Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ – S.A. din București în Dosarul nr. 1.267/116/2008 al Curții de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 953D/2009, nr. 1.173D/2009, nr. 1.174D/2009, nr. 3.482D/2009, nr. 4.085D/2009–nr. 4.087D/2009, nr. 4.090D/2009, nr. 4.093D/2009–nr. 4.097D/2009, nr. 4.099D/2009, nr. 4.132D/2009–nr. 4.134D/2009, nr. 4.137D/2009–nr. 4.144D/2009, nr. 4.149D/2009–nr. 4.157D/2009, nr. 4.244D/2009, nr. 4.704D/2009–nr. 4.717D/2009 și nr. 4.723D/2009–nr. 4.735D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ – S.A. din București în dosarele nr. 36/87/2008, nr. 1.265/116/2008, nr. 2.207/98/2008, nr. 1.567/116/2008, nr. 1.569/116/2008, nr. 4.112/87/2007, nr. 2.100/87/2008, nr. 1.269/87/2008, nr. 705/122/2008, nr. 2.324/87/2008, nr. 2.102/87/2008 și nr. 3.785/87/2007 ale Curții de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 1.904/121/2008, nr. 2.196/113/2008, nr. 2.685/113/2007 și nr. 3.880/113/2007 ale Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 428/88/2009 al Tribunalului Tulcea – Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în Dosarul nr. 308/42/2009 al Curții de Apel Ploiești – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 471/111/2009 și nr. 424/111/2009 ale Tribunalului Bihor – Secția civilă, în dosarele nr. 14.119/95/2008, nr. 14.107/95/2008, nr. 14.111/95/2008, nr. 14.120/95/2008, nr. 14.105/95/2008 și nr. 14.121/95/2008 ale Tribunalului Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 4.986/107/2008, nr. 5.024/107/2008, nr. 5.071/107/2008, nr. 5.570/107/2008, nr. 3.333/107/2008, nr. 5.025/107/2008, nr. 4.993/107/2008, nr. 5.109/107/2008, nr. 6.291/107/2008, nr. 7.213/107/2008, nr. 5.057/107/2008 și nr. 5.002/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 4.250/108/2008 al Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 4.336/117/2008 al Curții de Apel Cluj – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.018/108/2009 al Tribunalului Arad – Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 3.055/101/2009, nr. 9.690/101/2008, nr. 9.608/101/2008 și nr. 9.680/101/2008 ale Tribunalului Mehedinți – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 383/111/2008 și nr. 239/111/2008 ale Curții de Apel Oradea – Secția civilă mixtă, în Dosarul nr. 1.336/120/2009 al Tribunalului Dâmbovița – Secția civilă, în dosarele nr. 18.165/63/2008 și nr. 16.185/63/2008 ale Tribunalului Dolj – Secția conflicte de muncă, în dosarele nr. 2.428/122/2007, nr. 133/122/2009, nr. 3351.1/87/2007, nr. 2.937/122/2008, nr. 2.921/122/2008, nr. 77/122/2009, nr. 510/122/2009, nr. 2.932/122/2008, nr. 2.906/122/2008 și nr. 2/122/2009 ale Tribunalului Giurgiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.647/20/2007 al Curții de Apel Pitești – Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie și în Dosarul nr. 116/109/2009 al Tribunalului Argeș – Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 950D/2009, nr. 953D/2009, nr. 1.173D/2009, nr. 1.174D/2009, nr. 3.482D/2009, nr. 4.085D/2009–nr. 4.087D/2009, nr. 4.090D/2009, nr. 4.093D/2009–nr. 4.097D/2009, nr. 4.099D/2009, nr. 4.132D/2009–nr. 4.134D/2009, nr. 4.137D/2009– nr. 4.144D/2009, nr. 4.149D/2009–nr. 4.157D/2009, nr. 4.244D/2009, nr. 4.704D/2009–nr. 4.717D/2009 și nr. 4.723D/2009–nr. 4.735D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 953D/2009, nr. 1.173D/2009, nr. 1.174D/2009, nr. 3.482D/2009, nr. 4.085D/2009– nr. 4.087D/2009, nr. 4.090D/2009, nr. 4.093D/2009–nr. 4.097D/2009, nr. 4.099D/2009, nr. 4.132D/2009–nr. 4.134D/2009, nr. 4.137D/2009–nr. 4.144D/2009, nr. 4.149D/2009–nr. 4.157D/2009, nr. 4.244D/2009, nr. 4.704D/2009–nr. 4.717D/2009, nr. 4.723D/2009–nr. 4.735D/2009 la Dosarul nr. 950D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 13 și 20 martie 2009, 8, 15 și 27 mai 2009 și 3 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.267/116/2008, nr. 36/87/2008, nr. 2.207/98/2008, nr. 1.265/116/2008, nr. 1.567/116/2008, nr. 1.569/116/2008, nr. 4.112/87/2007, nr. 2.100/87/2008, nr. 1.269/87/2008, nr. 705/122/2008, nr. 2.324/87/2008, nr. 2.102/87/2008 și nr. 3.785/87/2007, Curtea de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Prin încheierile din 11 martie 2009, 13 aprilie 2009 și 11 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.904/121/2008, nr. 2.196/113/2008, nr. 2.685/113/2007 și nr. 3.880/113/2007, Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Încheierea din 6 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 428/88/2009, Tribunalul Tulcea – Secția civilă, comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Decizia nr. 912 din 29 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 308/42/2009, Curtea de Apel Ploiești – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin încheierile din 15 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 471/111/2009 și nr. 424/111/2009, Tribunalul Bihor – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin încheierile din 13 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 14.119/95/2008, nr. 14.107/95/2008, nr. 14.111/95/2008, nr. 14.120/95/2008, nr. 14.105/95/2008 și nr. 14.121/95/2008, Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin încheierile din 11 mai 2009 și 1 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 4.986/107/2008, nr. 5.024/107/2008, nr. 5.071/107/2008, nr. 5.570/107/2008, nr. 3.333/107/2008, nr. 5.025/107/2008, nr. 4.993/107/2008, nr. 5.109/107/2008, nr. 6.291/107/2008, nr. 7.213/107/2008, nr. 5.057/107/2008 și nr. 5.002/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.250/108/2008, Curtea de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.336/117/2009, Curtea de Apel Cluj – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Încheierea din 7 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.018/108/2009, Tribunalul Arad – Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin încheierile din 24 martie 2009 și 22 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.055/101/2009, nr. 9.690/101/2008, nr. 9.680/101/2008 și nr. 9.680/101/2008, Tribunalul Mehedinți – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin