Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (21) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială „Robinson“ – S.R.L. din Beiuș, prin lichidator judiciar Romexpert IPURL din Oradea, în Dosarul nr. 3.607/RL/111/2008 al Tribunalului Bihor – Secția comercială și contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.237D2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece nemulțumirea autorului acesteia vizează aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 2.062/F/2011 din 22 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.607/RL/111/2008, Tribunalul Bihor – Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) și (21) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială „Robinson“ – S.R.L. din Beiuș, prin lichidator judiciar Romexpert IPURL din Oradea, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei proceduri de insolvență, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006, în cadrul căreia creditorul care deține peste 50% din valoarea totală a creanțelor a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că nu își găsesc aplicabilitatea în speță prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care nu se pune problema confirmării sau, după caz, a înlocuirii administratorului/lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de către adunarea creditorilor sau, potrivit art. 19 alin. (21), de către creditorul ce deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, și nici cele ale art. 22 alin. (2) din aceeași lege, referitoare la înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, la cererea comitetului creditorilor, deoarece în cauză nu există o astfel de cerere.
Tribunalul Bihor – Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece, uzitând de dreptul conferit de prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, un creditor majoritar care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, indiferent dacă are calitatea de creditor garantat sau doar calitatea de creditor chirografar, ar beneficia de o poziție dominantă, inclusiv în raport cu creditorii titulari ai unei creanțe garantate, în ceea ce privește dreptul de decizie privind înlocuirea administratorului judiciar și fixarea remunerației acestuia. În aceste condiții se creează un regim discriminatoriu între creditori în cadrul procedurii concursuale a insolvenței, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 din Constituția României.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului își menține punctul de vedere exprimat anterior și reținut de Curtea Constituțională în deciziile nr. 619 din 27 mai 2008, nr. 898 din 16 iunie 2009, nr. 900 din 16 iunie 2009 și nr. 556 din 3 mai 2011.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (2) și (21) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:
– Art. 19 alin. (2) și (21): „(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.
(21) Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.“
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2) care prevede că „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“ și art. 126 alin. (1) conform căruia „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulțumită de modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale de către instanțele de judecată la litigiul dedus judecății.
Or, în ce ceea ce privește modul de interpretare și aplicare a normelor legale, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, acesta este atributul instanțelor de judecată și nu intră în sfera contenciosului constituțional.
În atare situație, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost ridicată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
