Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Parohia Ortodoxă Cașva, sat Cașva, comuna Gurghiu, în Dosarul nr. 1.236.2/39/2006 al Curții de Apel Suceava – Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă avocat Lucian Badiu, pentru autorul excepției, și preot Ioan Bogdan Sorin, pentru Parohia Greco-Catolică Cașva.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În esență, susține că art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă este neconstituțional, întrucât încalcă principiul dublului grad de jurisdicție, în sensul că partea în defavoarea căreia s-a pronunțat o hotărâre beneficiază doar de calea de atac a recursului, iar calea extraordinară de atac poate fi exercitată doar odată cu soluția ce se va pronunța asupra fondului.
Reprezentantul Parohiei Greco-Catolice Cașva solicită respingerea excepției, considerând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate ca fiind încălcate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.236.2/39/2006, Curtea de Apel Suceava – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Parohia Ortodoxă Cașva, sat Cașva, comuna Gurghiu într-o cauză având ca obiect revendicarea unui imobil.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă „recunoaște părții în defavoarea căreia s-a pronunțat hotărârea de anulare numai calea de atac a recursului“, iar calea extraordinară de atac poate fi exercitată „numai odată cu soluția ce se va pronunța asupra fondului cauzei“ și numai pentru motive de legalitate. Autorul excepției consideră că „în această schemă procedurală lipsește chiar elementul care marchează existența principiului dublului grad de jurisdicție, și anume calea de atac a apelului“, în condițiile în care textul este plasat în capitolul „Judecarea apelului“. Mai consideră că, „în contextul în care instanța de control judiciar are abilitatea ca ulterior anulării hotărârii primei instanțe să treacă la o nouă judecată a cauzei, tot în primă instanță“, se încalcă dreptul la un proces echitabil, precum și „regulile privind principiul ierarhizării instanțelor de judecată și principiul dublului grad de jurisdicție“. Art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă stabilește în cadrul aceluiași proces căi de atac diferite pentru cicluri procesuale diferite și creează premizele concrete ale inegalității părților. Pentru argumentele expuse, autorul excepției consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea de Apel Suceava – Secția civilă, însușindu-și jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că, deși textul de lege criticat „instituie două regimuri juridice diferite, o face în considerarea existenței a două situații diferite, care nu puteau fi reglementate identic“, precum și că reglementarea reprezintă o garanție a aplicării principiului constituțional și convențional privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 116/2002, nr. 515/2006 și nr. 472/2007.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.“
Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)–(3) privind „Accesul liber la justiție“, ale art. 16 alin. (1) – „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“ și alin. (2) – „Nimeni nu este mai presus de lege“, precum și ale art. 24 privind „Dreptul la apărare“. De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la „Dreptul la un proces echitabil“.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea pronunțându-se, de exemplu, prin deciziile nr. 102 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, nr. 472 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2007, și nr. 681 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007. Prin deciziile menționate, respingând excepția, Curtea a reținut, în esență, că, deși art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă instituie două regimuri juridice diferite, aceasta are în vedere existența a două situații diferite, care nu pot fi reglementate identic. Totodată, prin acele decizii, Curtea a mai statuat că reglementarea prevăzută de art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
Cele statuate în jurisprudența Curții cu privire la constituționalitatea prevederilor de lege criticate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acesteia.
