Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Nicoleta Drelciuc, Mirela Căjvăneanu, Doina Lehaci și Mihaiela Oanea, prin reprezentantul Uniunea Județeană din Învățământ, Sport, Cultură, Asistență Socială și Protecția Copilului „Pro-Educația“ Suceava, în Dosarul nr. 4.082/86/2012 al Tribunalului Suceava – Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.233D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.234D/2012 – nr. 1.237D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Petronela Năstase, Elena Dărțu, Elena Forminte, Viorica Rodica Halip, Eleonora Ciornei, Dorina Mihai, Petronela Mosuleac, Elisabeta Seiciuc, Agripina Stan, Doina Țugui, Maria Ursulean, Aneta Stela Stamatin, Tecla Ciurla, Elena Nadia Nisioi, Mirela Mihaela Mihai și Gheorghe Sandu, de Anna Ștefură, Gina Cuciureanu, Violeta Hreceniuc, Didina Vasilescu, Ana Marina Zenoveiov, Carmen Tărâță, Vasile Roman, Gabriela Lungu și Doruța Mihaela Obreja, de Rodica Pentiuc, Mariana Huțanu, Loredana Ungurianu, Brighite Rita Hanek, Cristina Cobzuc, Iuliana Strugariu, Adriana Sava, Aurica Rumpel, Elena Bolohan, Maricica Rusu și Angela Pădure, precum și de către Constantin Obreja, prin reprezentantul Uniunea Județeană din Învățământ, Sport, Cultură, Asistență Socială și Protecția Copilului „Pro-Educația“ Suceava, în dosarele nr. 4.088/86/2012, nr. 4.091/86/2012, nr. 4.092/86/2012 și nr. 4.094/86/2012 ale Tribunalului Suceava – Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 1.2330/2012–1.2370/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.234D/2012 – nr. 1.237D/2012 la Dosarul nr. 1.233D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 18 iunie 2012, pronunțate în dosarele nr. 4.082/86/2012, nr. 4.088/86/2012, nr. 4.091/86/2012, nr. 4.092/86/2012 și nr. 4.094/86/2012, Tribunalul Suceava – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Excepția a fost ridicată de Nicoleta Drelciuc, Mirela Căjvăneanu, Doina Lehaci și Mihaiela Oanea, de Petronela Năstase, Elena Dărțu, Elena Forminte, Viorica Rodica Halip, Eleonora Ciornei, Dorina Mihai, Petronela Mosuleac, Elisabeta Seiciuc, Agripina Stan, Doina Țugui, Maria Ursulean, Aneta Stela Stamatin, Tecla Ciurla, Elena Nadia Nisioi, Mirela Mihaela Mihai și Gheorghe Sandu, de Anna Ștefură, Gina Cuciureanu, Violeta Hreceniuc, Didina Vasilescu, Ana Marina Zenoveiov, Carmen Tărâță, Vasile Roman, Gabriela Lungu și Doruța Mihaela Obreja, de Rodica Pentiuc, Mariana Huțanu, Loredana Ungurianu, Brighite Rita Hanek, Cristina Cobzuc, Iuliana Strugariu, Adriana Sava, Aurica Rumpel, Elena Bolohan, Maricica Rusu și Angela Pădure, precum și de către Constantin Obreja, prin reprezentantul Uniunea Județeană din Învățământ, Sport, Cultură, Asistență Socială și Protecția Copilului „Pro-Educația“ Suceava, în cauze având ca obiect „drepturi bănești“.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu permit plata premiului anual pe anul 2010, drept cu caracter salarial apreciat ca fiind câștigat pe perioada de timp în care norma juridică în baza căruia a fost recunoscut era în vigoare și activă. Astfel, arată că legiuitorul a adus modificări unei situații juridice definitiv stabilite sub aspectul executării unei obligații aferente unui raport de muncă încheiat, iar ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, aceasta trebuind să respecte suveranitatea legii anterioare.
Autorii excepției apreciază că premiul pe anul 2010 reprezintă un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât neacordarea sa reprezintă o veritabilă măsură de expropriere, contrară atât textului convențional menționat, cât și art. 44 din Constituție. În acest context, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar și în cauze împotriva României, și care a statuat că dreptul de creanță reprezintă un „bun“, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă“ de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat constituie o ingerință neconformă cu principiul protecției proprietății.
În fine, aceștia arată că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedeau acordarea premiului anual acordat pentru activitatea desfășurată în timpul anului 2010, au fost abrogate prin art. 39 pct. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011.
Totodată, prin Legea nr. 285/2010, în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut în mod expres, la art. 8, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, iar prin această măsură se aduce atingere dreptului de proprietate, dreptului la măsuri de protecție socială, garantat constituțional, principiului neretroactivității, dar și statutului profesiei, așa cum acesta rezultă din dispozițiile art. 124 și 125 din Legea fundamentală.
Tribunalul Suceava – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.“
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 125 privind statutul judecătorilor.
De asemenea, invocă și încălcarea unor prevederi cuprinse în reglementări internaționale, și anume: art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuție echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent, cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului; art. 1 pct. 2 și 4 privind dreptul la condiții de muncă echitabile și dreptul la o salarizare echitabilă din Partea I a Cartei sociale europene, precum și ale art. 4 și 20 din Partea a II-a privind dreptul la o salarizare echitabilă și dreptul la egalitate de șanse și de tratament în materie de angajare și profesie, fără discriminare în funcție de sex; prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
1. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.“ Așadar, deși prevederile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat și angajator nu s-a stins în privința acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai din cauza faptului că autorii excepției contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare a obligației privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situația în care se află aceștia ca fiind o facta pendentia.
2. Pe fond, Curtea constată că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și internaționale.
În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 549 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 2 iulie 2012, Decizia nr. 670 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012 și Decizia nr. 686 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012, prilejuri cu care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege.
Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar în anul 2011.
Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea a constatat că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. Curtea a reținut, totodată, că majorarea salariată din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
De asemenea, prin deciziile menționate, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Curtea a constatat că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, întrucât legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar textul de lege criticat prevede, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Curtea a reținut că dispozițiile art. 124 și 125 din Constituție nu sunt incidente în cauză. Astfel, Curtea a observat atât faptul că dreptul bănesc la care se referă textul de lege criticat nu a fost acordat în considerarea unei categorii socio-profesionale speciale, ci întregului personal din sectorul bugetar, cât și faptul că textele constituționale invocate se referă la judecători, iar nu la alte categorii de personal. În final, Curtea a reținut și lipsa de relevanță a actelor Uniunii Europene invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.