Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Árpád Kibédi și Viorica Kibédi în Dosarul nr. 2.969/320/2011 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 948D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.969/320/2011, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Árpád Kibédi și Viorica Kibédi într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulată împotriva unei încheieri prin care s-a dispus asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la moștenire, dreptul de proprietate privată, așezarea justă a sarcinilor fiscale, precum și prevederea constituțională referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece impun persoanelor care formulează cereri pentru stabilirea masei succesorale, respectiv pentru partajarea masei succesorale, să achite o taxă de timbru raportată la valoarea totală a masei succesorale partajabile, neavându-se în vedere îndreptățirea sau cota persoanei care solicită aceasta.
Se arată că accesibilitatea justiției nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, accesul liber la justiție putând fi condiționat de plata unei taxe de timbru, necesară pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, însă atunci când se stabilesc taxe judiciare de timbru exorbitante, care depășesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justiție și posibilitățile de plată ale justițiabilului, limitarea dreptului de acces nu mai îndeplinește cerințele de proporționalitate. Într-o atare situație, în speță, dreptul de moștenire, respectiv dreptul de proprietate privată nu mai sunt garantate în mod efectiv; de asemenea, se arată că prin stabilirea unei taxe judiciare de timbru exagerate se instituie o indiviziune forțată asupra bunurilor ce fac obiectul masei succesorale.
Judecătoria Târgu Mureș consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale la care se face referire.
Instanța mai arată că taxele de timbru constituie cheltuielile necesare desfășurării actului de justiție, cuantumul acestora neconstituind o piedică în calea liberului acces la instanță, atât timp cât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reglementează acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, în condițiile în care situația materială a pârâților reclamă acordarea unui astfel de ajutor. De asemenea, instanța mai apreciază că textul legal criticat de autorii excepției nu constituie o ingerință în dreptul de proprietate sau de moștenire a acestora, urmând ca, în măsura respectării exigențelor prevăzute de Codul de procedură civilă, prin hotărârea pronunțată asupra fondului cauzei, aceste cheltuieli de judecată să fie suportate și de către adversarii procesuali ai autorilor excepției.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere anterior exprimat în sensul neconstituționalității dispozițiilor legale criticate, reținut de Curtea Constituțională în Decizia nr. 648 din 19 iunie 2012.
În acest sens, Avocatul Poporului a considerat că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece stabilesc reguli privind plata taxelor judiciare de timbru în materie succesorală de natură să îngrădească dreptul părților de a se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime, statul nepăstrând un echilibru just între interesul său de a percepe cheltuieli de judecată și interesul reclamanților de a-și expune pretențiile în fața unei instanțe, iar o atare măsura, apreciată în lumina circumstanțelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului și faza procedurii în care este impusă restricția respectivă, nu este proporțională cu scopul urmărit.
Totodată, arată că apărarea și garantarea dreptului de proprietate, respectiv a dreptului de moștenire rămân teoretice, iluzorii și nu sunt concrete și efective, întrucât justițiabilul este împiedicat din motive financiare să își exercite dreptul la o instanță.
S-a mai apreciat că scutirea sau eșalonarea taxei judiciare de timbru prevăzută la art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 nu reprezintă un remediu eficient, astfel încât justițiabilul nu își poate exercita toate atributele dreptului de proprietate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au fost modificate și completate prin art. I pct. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, precum și prin articolul unic pct. 3 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009.
Or, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.
Astfel, Curtea observă că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:
– Art. 3 lit. c): „Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: […]
c) cereri pentru:
– stabilirea calității de moștenitor – 50 lei/moștenitor – stabilirea masei succesorale – 3% la valoarea masei succesorale;
– cereri de raport – 3% la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;
– cereri de reducțiune a liberalităților – 3% la valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reducțiunea liberalităților;
– cereri de partaj – 3% la valoarea masei partajabile.
Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condițiile art. 2 alin. (1).“
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private, art. 46 privind dreptul la moștenire, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau ai unor libertăți și art. 56 privind contribuțiile financiare. De asemenea, sunt invocate art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 8 privind dreptul oricărei persoane la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau lege și art. 10 referitor la dreptul oricărei persoane de a fi audiată în mod echitabil și public de un tribunal independent și imparțial din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, referitor la egalitatea în fața tribunalelor și a curților de justiție și examinarea în mod echitabil și public a litigiului de către un tribunal competent, independent și imparțial.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 648 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 8 august 2012, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului.
Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. În virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor.
Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.
În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.
De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
