprietarul fondului forestier lezat, cu exceptia cazului cand el insusi este autorul faptei cauzatoare de prejudiciu, cat si ocolul silvic, respectiv directia silvica ce asigura serviciile silvice sau administrarea padurii.
Inalta Curte a stabilit ca aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii, stabilind ca, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privata a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vatamata ori de parte civila o pot avea atat ocolul silvic, in calitate de reprezentant al statului, cat si proprietarul fondului forestier, cu exceptia situatiei in care acesta din urma este subiect activ al infractiunii.
Decizia nr. 2/2010 a fost publicata in MO 414/2010.