Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoșani – Secția civilă în Dosarul nr. 6.545/40/2010 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 489D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 490D/2011–493D/2011, nr. 528D/2011, nr. 534D/2011 și nr. 561D/2011, care au ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepții ridicate de Tribunalul Botoșani – Secția civilă în dosarele nr. 6.528/40/2010, nr. 6.526/40/2010, nr. 6.357/40/2010, nr. 6.543/40/2010, nr. 6.864/40/2010, nr. 6.536/40/2010 și nr. 6.534/40/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 489D/2011–493D/2011, nr. 528D/2011, nr. 534D/2011 și nr. 561D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 490D/2011–493D/2011, nr. 528D/2011, nr. 534D/2011 și nr. 561D/2011 la Dosarul nr. 489D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicate, făcând referire la Decizia Curții Constituționale nr. 975 din 7 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 23 februarie 2011, 17 martie 2011 și 24 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 6.545/40/2010, nr. 6.528/40/2010, nr. 6.526/40/2010, nr. 6.357/40/2010 și nr. 6.543/40/2010, nr. 6.864/40/2010, nr. 6.536/40/2010 și nr. 6.534/40/2010, Tribunalul Botoșani – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepția a fost ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Botoșani – Secția civilă cu prilejul soluționării unor cauze având ca obiect anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că adoptarea Legii nr. 119/2010 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 146 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 și, implicit, a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție.
Instanța de judecată menționează că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată în temeiul art. 114 alin. (3) din Constituție, prin angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului, și în condițiile dispozițiilor constituționale ale art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituție, fiind promulgată în ziua în care a fost adoptată, fără să fi fost depusă, anterior datei promulgării, la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului și fără să fi fost comunicată Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Avocatului Poporului, în vederea exercitării de către aceste autorități, într-un termen de două zile, a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, conform prevederilor art. 146 din Constituție și ale art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Se susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi și art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor Legii nr. 119/2010 prin raportare la critici de constituționalitate similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că orice lege, indiferent de natura ei – organică sau ordinară –, de procedura de adoptare – procedura obișnuită, de urgență sau pe calea angajării răspunderii Guvernului în fața celor două Camere ale Parlamentului –, poate fi atacată la Curtea Constituțională pentru motive de neconstituționalitate în cadrul procedurilor prevăzute de regulamentele parlamentare și Legea nr. 47/1992, dar înainte de emiterea decretului de promulgare de către Președintele României. În această ordine de idei, Curtea a reținut că procedura premergătoare trimiterii legii spre promulgare este reglementată prin Legea nr. 47/1992, care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile.
Prin aceeași decizie, Curtea a statuat că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (2) din Constituția României și ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „în cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale“, observând că, în cazul legilor declarate parțial neconstituționale, după punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale de către Parlament, Președintele României este obligat să promulge legea în termen de 10 zile, conform art. 77 alin. (3) din Constituție. În cadrul acestui termen, Președintele poate promulga legea în oricare dintre zilele care îi stau la dispoziție, prin emiterea unui decret în temeiul art. 100 din Legea fundamentală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, odată cu legea.
Curtea a reținut că Legea nr. 119/2010, precum și Decretul de promulgare nr. 604/2010 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010; de asemenea, Curtea observă că decretul de promulgare a fost emis la data de 29 iunie 2010, deci în interiorul termenului de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992. Natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 119/2010, titularii dreptului de sesizare prevăzuți la art. 146 lit. a) din Constituție nu și-au exercitat acest drept. Astfel, chiar dacă Președintele a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, aceștia aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării.
Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.
Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.
Curtea a mai arătat că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza întotdeauna numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept, ceea ce demonstrează clar că respectarea termenului de două zile este o obligație a autorităților publice implicate în procedura de promulgare, fiind deci o condiție exterioară legii.
Curtea a reținut cu valoare de principiu că obiectul controlului de constituționalitate reglementat la art. 146 lit. d) din Constituție îl constituie legile și ordonanțele Guvernului, și nu decretul de promulgare sau modul în care instituțiile publice înțeleg să își exercite competențele constituționale sau legale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.
