Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 7.589/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 212D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, deoarece de la data ridicării acestei excepții și până în prezent, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile legale astfel criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 21/P din 26 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.589/118/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Frîncu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece admiterea în principiu a unei cereri de contestație în anulare nu poate fi realizată în absența contestatorului, cu ignorarea dreptului său la apărare și mai ales a dorinței sale de a se exprima în fața instanței de judecată.

6. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Admiterea în principiu a contestației în anulare, care au următorul conținut: „Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților.”

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, art. 127 referitor la Caracterul public al dezbaterilor și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor comunitare obligatorii, precum și dispozițiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate în prezenta cauză și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează de către instanță „fără citarea părților” este neconstituțională, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, în componentele sale referitoare la egalitatea armelor între acuzare și apărare și la contradictorialitate. Prin urmare, în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, procedură la care participă procurorul, trebuie citate părțile și persoana vătămată.

14. Așa fiind, Curtea a reținut că, din perspectiva exigențelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părților și persoanei vătămate posibilitatea participării în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, ceea ce înseamnă că instanța poate decide asupra admisibilității în principiu a cererii și în lipsa părților, respectiv a persoanei vătămate, atâta timp cât acestea au fost legal citate.

15. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”, și faptul că, în prezenta cauză, Curtea Constituțională a fost sesizată anterior pronunțării deciziei de admitere mai sus menționate, Curtea constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează de către instanță „fără citarea părților”, a devenit inadmisibilă, sens în care urmează a fi respinsă ca atare.