Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Theresia Eckert în Dosarul nr. 12.586/325/2006 al Tribunalului Timiș – Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 12.584/325/2006, nr. 12.588/325/2006, nr. 12.721/325/2006 și nr. 12.585/325/2006 ale Tribunalului Timiș – Secția civilă, dosare având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate. Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 558D/2008, nr. 559D/2008, nr. 560D/2008 și nr. 561 D/2008, excepțiile fiind ridicate de Agnes Ramp, de Iohann Sterbling și Elisabeth Sterbling, de Iuliana Krimm și Mathias Krimm, precum și de Josef Neff.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele menționate au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, conexarea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 558D/2008, nr. 559D/2008, nr. 560D/2008 și nr. 561D/2008 la Dosarul nr. 557D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate ca fiind încălcate. Menționează în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 26 februarie 2008, pronunțate în dosarele nr. 12.586/325/2006, nr. 12.584/325/2006, nr. 12.588/325/2006, nr. 12.721/325/2006 și nr. 12.585/325/2006, Tribunalul Timiș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Excepțiile au fost ridicate de Therezia Eckert, de Agnes Ramp, de Iohann Sterbling și Elisabeth Sterbling, de Iuliana Krimm și Mathias Krimm, precum și de Josef Neff în dosare având ca obiect „fond funciar“.
În motivarea excepției de neconstituționalitate al cărui cuprins este identic în toate dosarele, se susține, în esență, că, deși conform Constituției cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, prin dispozițiile de lege criticate „se recunoaște doar cetățenilor români posibilitatea de a formula cerere (petiție)“, precum și că autoritățile refuză să soluționeze „o asemenea cerere (petiție) pe considerentul că deși justifică un drept de proprietate NU are calitatea de cetățean român pentru a formula cerere“, astfel încât, „practic, i se recunoaște persoanei vătămate faptul că i s-a încălcat flagrant dreptul de proprietate, dar nu i se dă posibilitatea de a obține repararea acestui drept și implicit recunoașterea dreptului pretins“. Se mai arată că „rațiunea pentru care Legea nr. 18/1991 a fost publicată și modificată este tocmai de a repara o încălcare a dreptului fundamental la proprietate realizat între anii 1945–1989“, însă „modul în care este prevăzută această procedură prin conținutul art. 48 din Legea nr. 18/1991 îngrădește practic dreptul consfințit prin legea specială“.
Tribunalul Timiș – Secția civilă consideră, în toate dosarele, că dispozițiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 nu sunt contrare prevederilor constituționale ale: art. 51, „deoarece nimic nu-i împiedică pe cetățenii străini (cum este și cazul în speță) să depună cereri de reconstituire a dreptului de proprietate la comisiile locale de fond funciar“; art. 52, întrucâtart. 53 din Legea nr. 18/1991 „oferă posibilitatea atacării în instanță pe calea plângerii, indiferent de cetățenia petiționarului, a soluției emise de un organ cu atribuții administrative ori administrativ-jurisdicționale, dacă petiționarul se consideră vătămat într-un drept al său“; art. 53, deoarece simpla depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate „nu semnifică implicit dobândirea vreunui drept de proprietate“, „ci numai conferirea unei vocații la reconstituirea în viitor“ a acestui drept.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 48 din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu textele din Constituție invocate ca fiind încălcate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul cuprins: „Cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3)–(9).“
Autorii excepției susțin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 51 alin. (1) potrivit cărora „Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor“, ale art. 52 referitor la „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“, precum și ale art. 53 privind „Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți“.
Examinând excepția ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Prin numeroase decizii, respingând excepția, Curtea a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 630 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, că dispozițiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foștilor cooperatori, a moștenitorilor acestora și a altor persoane care la data intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României.
Prin această decizie s-a reținut, în esență, că, având în vedere obiectul de reglementare al legii – proprietatea funciară – și scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat –, reglementarea condițiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului. Or, potrivit Constituției, una dintre modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este moștenirea legală, ceea ce presupune că moștenitorii pot dobândi, după anul 2003, terenuri în condițiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil și următoarele), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetățenii români. Prin decizia menționată s-a mai reținut că, pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care la data intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari.
Cele statuate în decizia menționată, sub aspectul criticii referitoare la încălcarea prevederilor art. 46 din Constituție, își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acesteia.
Cât privește invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 51 privind „Dreptul de petiționare“, precum și ale art. 53 referitoare la „restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți“, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. De asemenea, nici din perspectiva art. 52 din Constituție critica formulată în legătură cu art. 48 din lege nu poate fi reținută. Aceasta, deoarece dispozițiile constituționale ale art. 52 se referă la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim să obțină recunoașterea dreptului sau a interesului legitim. Or, textul de lege criticat nu îngrădește în niciun fel acest drept. Faptul că unele comisii de aplicare a legii fondului funciar au refuzat să primească cereri de reconstituire a dreptului de proprietate ține de aplicarea legii și această atitudine a autorităților publice, ceea ce nu atrage neconstituționalitatea textului de lege. Împotriva refuzului comisiilor locale de aplicare a legii fondului funciar de a primi cererile de reconstituire a dreptului de proprietate persoanele nemulțumite pot face plângere la instanța de judecată în baza prevederilor legii fondului funciar.
