(1) Anterior numirii lor ca judecători sau procurori stagiari, absolvenții Institutului Național al Magistraturii sunt verificați sub aspectul îndeplinirii cerinței de avea o bună reputație, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În termen de 10 zile de la susținerea ultimei probe a examenului de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, auditorii de justiție depun la Institutul Național al Magistraturii următoarele documente:
– adeverințe eliberate de primării și/sau, după caz, de administrațiile financiare de la domiciliile avute în ultimii 2 ani din care să rezulte, dacă este cazul, natura și tipul contravențiilor comise și sancțiunile contravenționale aplicate;
– certificatul de cazier judiciar;
– declarația pe propria răspundere privind precizarea domiciliului avut în ultimii 2 ani;
– orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante pentru verificarea îndeplinirii cerinței de bună reputație.
(3) În vederea verificării îndeplinirii cerinței bunei reputații, Institutul Național al Magistraturii solicită Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii date privind o eventuală eliminare, pe parcursul celor 2 ani de formare în cadrul Institutului Național al Magistraturii, din concursurile de admitere în magistratură organizate de Consiliul Superior al Magistraturii și poate solicita, în măsura în care consideră necesar, relații de la alte instituții.
(4) Institutul Național al Magistraturii verifică documentele prevăzute la alin. (2) și (3). Constituie obiect al verificării privind buna reputație și datele cuprinse în dosarul profesional al auditorilor, întocmit pe durata urmării cursurilor în cadrul Institutului Național al Magistraturii, inclusiv eventualele sancțiuni disciplinare aplicate în această perioadă, soluțiile privind sesizările primite cu privire la absolvenți, precum și orice alte date relevante.
(5) Rezultatele verificărilor prevăzute la alin. (4) se consemnează în cuprinsul unui raport unic cu privire la toți absolvenții, în care se prezintă distinct situația acelor candidați despre care se conturează indicii că nu s-ar bucura de o bună reputație. Pe baza acestui raport, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște cu privire la îndeplinirea cerinței privind buna reputație. Prevederile art. 271 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(6) Absolvenții Institutului Național al Magistraturii care nu se bucură de o bună reputație nu pot fi numiți ca judecători sau procurori stagiari.
(7) Pentru stabilirea cerinței bunei reputații sunt analizate faptele pentru care absolvenților li s-au aplicat sancțiuni contravenționale, amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 181 din Codul penal, sancțiuni disciplinare pe durata urmării cursurilor în cadrul Institutului Național al Magistraturii, faptele pentru care acestora li s-au aplicat sancțiuni de drept penal, precum și faptele pentru care candidații au fost eliminați din concursurile de admitere în magistratură organizate de Consiliul Superior al Magistraturii pe parcursul celor 2 ani de formare în cadrul Institutului Național al Magistraturii.
(8) La verificarea cerinței bunei reputații sunt avute în vedere următoarele criterii: tipul și împrejurările de săvârșire a faptei, forma de vinovăție, tipul de sancțiune aplicată, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau al procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum și perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancțiunii disciplinare, contravenționale, administrative sau de la rămânerea definitivă a condamnării.
(9) Absolvenții Institutului Național al Magistraturii care nu au fost numiți judecători sau procurori stagiari pentru neîndeplinirea cerinței de bună reputație sunt obligați să restituie bursa de auditor de justiție și cheltuielile de școlarizare.“