Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Ana Bordeianu, prin mandatar Dan Constantin Bordeianu, în Dosarul nr. 54.444/3/2010 (727/2012) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 938D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Pompiliu Mihai Mitrea a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și judecarea în lipsă.
După strigarea cauzei, se prezintă mandatarul autoarei excepției, Constantin Dan Bordeianu.
Președintele, având în vedere neîndeplinirea de către mandatar a dispozițiilor art. 68 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, pune în vedere acestuia că poate depune note scrise la dosarul cauzei.
În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul acesteia solicită Curții Constituționale modificarea și completarea textului de lege criticat, solicitare asupra căreia Curtea Constituțională nu se poate pronunța, fiind contrară dispozițiilor exprese cuprinse în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 54.444/3/2010 (727/2012), Curtea de Apei București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Ana Bordeianu, prin mandatar Dan Constantin Bordeianu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că formula redacțională a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă, aduce atingere dreptului de proprietate privată, dat fiind faptul că, potrivit textului de lege criticat, revizuirea nu poate fi cerută și în situația în care înscrisurile doveditoare descoperite după pronunțarea hotărârii asupra fondului existau la data pronunțării acelei hotărâri, iar partea interesată avea posibilitatea să le prezinte. Solicită în mod expres Curții Constituționale completarea situațiilor în care revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută, respectiv, definirea conceptului de „împrejurare mai presus de voința părții“ ca fiind situația în care o instituție publică care deținea înscrisul doveditor solicitat a refuzat să îl elibereze sau a eliberat un document fals.
Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că prevederile legale criticate sunt norme de procedură, asupra cărora legiuitorul are deplina libertate de a le edicta, cu respectarea normelor și principiilor constituționale, acestea nefiind în contradicție cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală. Se apreciază că autorul excepției critică condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire, aspect ce excedează controlului de constituționalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, invocând în acest sens punctele de vedere exprimate în deciziile Curții Constituționale nr. 498 din 29 mai 2007, nr. 703 din 11 septembrie 2007, nr. 207 din 28 februarie 2008 și nr. 266 din 6 martie 2008.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este corn etentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă.
În realitate, având în vedere motivarea excepției, Curtea constată că sunt criticate prevederile art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât Curtea Constituțională urmează a se pronunța asupra acestor prevederi legale, potrivit cărora: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […]
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, (…).“
În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 – Dreptul de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Prevederile art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, reglementează unul dintre motivele pentru care se poate exercita calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, respectiv situația în care s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au fost folosite în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, și care, deși existente la acea dată, nu au putut fi prezentate de partea interesată, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința acesteia, fie datorită faptului că aceste înscrisuri doveditoare au fost reținute de partea potrivnică.
Autorul excepției invocă neconstituționalitatea acestui text de lege, arătând că este încălcat dreptul de proprietate privată, datorită faptului că aceste condiții restrictive de admisibilitate a revizuirii îl împiedică să reformeze o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată asupra unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată, în temeiul legilor reparatorii emise după anul 1990. În acest sens, solicită în mod expres Curții Constituționale completarea situațiilor în care revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută.
Față de aceste susțineri, Curtea constată că atât aspectele privind interpretarea și aplicarea legii, respectiv verificarea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire, cât și cele privind eventuala omisiune de reglementare, în sensul că norma criticată nu prevede în mod expres și alte motive de admitere a acestei căi extraordinare de atac, nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță „numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“
În temeiul art. 126 alin. (3) din Constituție, competența de interpretare și aplicare a legii revine instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea litigiului sau căilor de atac, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură unificarea practicii judiciare.
