Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepția ridicată de Elena Zorilă, Silviea Preda, Niculae Preda, Mariana Preda și Iulian Preda, în Dosarul nr. 23.139/299/2015 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 452D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 470D/2016 și 473D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, excepție ridicată de Elena Zorilă în Dosarul nr. 111.172/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București și de Maria Vlădescu în Dosarul nr. 102.472/299/2015 al aceleiași instanțe judecătorești.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent relevă asupra faptului că, la dosare, partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

6. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 470D/2016 și nr. 473D/2016 la Dosarul nr. 452D/2016, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care invocă jurisprudența, în materie, a Curții Constituționale și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 23.139/299/2015, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituționala cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Zorilă, Silviea Preda, Niculae Preda, Mariana Preda și Iulian Preda cu prilejul soluționării apelului împotriva Sentinței civile nr. 10.318 din 28 mai 2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București într-o cauză având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării și întoarcerea executării.

9. Prin Sentința civilă nr. 3.499 din 29 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 111.172/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Zorilă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

10. Prin Sentința civilă nr. 490 din 19 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 102.472/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Maria Vlădescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată, în esență, că prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 încalcă flagrant principiul constituțional al neretroactivității legii prin aplicarea sa discreționară tuturor cauzelor, indiferent că unele dintre acestea se aflau pe rolul instanțelor judecătorești cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a actului normativ menționat. Neretroactivitatea legii civile reprezintă o garanție pentru protecția drepturilor omului în fața legii, iar în situația creată de aceste prevederi legale se încalcă și autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Astfel, era necesar ca Legea nr. 164/2014 să prevadă suspendarea procedurilor de executare silită care ar fi fost începute după data intrării in vigoare a acestei legi.

12. De asemenea se susține că noua modalitate de despăgubire stabilită de Legea nr. 164/2014 încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât persoane îndreptățite la despăgubiri, aflate practic în aceeași situație, beneficiază de un tratament diferit și de o modalitate diferită de gestionare a dosarelor de despăgubiri față de cele ale căror dosare au fost soluționate sub imperiul legii vechi. În mod evident, unele persoane vor fi mai avantajate (cei care și-au încasat despăgubirile astfel cum prevedeau legile nr. 9/1998, nr. 290/2003 și nr. 393/2006 eșalonat, în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi), iar altele, dezavantajate, pentru că nu li se poate garanta că vor mai fi despăgubite. Prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a acordat atât Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cât și Ministerului Finanțelor Publice o imunitate, deoarece a suspendat orice procedură de executare pe o perioadă de cinci ani. În această situație, persoanele îndreptățite în dosarele de despăgubiri nu mai au la îndemână nicio modalitate judiciară de a constrânge statul să plătească despăgubirile. În aceste condiții, timp de cinci ani, persoanele îndreptățite în dosarele de despăgubiri nu pot acționa împotriva statului, care de peste 15 ani dă dovadă numai de pasivitate și de dezinteres față de drepturile cetățenilor săi, beneficiari ai unor drepturi stabilite poate încă din anul 2000.

13. Invocând aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în privința dreptului la respectarea bunurilor, autorii susțin că persoanele îndreptățite la despăgubiri sunt titularele unui drept de creanță, suficient de bine stabilit, pentru a beneficia de protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar condiționarea efectuării plății de „existența disponibilităților financiare” este neconformă cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Această condiționare reprezintă o condiție pur potestativă ce afectează obligația de plată a statului român și constituie prin aceasta o ingerință vădit disproporționată în dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite.

14. Totodată, autorii susțin că o nouă reeșalonare a plății despăgubirilor încalcă termenul rezonabil prevăzut ca atare în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, statul român nu face nimic altceva decât să amâne, la nesfârșit, îndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa, prin acte normative în vigoare. În susținerea criticilor de neconstituționalitate invocă Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013.

15. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014 nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, sens în care invoca Decizia Curții Constituționale nr. 14 din 19 ianuarie 2016.

16. Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. 470D/2015, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 473D/2015, opinia Judecătoriei Sectorului 1 București este că, deși ingerința în asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând în eșalonarea și plata de către Ministerul Finanțelor, instituită de Legea nr. 164/2014 ar răspunde unui interes general, această măsură se vădește a fi disproporționată și nejustificată, de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată. Astfel, chiar dacă, în general, o reducere sau o eșalonare a creanței nu este de natură a aduce atingere dreptului în sine, în concret, raportat la comportamentul nediligent al autorității, această perioadă de suspendare prelungește din nou, în mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plată, în condițiile în care actele normative anterioare de prelungire au fost declarate neconstituționale. Așadar, instanța apreciază că măsura schimbării titularului obligației de plată și reeșalonarea reglementată de Legea nr. 164/2014 constituie mecanisme formale de reluare a rațiunii care a stat la baza Legii nr. 165/2013 ale căror prevederi au fost declarate neconstituționale și, prin urmare, constituie o ingerință nejustificată și disproporționată, fiind astfel de natură a aduce atingere dreptului de proprietate reglementat de art. 44 din Constituție.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Guvernul consideră că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, sens în care invocă jurisprudența în materie, a Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 855 din 10 decembrie 2015 și nr. 14 din 19 ianuarie 2016.

19. Avocatul Poporului își menține punctul de vedere comunicat anterior în dosarele Curții Constituționale nr. 1.123D/2015 și nr. 1.173D/2015, apreciind că normele legale criticate sunt constituționale, întrucât nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare a acestora. Stabilirea unor noi termene ar putea fi echivalate cu ingerințe din partea legiuitorului în materia dreptului de proprietate privată, însă, acestea răspund exigențelor de legalitate și proporționalitate între interesele generale și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 10: „(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. с) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.

(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Sumele aferente actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. с) se actualizează prin decizia de validare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi.

(6) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

(7) Cuantumul unei tranșe anuale nu poate fi mâi mic de 20.000 lei. În cazul în care suma ce trebuie plătită este mai mică decât 20.000 lei, aceasta va fi achitată integral, într-o singură tranșă.”;

-Art. 11: „(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.

(2) Procedura de plată se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 31 decembrie 2014, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6).”

23. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată.

24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 164/2014 au mâi format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 120 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, Decizia nr. 248 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din data de 30 august 2016, și Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 31 octombrie 2016.

25. Curtea Constituțională a statuat, în esență, că recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu au caracter retroactiv. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014.

26. Curtea a mai reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015). Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

27. Eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că, prin această măsură, statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 și al Legii nr. 290/2003.

28. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

29. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a soluției legislative de suspendare de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată, Curtea a reținut că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetățenilor români siliți să își abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaționale, în contextul în care, în prezent, sunt declanșate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcționarea instituțiilor publice cu atribuții în materie și care duc la soluționarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății în ordine cronologică a despăgubirilor și plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condițiile în care acesta este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.

30. Totodată, referitor la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, Curtea a reținut că soluția și considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate mutatis mutandis la soluția legislativă criticată. Astfel, prin decizia menționată, instanța de contencios constituțional a statuat că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanțe asupra statului „nu satisface exigențele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanță, constituind o ingerință disproporționată asupra dreptului”. Or, prin Legea nr. 164/2014, legiuitorul, preocupat de finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 și al Legii nr. 290/2003, a înțeles să confere eficacitate dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite la obținerea de despăgubiri, instituind un termen de 5 ani pentru plata despăgubirilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 426 din 21 iunie 2016, precitată).

31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional, soluția pronunțată de Curtea Constituțională, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.