Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, excepție ridicată de Constantin Mihail Motora în Dosarul nr. 337/57/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 449 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât cauza nu se întemeiază pe dispozițiile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 337/57/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, excepție ridicată de Constantin Mihail Motora în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind despăgubire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 115 alin. (4)-(8) referitor la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență. Astfel, potrivit textelor constituționale de referință, ordonanțele de urgență se pot emite numai în cazuri excepționale, când, în mod obiectiv, nu este posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi în procedură de urgență. Practica guvernamentală din România „a depășit însă orice așteptări, inventând «cazuri excepționale» care, coborâte din contingent, se dovedesc a fi cazuri comune, și calificând cazuri obișnuite, uneori chiar banale, ca fiind «excepționale», așa cum este cazul și în speță.” Se mai arată că în motivarea urgenței adoptării dispozițiilor criticate s-au invocat perturbările determinate de imposibilitatea punerii în aplicare a unora dintre prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011, perturbări ce sunt de natură a altera procesul educațional, întreaga motivare vizând legea educației naționale, fără referire, măcar tangențială, la problema plății sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013. Se mai susține că normele criticate sunt profund discriminatorii, în condițiile în care se instituie un tratament preferențial instituțiilor și autorităților publice, comparativ cu orice alt debitor, pe baza unor considerente neîntemeiate.

6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, din analiza Notei de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2012 rezultă că măsura criticată a fost adoptată în continuarea măsurilor de eșalonare la plată a titlurilor devenite executorii până la data de 31.12.2011, respectiv în cursul anului 2012, adoptate prin ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 71/2009 și nr. 17/2012, pentru a se asigura atât sustenabilitatea financiară, cât și aplicarea unui tratament egal pentru angajații din sectorul bugetar care au obținut în instanță astfel de titluri. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, în anumite situații extreme, implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești se pot constitui într-o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilității economice a statului român. O atare finalitate economică implică, în mod necesar și neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară și energică. Nu se poate reține existența unei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. Se face trimitere sub acest aspect la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, concluzionându-se că, și în raport cu interpretarea principiului egalității în drepturi dată în această jurisprudență, normele criticate sunt constituționale.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 3.957 din 15 mai 2015, punctul său de vedere în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că din expunerea de motive la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 reiese faptul că aceste măsuri de eșalonare la plată a titlurilor executorii au fost adoptate în contextul crizei economice și financiare mondiale și a constrângerilor bugetare, pentru asigurarea stabilității și a sustenabilității finanțelor publice având în vedere impactul considerabil al acestor titluri, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție. De asemenea, nu poate fi reținută încălcarea art. 16 din Constituție, întrucât nu se constată o stare de discriminare între debitorii persoane juridice de drept privat și debitorii autoritățile și instituțiile publice, dată fiind situația obiectivă în care se află aceștia din urmă, în sensul că sursa pentru executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii o constituie bugetul public, diferența de tratament juridic fiind pe deplin justificată.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012, având următorul conținut:

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.”

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate au fost invocate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 115 alin. (4)-(8) referitor la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin adoptarea textului legal criticat s-a eșalonat plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, ca urmare a constrângerilor bugetare impuse de situația economică de la momentul respectiv. În acest sens, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2012 se precizează că instituirea unor asemenea măsuri se înscrie pe linia unui „set coerent de politici macroeconomice și măsuri de menținere a stabilității financiare a țări, care să asigure, în acest an, o execuție bugetară prudentă, restrictivă și echilibrată.” De asemenea, potrivit Notei de fundamentare a ordonanței de urgență, eșalonarea plății sumelor în discuție face parte dintr-o serie de măsuri similare adoptate ca urmare a existenței unui număr substanțial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autorității statale de a executa hotărârile judecătorești pronunțate deja în această materie, în special în contextul de criză economică. Se reține în acest sens că „potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se realizează eșalonat în perioada 2012-2016. De asemenea potrivit art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare au fost eșalonate pe aceeași perioadă și titlurile devenite executorii în cursul anului 2012. Aceste măsuri de eșalonare la plată a titlurilor executorii au fost adoptate în contextul crizei economice și financiare mondiale și a constrângerilor bugetare, pentru asigurarea stabilității și sustenabilității finanțelor publice având în vedere impactul considerabil al acestor titluri, de peste 7 miliarde lei. În continuarea acestor măsuri, este necesar ca și plata titlurilor executorii obținute după data de 1 ianuarie 2013 să se efectueze eșalonat pe o perioadă de 5 ani, asigurându-se astfel atât sustenabilitatea financiară, cât și aplicarea unui tratament egal pentru angajații din sectorul bugetar care au obținut în instanță astfel de titluri.”

14. Adoptarea actului normativ supus controlului de constituționalitate a fost determinată, așadar, de circumstanțele excepționale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere înseși substanței a acestor drepturi. Ca urmare, textul legal criticat vizează rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională. În consecință, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență invocate de autorul excepției.

15. Tot astfel, nu se poate reține existența unei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene” împotriva Belgiei, 1968, Marckx împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004). Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene” împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1986, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004). Or, în cauza de față, măsura contestată urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Astfel, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic. În același sens este, de altfel, o jurisprudență constantă a Curții Constituționale, ale cărei considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în cauza de față (de exemplu Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011, prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar).