Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Sion în Dosarul nr. 10.212/111/2011 al Curții de Apel Oradea – Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2D/2013.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.212/111/2011, Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Sion într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în timp ce art. 169 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 menționează că persoanele/pensionarii sistemului public de pensii, care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele/cei care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, art. 169 alin. (2) din aceeași lege exceptează de la acest beneficiu pe cei în cazul cărora, pentru determinarea punctajului mediu anual, s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special. În acest context, autorul excepției apreciază că „dispozițiile celor trei alineate sunt în contradictoriu, se contrazic și se anulează reciproc“, prin art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 încălcându-se dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece instituie o situație discriminatorie „în raport cu alți cetățeni care au efectuat aceeași muncă, în aceleași condiții“.
Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituție, având în vedere faptul că, în considerarea condițiilor speciale ori deosebite de muncă reglementate de acte normative cu caracter special, persoanele cărora la determinarea punctajului mediu anual li s-a utilizat o vechime mai mică sau un alt stagiu de cotizare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010 au beneficiat de o majorare a drepturilor de pensie, prin urmare, prin excluderea acestora de la beneficiul creșterii punctajelor anuale prevăzut de art. 169 din legea mai sus menționată, nu se aduce atingere normei constituționale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora „Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.“
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care prevăd că: „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.“
Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 1 ianuarie 2011, reglementează prin textul art. 169 alin. (1) faptul că pensionarii sistemului unitar de pensii publice ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă și, respectiv, cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
Categoriile de persoane care nu beneficiază de măsura de majorare prevăzută de reglementarea mai sus menționată sunt acelea pentru care, la recalcularea pensiilor, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special, precum și persoanele pensionate după 1 aprilie 2001 și pentru care la deschiderea drepturilor de pensie s-au utilizat alte stagii complete de cotizare.
În speță, Curtea reține că autorului excepției de neconstituționalitate i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, printr-o decizie emisă în baza Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, act normativ cu caracter special, începând cu data de 1 iulie 2008, iar în considerarea activității desfășurate în condiții speciale, prevăzute de actul normativ amintit, stagiul complet de cotizare utilizat la calcularea drepturilor de pensie l-a constituit stagiul de 25 de ani.
Astfel, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate nu poate beneficia de majorarea prevăzută de Legea nr. 263/2010, întrucât aceasta se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare și nu se aplică în situația în care la recalcularea pensiilor s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special.
Prin urmare, aplicarea unui tratament juridic diferențiat unor situații diferite nu poate fi privită ca o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, critica de neconstituționalitate formulată fiind, astfel, neîntemeiată.
