Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ – S.A. din București în Dosarul nr. 670/85/2009 al Tribunalului Sibiu – Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.646D–2.654D/2009, nr. 3.111D–3.116D și nr. 4.031D–4.039D/2009 care au ca obiect prevederile art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ – S.A. din București în dosarele nr. 673/85/2009, nr. 677/85/2009, nr. 663/85/2009, nr. 671/85/2009 și nr. 662/85/2009 ale Tribunalului Sibiu – Secția civilă, nr. 1.126/104/2009, nr. 738/104/2009, nr. 1.122/104/2009, nr. 195/104/2009, nr. 401/104/2009, nr. 1.175/104/2009, nr. 155/104/2009, nr. 1.146/104/2009, nr. 156/104/2009, nr. 742/104/2009, nr. 4.938/104/2008, nr. 4.659/104/2008, nr. 4.940/104/2008, nr. 3.866/104/2008, nr. 4.225/104/2008, 1.765/109/2008, nr. 1.203/104/2009, nr. 4.939/104/2008 și nr. 1.179/104/2009 ale Tribunalului Olt – Secția civilă. De asemenea, președintele Curții dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.235D–3.236D/2009, care au ca obiect prevederile art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ – S.A. din București în dosarele nr. 54/90/2009, nr. 3.438/90/2008 și nr. 3.909/90/2008 ale Tribunalului Vâlcea – Secția civilă.

Având în vedere obiectul asemănător al acestor cauze, din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării dosarelor nr. 2.645D–2.654D/2009, nr. 3.111D–3.116D, nr. 3.235D–3.237D și nr. 4.031D–4.039D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 2.646D–2.654D/2009, nr. 3.111D–3.116D, nr. 3.235D–3.237D și nr. 4.031D–4.039D/2009 la Dosarul nr. 2.645D/2009 care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierile din 15 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 670/85/2009, nr. 673/85/2009, nr. 677/85/2009, nr. 663/85/2009, nr. 671/85/2009 și nr. 662/85/2009, Tribunalul Sibiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Prin încheierile din 16, 27 și 30 aprilie și 7 și 11 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.126/104/2009, nr. 738/104/2009, nr. 1.122/104/2009, nr. 195/104/2009, nr. 401/104/2009, nr. 1.175/104/2009, nr. 155/104/2009, nr. 1.146/104/2009, nr. 156/104/2009, nr. 742/104/2009, nr. 4.938/104/2008, nr. 4.659/104/2008, nr. 4.940/104/2008, nr. 3.866/104/2008, nr. 4.225/104/2008, nr. 1.765/109/2008, nr. 1.203/104/2009, nr. 4.939/104/2008 și nr.1.179/104/2009, Tribunalul Olt – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Prin încheierile din 28 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 54/90/2009, nr. 3.438/90/2008 și nr. 3.909/90/2008, Tribunalul Vâlcea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială „Petrom“ – S.A. într-un dosar având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile legale atacate sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât și pentru angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situație de dezechilibru față de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepției invocă faptul că intervalul de timp dintre data primirii citației și data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să își exercite dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor și nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp și de cheltuieli, precum și la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.

Astfel, dispozițiile legale atacate încalcă, în opinia autorului, și principiul efectivității juridice.

De asemenea, se mai susține că obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicție cu normele constituționale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparțialitate și echitate procesuală, determinându-l să realizeze o probațiune diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu consecința suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu – expertizele, care în cazul unor coparticipanți procesuali ajung la costuri uriașe, suportate de angajator.

Tribunalul Sibiu – Secția civilă, Tribunalul Olt – Secția civilă și Tribunalul Vâlcea – Secția civilă consideră că textele legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziții ce au următorul conținut:

– Art. 286 din Codul muncii: „(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată.“;

– Art. 287 din Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.“;

– Art. 288 din Codul muncii: „Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.“;

– Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părțile sunt legal citate, dacă citația le-a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea judecării.“;

– Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligația ca, până la prima zi de înfățișare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.“;

– Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgență al judecării conflictelor de drepturi.

(2) Instanța poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.“;

– Art. 164 din Codul de procedură civilă: „Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.

Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părțile nu au cerut-o.

Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părțile cer trimiterea lui la una din celelalte instanțe.

Când una din pricini este de competența unei instanțe, și părțile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanță.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituție referitoare la raporturile dintre tratatele internaționale în materia drepturilor omului și dreptul intern.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii sunt constituționale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Pentru aceleași considerente s-a reținut și conformitatea cu normele constituționale invocate a prevederilor art. 74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

În ceea ce privește dispozițiile art.164 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat constituționalitatea acestora, reținând că ele reglementează norme de procedură a căror interpretare și aplicare revin instanțelor de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții și având în vedere identitatea de raționament, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.