încheierile din 29 aprilie 2009 și 26 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 383/111/2008 și nr. 239/111/2008, Curtea de Apel Oradea – Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.336/120/2009,Tribunalul Dâmbovița – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin încheierile din 17 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 18.165/63/2008 și nr. 16.185/63/2008,Tribunalul Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin încheierile din 14 și 28 aprilie 2009 și 12 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.428/122/2007, nr. 133/122/2009, nr. 3351.1/87/2007, nr. 2.937/122/2008, nr. 2.921/122/2008, nr. 77/122/2009, nr. 510/122/2009, nr. 2.932/122/2008, nr. 2.906/122/2008 și nr. 2/122/2009, Tribunalul Giurgiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Încheierea din 4 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.647/120/2007, Curtea de Apel Pitești – Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 116/109/2009, Tribunalul Argeș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.
În toate aceste dosare excepția a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ – S.A. din București cu ocazia soluționării unor cauze civile având ca obiect drepturi bănești.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, care prevede că orice dispoziție contrară acestui act normativ se abrogă, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică și ale art. 79 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Legislativ, precum și prevederile art. 6, referitoare la dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăți de interpretare și aplicare a legii. În acest sens, autorii excepției fac referire la normele procedurale aplicabile în spețele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeași materie, respectiv instanța competentă să soluționeze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speță ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 față de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozițiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorii excepției o consideră esențială pentru motivarea lor, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii încalcă principiul efectivității juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente, care să fie coerente (Cauza Unédic contra Franței – 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României – 2009), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudență neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei – 2008). În plus față de acestea, autorul excepției amintește că, prin dispozițiile art. 62 alin. (1) și art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerența sistemului legislativ, cât și pentru a asigura eficacitatea principiului separației puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deși legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificația încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție care prevede obligativitatea respectării Constituției și a legilor, obligație căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituțional nu face nicio distincție cu privire la destinatarii normei.
Curtea de Apel București – Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Tulcea – Secția civilă, comercială și de contencios administrativ, Curtea de Apel Ploiești – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Bihor – Secția civilă, Tribunalul Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Cluj – Secția civilă, Tribunalul Arad – Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Mehedinți – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Oradea – Secția civilă mixtă, Tribunalul Dâmbovița – Secția civilă, Tribunalul Dolj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Giurgiu – Secția civilă, Curtea de Apel Pitești – Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie și Tribunalul Argeș – Secția civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că modul de abrogare reglementat de art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, utilizat și în alte acte normative, reprezintă o treaptă intermediară între abrogarea expresă și abrogarea tacită, nefiind de natură a încălca vreo prevedere constituțională. De asemenea, arată că din modalitatea de susținere a criticii reiese în mod evident faptul că aspectele invocate vizează probleme de interpretare și aplicare a legii în timp, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale. În același timp, arată că motivele invocate de autorul excepției privesc, în esență, modul de interpretare și de aplicare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, interpretarea normei juridice în procesul de aplicare a legii fiind un atribut exclusiv al instanței de judecată. Menționează că prevederile art. 79 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, având următorul cuprins:
„(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: […] – orice alte dispoziții contrare.“
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 73 alin. (3) lit. p) care stabilesc că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică, respectiv ale art. 79 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Legislativ, precum și a prevederilor art. 6, referitoare la dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorii excepției și în prezenta cauză și cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, reținând că, în esență, aspectele invocate în motivarea excepției reprezintă, în realitate, probleme de interpretare și aplicare a legii, ce sunt de competența instanțelor de judecată, iar nu a instanței de contencios constituțional.
De asemenea, Curtea a reținut că eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispozițiile Legii nr. 168/1999 și cele ale Legii nr. 53/2003 – Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate și nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susținerii neconstituționalității unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci în competența exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări, pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
