Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Sava Săndel în Dosarul nr. 516/121/2006 al Tribunalului Galați – Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 516/121/2006, Tribunalul Galați – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 din Codul penal, excepție ridicată de Radu Sava Săndel într-o cauză penală având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva sentinței de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că, atât timp cât persoanele care s-au prostituat, la îndemnul și în folosul inculpatului, puteau să dispună în mod liber de ele însele, nu se justifică incriminarea infracțiunii de proxenetism.
Tribunalul Galați – Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că proxenetismul este o formă de exploatare a prostituției și de încurajare a acesteia, care încalcă drepturile și libertățile altora. Se mai arată că interzicerea prin Constituție a manifestărilor obscene, contrare bunelor moravuri, obligă legiuitorul să elaboreze norme speciale, precum art. 329 din Codul penal, care să asigure apărarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 329 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea la prostituție se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 sau 2 este săvârșită față de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infracțiunii prevăzute la alin. 1–3 și cele care au fost dobândite prin săvârșirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Tentativa se pedepsește.“
Autorul excepției susține că textul legal criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 26 privind viața intimă, familială și privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că inculpatul, autor al excepției, a fost condamnat prin Sentința penală nr. 656 din 13 martie 2006 a Judecătoriei Galați pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal, În consecință, excepția de neconstituționalitate care vizează art. 329 alin. 2, 3, 4 și 5 din Codul penal este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Cu privire la dispozițiile art. 329 alin. 1 din Codul penal, Curtea constată că prin Decizia nr. 21 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2002, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea textului criticat sub aspectul avut în vedere de autorul excepției. Cu acel prilej, Curtea a statuat că „incriminarea și sancționarea faptelor de prostituție și de proxenetism, în Codul penal de la 1968, reprezintă și îndeplinirea obligației asumate de statul român prin Decretul nr. 482/1954 de aderare la convenție [Convenția pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituării acestora], care prevede că părțile la această convenție decid pedepsirea oricăror persoane care, pentru a satisface pasiunile altei persoane, ademenește, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimțământul acesteia, sau care exploatează prostituția altei persoane, chiar cu consimțământul acesteia, În preambulul convenției se arată că «prostituția și răul care o însoțește, traficul de ființe umane în vederea prostituării, sunt incompatibile cu demnitatea și valoarea persoanei umane și pun în pericol bunăstarea individului, a familiei și a comunității»“.
Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că „în ceea ce privește proxenetismul, incriminat prin însăși convenția menționată, caracterul său profund antisocial nu poate fi pus la îndoială și nu se poate vorbi despre neconstituționalitatea dispozițiilor art. 329 din Codul penal“.
Jurisprudența invocată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Curtea constată că textul constituțional prevede că persoana are dreptul să dispună de ea însăși în măsura în care nu încalcă bunele moravuri. Or, cum prostituția este incriminată, orice faptă ce vizează îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției este contrară bunelor moravuri. Astfel, incriminarea unui astfel de comportament este departe de a încălca prevederile art. 26 din Constituție, mai degrabă fiind o aplicare a acestora la nivelul legii.
În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 329 alin. 1 din Codul penal este neîntemeiată, iar cea a dispozițiilor art. 329 alin. 2–5 din același cod este inadmisibilă.
