Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Laurențiu Mihai Militaru în Dosarul nr. 4.444/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 122D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 3.183 din 21 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.444/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost ridicată de Laurențiu Mihai Militaru într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care i s-a respins cererea de înscriere la concursul pentru ocuparea postului de magistrat-asistent gradul III la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru neîndeplinirea condițiilor de vechime în funcțiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că în componența personalului de specialitate juridică din entitățile prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în mod cert este inclusă și profesia de consilier juridic. În niciun act normativ nu este reglementat faptul că profesia de consilier juridic din cadrul acestor entități „este superioară” profesiei de consilier juridic din alte instituții/ persoane juridice. În art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 este prevăzută indirect profesia de consilier juridic, prin trimitere la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, numai pentru consilierii juridici care lucrează la instituțiile enumerate de text, ceea ce creează o discriminare, deoarece numai aceștia din urmă pot candida la concursul pentru ocuparea postului de magistrat- asistent gradul III la Înalta Curte de Casație și Justiție. Exemplificativ, autorul face referire la Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 prin care autorul consideră că s-a reținut că „experiența acumulată prin vechimea în funcția de consilier juridic nu este inferioară celei acumulate prin experiența dobândită de avocați și, implicit, de judecători sau procurori”.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prin motivele invocate de autorul excepției se tinde la completarea prevederilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, în sensul introducerii în conținutul normativ al acesteia și a categoriei consilierilor juridici, problemă care ține de legiferare, iar nu de exercitare a controlului de constituționalitate, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 1.251 din 22 septembrie 2011.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost indicat în concluziile autorului excepției și reținut de instanța care a sesizat Curtea, îl constituie prevederile art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004. În realitate, din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul își circumscrie critica sintagmei „personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1)” cuprinsă în art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările aduse prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Prin urmare, obiectul excepției îl constituie prevederile art. 67 alin. (4), respectiv sintagma „personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1)” coroborate cu cele ale art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Acestea au următorul conținut:

- Art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 „(4) Magistrații-asistenți gradul III pot fi numiți, prin concurs, și dintre [...] personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) [...]”.

Art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: „(1) Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător.”

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției formulează critica dintr-o altă perspectivă decât aceea exprimată în Decizia nr. 1.251 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 14 noiembrie 2011, și aceasta privește punctual dispozițiile art. 67 alin. (4), respectiv sintagma „personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1)” coroborate cu cele ale art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Curtea reține că autorul a formulat contestație împotriva hotărârii prin care i s-a respins cererea de înscriere la concursul de magistrat-asistent grad III la Înalta Curte de Casație și Justiție, în motivare arătând că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a interpretat restrictiv art. 87 alin. (1) la care face trimitere art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 atunci când i-a respins cererea. Astfel, în categoria personalului de specialitate juridică sunt incluși cei care îndeplinesc funcția de consilier juridic la instituțiile enumerate în art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Or, neexistând vreun alt act normativ în care să fie reglementată „superioritatea” acestei funcții în raport cu funcția de consilier juridic din alte instituții, cererea sa de înscriere la examen ar fi trebuit aprobată. Interpretarea restrictivă a textelor de lege criticate de către Consiliul Superior al Magistraturii are efect discriminatoriu, astfel încât autorul a ridicat excepția de neconstituționalitate arătând că un consilier juridic ce nu intră în categoria consilierilor juridici - personal de specialitate juridică din instituțiile enumerate la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu beneficiază de dreptul de a susține examenul de magistrat- asistent de gradul III la Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce creează o discriminare, aducând atingere art. 16 alin. (1) din Constituție.

13. Referitor la principiul egalității, Curtea reține că prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Pornind de la aceste considerente, Curtea va analiza dacă situația personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este diferită de aceea a consilierilor juridici din alte instituții.

14. Cu privire la prima categorie, Curtea reține că prin reglementarea cuprinsă în art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 legiuitorul a optat ca personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii să fie asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle. Astfel, pentru admiterea în profesie, personalul de specialitate juridică din instituțiile menționate susține examen de admitere, cei încadrați ca stagiari susțin examenul de capacitate, evaluarea activității profesionale se face prin calificative, iar promovarea, prin concurs, similar judecătorilor și procurorilor.

15. Pe de altă parte, Curtea reține că situația categoriei profesionale a consilierilor juridici este diferită de cea a personalului de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Astfel, înscrierea în această profesie reglementată prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003 și Statutul profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004, se face pe baza unei cereri adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, care, după verificarea condițiilor, avizează admiterea, fără a se susține un examen de admitere în profesie. Consilierul juridic efectuează un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, asigurarea consilierului juridic îndrumător, definitivarea și celelalte condiții din perioada stagiului fiind similare celor prevăzute în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. După efectuarea stagiului, consilierul juridic va susține examenul de definitivare.

16. Curtea reține că legiuitorul a configurat, prin art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, categoria de personal juridic asimilat judecătorilor și procurorilor, categorie circumscrisă numai personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii în scopul realizării cadrului instituțional necesar pentru organizarea și funcționarea întregului sistem al justiției. Opțiunea legiuitorului este justificată, totodată, prin aceea că activitatea personalului juridic asimilat se axează pe atribuțiile specifice privind organizarea activității judiciare, respectiv asigurarea bunei funcționări a justiției ca serviciu public.

17. Pe de altă parte, Curtea reține că activitatea profesională a consilierilor juridici constă, în principal, în asigurarea consultanței și reprezentării autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă. Prin urmare, relația acestora cu sistemul judiciar este diferită de aceea a personalului asimilat, ei necontribuind la funcționalitatea sistemului judiciar, ci beneficiind de serviciului public al justiției atunci când este cazul.

18. În concluzie, Curtea reține că situația juridică în care se află cele două categorii nu este similară, astfel încât nu se poate constata încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

19. În final, referitor la invocarea considerentelor care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009, Curtea reține că acestea nu pot fi aplicate mutatis mutandis în prezenta cauză. Cu acel prilej, Curtea a declarat neconstituționale dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora la calculul vechimii necesare pentru a promova în funcția de judecător sau procuror la instanțele sau parchetele imediat superioare se lua în considerare și perioada în care respectiva persoană a fost avocat, în condițiile în care categoria celor ce au putut candida la examenul pentru admiterea în magistratură includea mai multe categorii de persoane cu profesii juridice diferite. Curtea a reținut prin decizia menționată că „la momentul înscrierii în concursul de admitere în magistratură toți candidații au fost considerați egali sub aspectul profesiei și al vechimii necesare potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, astfel încât este inechitabilă oferirea unui tratament privilegiat la un moment ulterior unei anumite categorii de magistrați”. Observația Curții a avut în vedere atunci opțiunea legiuitorului exprimată prin textul de lege criticat, aceasta neputând fi desprinsă din contextul deciziei și folosită în argumentarea prezentei excepții.