Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78, 78¹, 79 și 80 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, excepție ridicată de Societatea Comercială „Mebis“ – S.A. din Bistrița în Dosarul nr. 26/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78, 78¹ și 79 din Legea nr. 69/2000, deoarece respectă exigențele impuse de art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, în sensul că restricțiile impuse dreptului de proprietate privată servesc interesului general pe care îl prezintă activitatea de educație fizică și sport în cadrul dreptului constituțional la ocrotirea sănătății. În privința dispozițiilor art. 80, solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, deoarece acestea nu au legătură cu dezlegarea cauzei în care a fost invocată excepția.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea nr. 152/CA/2009 din 24 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 26/112/2009, Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78, 78¹, 79 și 80 din Legea educației fizice și a sportului nr. 69/2000.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Mebis“ – S.A. din Bistrița într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acțiune în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, deoarece, potrivit acestora, imobilele dobândite de societățile comerciale în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale se reintegrează în patrimoniul succesorului în drepturi, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire. Se încalcă, astfel, și principiul egalității titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma de proprietate, precum și obligația despăgubirii proprietarului în cazul modificării regimului juridic al bunului. Prin procesul de privatizare unele societăți comerciale constituite inițial cu capital integral de stat au devenit societăți comerciale cu capital integral sau parțial privat, iar la vânzarea acțiunilor au fost determinate, printre altele, și valoarea capitalului social, precum și natura bunurilor care compun capitalul. Or, „scoaterea unor bunuri din patrimoniul acestor societăți comerciale și transferul lor în patrimoniul altui titular al proprietății private, chiar dacă acesta este succesorul de drept al unui fost proprietar, dar de la care au fost trecute bunurile respective în proprietatea unor societăți comerciale, în baza unui titlu legal, este contrară prevederilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate și la ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular“. Este afectată, totodată, exercitarea libertății de dispoziție cu privire la un astfel de bun imobil, deoarece proprietarul are obligația de a menține destinația sa, și anume bază sportivă, sau în cazul desființării, de a construi o nouă bază de agrement. Se mai susține că, prin prevederile art. 79 din lege, persoanele de drept privat sunt asimilate instituțiilor publice, în sensul că schimbarea destinației sau desființarea bazei sportive se face numai prin hotărâre a Guvernului.

Tribunalul Bistrița-Năsăud – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 78, 78¹, 79 și 80 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile pct. 2 al art. unic din Legea nr. 221/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003, și ale art. I pct. 47–52 din Legea nr. 472/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 16 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 78: „(1) În sensul prezentei legi baza materială sportivă cuprinde totalitatea terenurilor și spațiilor, precum și amenajările, instalațiile și construcțiile care sunt destinate organizării și desfășurării activității de educație fizică și sport.

(2) Bunurile menționate la alin. (1) aparțin, după caz, proprietății publice sau private.

(3) Bazele sportive din domeniul public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale, respectiv din sectorul privat, omologate, se înscriu obligatoriu în Registrul bazelor sportive, conform unei metodologii aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Sport.“;

– Art. 78¹: „Autoritățile administrației publice și societățile comerciale care au dobândit sau dețin baze și/sau instalații sportive sunt obligate să păstreze destinația acestora și să le mențină în stare de funcționare.“;

– Art. 79: „(1) Schimbarea destinației sau desființarea unor baze sportive aparținând domeniului public ori privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale se va putea face numai prin hotărâre a Guvernului și cu construirea prealabilă a altor baze sportive similare celor desființate.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și societăților comerciale care dețin active patrimoniale destinate activității sportive ce au aparținut statului.“;

– Art. 80: „(1) Baza materială pentru activitatea sportivă, aflată în patrimoniul statului și în folosința fostului Consiliu Național pentru Educație Fizică și Sport la data de 22 decembrie 1989, se reintegrează în patrimoniul succesorului în drepturi, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

(2) Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În același timp se reintegrează fără plată și imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, cu modificările și completările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol.

(3) Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar, aflate în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se face pe bază de contract încheiat în condițiile legii, cu revizuirea anuală a acestuia, numai în conformitate cu metodologia stabilită prin ordin al ministrului tineretului și sportului.

(4) Închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor, în condițiile alin. (3) se face cu prioritate pentru activități sportive.

(5) Deținătorii de bunuri prevăzute la alin. (1) și (2), care urmează să fie reintegrate în patrimoniul Agenției Naționale pentru Sport, sunt obligați să pună la dispoziție împuterniciților acesteia toate documentele care atestă proprietatea, evidențele contabile, precum și documentele necesare, în vederea înregistrării. Agenția Națională pentru Sport, prin împuterniciții săi, va acționa în justiție persoanele juridice sau fizice care refuză semnarea protocoalelor și predarea documentelor de proprietate. Aceste acțiuni sunt scutite de taxa de timbru.

(6) Intabularea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparținând bazei materiale sportive se face cu scutirea de plata taxelor prevăzute de lege. De asemenea, sunt scutite de taxa de timbru și cererile de chemare în judecată privind acțiuni în prestație tabulară, radiere, anulare sau modificare a înscrierilor din cartea funciară înaintate de instituțiile sau persoanele prevăzute la alin. (5).

