Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 5.131/108/2011 al Tribunalului Arad – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 336D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece autorul excepției aduce critici de modificare și completare a normelor de lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.131/108/2011, Tribunalul Arad – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat. Excepția a fost ridicată de reclamantul Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a Dispoziției primarului Municipiului Arad prin care s-a dispus încetarea acordării ajutorului social și de obligare a acestuia la continuarea acordării ajutorului social.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică omisiunea legiuitorului român de a nu fi obligat instanțele judecătorești să soluționeze în regim de maximă urgență contestațiile formulate împotriva dispozițiilor de suspendare a plății ajutorului social în cuantum de 125 lei/lună, în condițiile în care reprezintă singura sursă de supraviețuire a celor aflați în situații identice cu ale reclamantului.
Mai susține că un cuantum al ajutorului social de 4 lei/zi este prea mic, fiind insuficient pentru a putea trăi, beneficiarii ajutorului social fiind supuși astfel la rele tratamente prin înfometare, lipsire de medicamente, de posibilitatea de a-și plăti consultațiile medicale.
De asemenea, critică obligația impusă de legiuitor de a presta 36 de ore de muncă pe lună pentru a beneficia de ajutorul social în cuantum de 125 lei/lună, susținând că în acest mod beneficiarul este obligat să presteze muncă forțată, în condițiile în care munca forțată este interzisă expres de art. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Tribunalul Arad – Secția contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, considerând că „nu este obligatorie motivarea opiniei instanței asupra excepției de neconstituționalitate invocată în speța de față, deoarece nu a fost invocată din oficiu“.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că persoanele vătămate într-un drept, prin sistarea venitului minim garantat printr-o dispoziție a primarului, se pot adresa justiției și se pot prevala, în mod neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil, inclusiv de dreptul la apărare, în contextul completării normelor criticate cu dispozițiile legale în materie.
Criticile referitoare la cuantumul prea mic al ajutorului social nu pot intra sub incidența controlului de constituționalitate. În plus, Curtea Constituțională nu ar putea să completeze sau să modifice măsuri legislative existente.
Referitor la celelalte dispoziții constituționale invocate, apreciază că acestea nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 29 privind libertatea conștiinței. De asemenea, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 1,2,3, 6,8 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Dispozițiile de lege criticate reglementează dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistență socială pentru familiile și persoanele singure, cetățeni români. Venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 416/2001.
În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la omisiunea legiuitorului de a obliga instanțele judecătorești să soluționeze cu maximă urgență contestațiile formulate împotriva dispozițiilor de suspendare a plății ajutorului social, ceea ce ar contraveni accesului liber la justiție și dreptului la apărare, Curtea reține că ceea ce se critică este o omisiune de reglementare, ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.
Referitor la cuantumul ajutorului social, Curtea observă că, potrivit art. 4 din legea criticată, nivelul lunar al venitului minim garantat se raportează la indicatorul social de referință și diferă în funcție de numărul de persoane care fac parte din familie. Criticile de neconstituționalitate privind insuficiența acestui ajutor social nu pot fi analizate, întrucât Curtea nu poate modifica prevederile de lege criticate.
Cât privește pretinsa încălcare a celorlalte dispoziții din Constituție și din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că autorul excepției nu a precizat în ce mod dispozițiile de lege criticate contravin acestora. Or, potrivit jurisprudenței sale constante, de exemplu, prin Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Curtea Constituțională a statuat că simpla enumerare a dispozițiilor constituționale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală, nu satisface condiția motivării excepției.
