Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România“, excepție ridicată de Abdelkader Ben Ahmed Ben Messaoud Messaoudi în Dosarul nr. 8.390/2/2007 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.390/2/2007, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Abdelkader Ben Ahmed Ben Messaoud Messaoudi într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de acesta împotriva rezoluției de luare a sa în custodie publică și împotriva deciziei de returnare sub escortă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că termenul foarte scurt de formulare a contestației împotriva deciziei de returnare sub escortă nu asigură exercitarea eficientă a dreptului la apărare, fiind afectate implicit dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Se arată că lungimea termenului de soluționare și incertitudinea cu privire la modul său de calcul „sunt susceptibile să declanșeze impedimente cvasi-insurmontabile pentru contestator“. În ceea ce privește dispozițiile art. 86 alin. (1) lit. b) din ordonanță – devenite art. 87 alin. (1) lit. b) –, se susține că textul devine retroactiv în cazul în care măsura returnării sub escortă este aplicată și în privința intrărilor ilegale în România săvârșite anterior intrării în vigoare a ordonanței. Se mai arată că „nu poate fi sancționat de către o lege ulterioară un comportament care nu era prohibit de lege la momentul săvârșirii“.

Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Ulterior sesizării Curții Constituționale, ordonanța a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar, ca urmare a renumerotării, textele de lege criticate se regăsesc în prezent la art. 84 alin. (2) și art. 87 alin. (1) lit. b), asupra acestor texte de lege urmând să se pronunțe Curtea Constituțională. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

– Art. 84 alin. (2): „(2) În cazul străinilor prevăzuți la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanța se pronunță în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.“

– Art. 87 alin. (1) lit. b): „(1) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini: (…)

b) care au trecut ilegal frontiera de stat.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare și art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii. De asemenea, invocă și prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la viață familială și privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției critică mai întâi dispozițiile art. 84 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 care prevăd că străinul față de care s-a luat decizia de returnare sub escortă poate contesta această măsură într-un termen de 3 zile, susținând că durata acestui interval de timp este prea scurtă pentru a se putea realiza o apărare eficientă. Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă o normă procedurală care nu nesocotește nici dreptul la apărare al străinului și nici dreptul la un proces echitabil și la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. Nimic nu îl împiedică pe străinul interesat, care manifestă diligentă, să depună contestația în termenul stabilit de ordonanța menționată, având posibilitatea ca, ulterior, în fața instanței de judecată să utilizeze toate mijloacele de apărare prevăzute de lege și să se prevaleze de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratică desfășurarea unui proces echitabil.

În ceea ce privește art. 87 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, Curtea constată că acesta nu conține în sine nicio normă cu caracter retroactiv și nu face nicio precizare în legătură cu aplicarea în timp a dispozițiilor pe care le cuprinde, astfel că nu se poate reține că acest text ar încălca principiul neretroactivității legii.

În fine, Curtea observă că invocarea prevederilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la viață familială și privată, nu prezintă relevanță în cauza de față.