(7) Acțiunile în justiție formulate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de direcțiile pentru tineret și sport județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea prevederilor alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa de timbru.

(8) În condițiile alin. (7) și alte organe ale administrației publice centrale și locale pot face reintegrarea bazei materiale proprii pentru activitate sportivă.

(9) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului administrează baza materială proprie prin complexurile sportive naționale și cluburile sportive din subordinea sa, precum și prin unitățile de administrare a bazelor sportive din subordinea direcțiilor pentru tineret și sport județene, respectiv a municipiului București, în condițiile legii.

(10) Complexurile sportive naționale sunt persoane juridice, înființate prin hotărâre a Guvernului ca instituții publice în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Obiectul de activitate al acestora îl constituie administrarea bazei materiale destinate cu prioritate pregătirii loturilor naționale și olimpice, precum și organizării competițiilor sportive de nivel național și internațional. Complexurile sportive naționale se organizează și funcționează pe baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

(11) Unitățile de administrare a bazelor sportive din subordinea direcțiilor pentru tineret și sport județene, respectiv a municipiului București, funcționează ca unități fără personalitate juridică, având ca obiect de activitate administrarea și întreținerea bazelor sportive de interes național, precum și prestarea de servicii pentru activitatea sportivă și de tineret.

(12) Sursele de finanțare a complexurilor sportive naționale provin din:

a) subvenții de la bugetul de stat;

b) venituri obținute din activități economice realizate în legătură cu scopul și cu obiectul de activitate ale acestora;

c) donații și sponsorizări;

d) alte venituri, în condițiile legii;

e) sume rămase din venituri extrabugetare din exercițiul financiar precedent.

f) venituri obținute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

(13) Veniturile obținute din activitatea complexurilor sportive naționale și a unităților județene de administrare a bazelor sportive se gestionează și se utilizează integral la nivelul unităților respective, pentru realizarea scopului și obiectului de activitate, fără vărsăminte la bugetul de stat și fără afectarea alocațiilor de la bugetul de stat.

(14) Comitetul Olimpic Român și federațiile sportive naționale, ca persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, pot primi în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri imobile din patrimoniul statului și al unităților administrativteritoriale.

(15) Patrimoniul din domeniul public al statului, aflat, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în administrarea Agenției Naționale pentru Sport, poate fi transferat în domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, după caz, în condițiile legii.“

Art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, la care art. 80 alin. (2) din Legea nr. 69/2000 face trimitere, prevede următoarele: „Inițial, capitalul social al societăților comerciale constituite potrivit art. 17 este deținut integral de statul român sub formă de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și va fi vărsat în întregime la data constituirii societății.

Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.“

Autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Dispozițiile art. 78, 78¹, 79 și 80 din Legea educației fizice și a sportului nr. 69/2000 reglementează norme referitoare la baza materială sportivă și modalitatea de reintegrare a acestei baze în patrimoniul succesorului în drepturi, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Aceste baze sportive aparțin, după caz, proprietății publice sau private, în sensul că se află fie în domeniul public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale, fie în sectorul privat. Asupra bunurilor ce aparțin proprietății publice a statului sau unităților administrativ-teritoriale nu se poate pune problema unei exproprieri cu prilejul reintegrării, din moment ce titularul dreptului rămâne același subiect de drept. În plus, acesta are obligația să păstreze destinația bazelor sportive și să le mențină în stare de funcționare, respectiv să construiască alte baze sportive similare în prealabil desființării sau schimbării destinației acestora. Această obligație revine în egală măsură și societăților comerciale care au dobândit sau dețin baze și/sau instalații sportive, astfel cum prevăd dispozițiile art. 78¹ și art. 79 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, ceea ce, în opinia autorului excepției, contravine prevederilor art. 44 din Constituție, la fel ca și faptul că proprietatea privată a acestor subiecte de drept trece în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului fără o dreaptă și prealabilă despăgubire. Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi reținute, de vreme ce art. 80 alin. (2) din legea criticată prevede acordarea unor juste despăgubiri, după caz, cu prilejul procesului de reintegrare a bazelor sportive în patrimoniul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Totodată, cu privire la imobilele care au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, cu modificările și completările ulterioare, aceleași dispoziții prevăd reintegrarea fără plată, deoarece acestea s-au constituit, inițial, din bunuri deținute de statul român. În sfârșit, obligația referitoare la păstrarea destinației bazelor sportive și menținerea acestora în stare de funcționare sau obligația privind construirea altor baze sportive similare în prealabil desființării sau a schimbării destinației acestora, ce revine și societăților comerciale, deci unor subiecte de drept privat, este o obligație propter rem, justificată prin faptul că educația fizică și sportul reprezintă activități de interes național, pe care statul trebuie să le susțină și sa le încurajeze în cadrul obligației sale de a asigura dreptul la ocrotirea sănătății, prevăzut de art. 34 din Constituție.

Ca atare, nu se poate vorbi de o încălcare a proprietății private, deoarece bazele sportive au aparținut statului și unităților administrativ-teritoriale, fie în domeniul public, fie în domeniul privat, cu unicul scop de a realiza activitățile de interes național sprijinite de stat – educația fizică și sportul.