Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 658 din Codul civil, excepție invocată din oficiu de Judecătoria Satu Mare – Secția civilă în Dosarul nr. 8.775/296/2011 al aceleiași instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 945D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că textul de lege criticat a fost modificat de către legiuitor, în sensul Deciziei Curții Constituționale nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, înainte de sesizarea Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.775/296/2011, Judecătoria Satu Mare – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 658 din Codul civil, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni de partaj judiciar, formulate în temeiul prevederilor art. 45 alin. (3) – (7) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, prin care reclamanta Elena Goga solicita instanței de judecată să constate încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune ale unui imobil – clădire cu mai multe apartamente.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, prin Decizia nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (3)–(6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, prevederi ce au un conținut identic cu cele cuprinse în art. 658 din Codul civil, astfel cum s-a reținut și în decizia menționată, care însă nu au fost declarate neconstituționale, Curtea pronunțându-se în limitele sesizării.
Astfel, instanța de judecată apreciază că art. 658 din Codul civil contravine dreptului constituțional de proprietate privată. Arată că, potrivit art. 651 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cota-parte din dreptul de proprietate asupra părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente are caracter accesoriu în raport cu dreptul de proprietate asupra spațiului din clădire care constituie bunul principal; înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părți nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spațiului care constituie bunul principal.
În acest context, regimul derogatoriu instituit prin textul de lege criticat, în sensul posibilității încetării destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, cu votul a două treimi din numărul coproprietarilor, echivalează, practic, cu o expropriere pentru o cauză de utilitate publică, utilitate care nu îndeplinește condiția interesului public, în ceea ce privește coproprietarii care nu au consimțit la încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate au fost substanțial modificate prin Legea nr. 60/2012, astfel încât, în prezent, soluția legislativă este substanțial diferită de cea anterioară, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. În ceea ce privește sintagma „în vigoare“, revine Curții Constituționale competența exclusivă de a se pronunța asupra modului de interpretare a efectelor juridice pe care le produc textele legale criticate la data raportului juridic dedus judecății sau a invocării excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îi reprezintă prevederile art. 658 – Încetarea destinației folosinței comune din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, potrivit cărora: „(1) Încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî motivat cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor.
(2) În acest caz, devin aplicabile dispozițiile privitoare la coproprietatea obișnuită și temporară. Cu toate acestea, înstrăinarea sau ipotecarea se poate realiza dacă există o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), coproprietarii care nu au votat ori, după caz, s-au opus la înstrăinare sau ipotecare au dreptul la o despăgubire justă stabilită pe cale convențională ori, în caz de neînțelegere, pe cale judecătorească.
(4) Constatarea încetării destinației de folosință comună pentru aceste părți se face prin hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul coproprietarilor.
(5) Imobilul, respectiv partea din imobil care rezultă din încetarea destinației folosinței comune se înscrie în mod corespunzător în cartea funciară pe baza documentației cadastrale întocmite în acest scop.“
Potrivit motivării excepției invocate din oficiu de către instanța de judecată, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1)–(3) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată și a proprietății private și, respectiv, la expropriere, precum și în art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 12 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (3)–(6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, care instituiau o excepție de la regula caracterului accesoriu al dreptului de proprietate comună forțată și perpetuă asupra părților comune ale unui imobil, în raport cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părți determinate din acesta, reglementând posibilitatea constatării încetării destinației de folosință comună a părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, printr-o hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari, adoptată cu votul a două treimi din numărul coproprietarilor.
Prin decizia menționată, Curtea a constatat că prevederile art. 45 alin. (3)–(6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 sunt neconstituționale, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 44 din Constituție, statuându-se că regimul juridic al bunurilor coproprietate forțată nu poate fi schimbat decât cu consimțământul tuturor proprietarilor din clădire, astfel încât înstrăinarea coproprietății forțate cu votul majorității de 2/3 dintre proprietari echivalează practic cu o vânzare a bunului altuia, fără a exista consimțământul proprietarilor care nu au votat sau au votat împotrivă.
Curtea s-a pronunțat în limitele sesizării sale în ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, însă a observat, prin decizia menționată, că prevederile art. 658 din noul Cod civil, criticat în prezenta cauză, au un conținut identic cu cel al dispozițiilor constatate ca fiind neconstituționale.
Subsecvent pronunțării Deciziei nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011, legiuitorul a intervenit și a modificat prevederile art. 658 din Codul civil în sensul celor constatate prin decizia menționată.
Astfel, prin dispozițiile art. VII din Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2012, legiuitorul a menținut posibilitatea încetării destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, însă condiționat de existența acordului tuturor coproprietarilor.
În prezenta cauză, Curtea observă că instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională printr-o încheiere pronunțată la data de 30 aprilie 2012, dată la care soluția legislativă criticată nu mai era în vigoare, fiind modificată prin Legea nr. 60/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2012.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că textul de lege criticat, în redactarea pe care acesta o avea înainte de modificarea prin Legea nr. 60/2012, a încetat să își mai producă efectele juridice în cauza dedusă judecății instanței învestite cu soluționarea fondului cauzei, la data sesizării Curții Constituționale, în cauză fiind aplicabile noile dispoziții ale art. 658 din Codul civil, modificate în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.514 din 15 noiembrie 2011.
