Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Cătălin Ionuț Predescu în Dosarul nr. 3.120/183/2014 al Judecătoriei Băilești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 270D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naște un drept de proprietate, ci un drept de creanță condițională a cărui realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare. De asemenea mai arată că pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, așadar, a unui hotărâri constitutive de drepturi, trebuie îndeplinite condițiile legii în vigoare la data pronunțării hotărârii. În consecință, nu se pot reține criticile de neconstituționalitate cu privire la retroactivitatea textului legal menționat. Celelalte critici de neconstituționalitate nu vizează în mod direct textul criticat, ci, spre exemplu, dispozițiile art. 20 din lege, or, potrivit jurisprudenței sale, Curtea nu își poate extinde controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor legale cu privire la care nu a fost sesizată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 4 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.120/183/2014, Judecătoria Băilești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Cătălin Ionuț Predescu într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare a unui teren agricol situat în extravilan.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că aplicarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 în privința unui antecontract sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ are semnificația unei aplicări retroactive a legii civile, ceea ce contravine și dispozițiilor art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile din Codul civil. De asemenea se susține că Legea nr. 17/2014 este discriminatorie, întrucât exclude din domeniul său de aplicare antecontractele autentificate la notariat anterior intrării sale în vigoare, convențiile încheiate între rude și terenurile situate în intravilanul localităților. Mai mult, având în vedere dispozițiile art. 5 - Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene din Codul civil, actul normativ criticat contravine și dispozițiilor convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la interzicerea discriminării.
6. Judecătoria Băilești își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arătând că aceasta este neîntemeiată. În acest sens se apreciază că prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014 reglementează condiții suplimentare de admisibilitate a acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare a unui teren agricol situat în extravilan și au natura unor dispoziții procedurale, de imediată aplicare, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrare acesteia în vigoare. Prin urmare, prevederile legale criticate sunt dispoziții de procedură, aplicabile pentru viitor, în deplin acord cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. Mai mult, instanța de judecată apreciază că promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014 rămân valabile, fiind guvernate de legea în vigoare la momentul încheierii lor, părțile putând solicita rezoluțiunea antecontractului, cu consecința repunerii în situația anterioară, sau pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în momentul introducerii acțiunii. Instanța de judecată mai apreciază că prevederile art. 6 din Codul civil reprezintă norma generală, iar dispozițiile art. 20 din Legea nr. 17/2014 reprezintă norma specială, în temeiul căreia prevederile legale criticate, respectiv art. 3 din Legea nr. 17/2014, nu sunt aplicabile antecontractelor și pactelor de opțiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a legii, înstrăinărilor între coproprietari, soți, rude și afini până la gradul al treilea inclusiv, procedurilor de executare silită și contractelor de vânzare încheiate ca urmare a îndeplinirii unor formalități de licitație publică.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care are următorul cuprins: „(1) Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km față de frontiera de stat și țărmul Mării Negre, către interior, precum și cele situate în extravilan la o distanță de până la 2.400 m față de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naționale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, prin structurile interne specializate menționate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică preemptorilor.
(3) Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura și alte elemente privind obținerea avizului specific al Ministerului Apărării Naționale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligații de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil.
(4) Terenurile agricole situate în extravilan. în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potențial arheologic evidențiat întâmplător, pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, emis în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura și alte elemente privind obținerea avizului specific al Ministerului Culturii se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligații, avizul se consideră ca fiind favorabil.”
11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 17/2014, Curtea reține că acestea au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, paragraful 26, Curtea, analizând o critică de neconstituționalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Constituție, a stabilit că, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale antereferite, având în vedere că legea vizează doar condițiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).
13. Distinct de cele anterior menționate, Curtea reține că prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014, circumscriind-se domeniului temporal propriu de reglementare al legii, sunt aplicabile tuturor contractelor de vânzare de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Totodată, prin raportare la art. 5 din Legea nr. 17/2014, care reglementează condițiile de admisibilitate ale acțiunii în instanță promovată pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, Curtea reține că textul legal criticat este aplicabil tuturor cauzelor, având ca obiect pronunțarea, după intrarea în vigoare a legii, a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare.
14. În ceea ce privește susținerile referitoare la discriminarea creată prin inaplicabilitatea prevederilor legale criticate și antecontractelor autentificate la notariat, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, spre deosebire de antecontractele încheiate sub semnătură privată, cum este situația autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, urmare a pronunțării Deciziei nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, prin care excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 a fost admisă, această critică a rămas fără obiect. Prin urmare, art. 3 din Legea nr. 17/2014, privită, pe de o parte, ca o condiție de încheiere a contractului de vânzare a terenurilor arabile din extravilan și, pe de altă parte, prin raportare la art. 5 din aceeași lege, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în instanță pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare, vizează toate antecontractele ce corespund domeniului de reglementare al Legii nr. 17/2014, încheiate cu respectarea condițiilor legale de validitate, indiferent de data sau de forma încheierii lor.
15. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Or, având în vedere faptul că, pe de o parte, dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție, presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecințele ce decurg din acestea, iar, pe de altă parte, prevederile art. 3 din Legea nr. 17/2014 reglementează o condiție pentru înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilanul localităților, Curtea reține că textul convențional invocat nu are incidență în cauză.
16. De altfel, problema de neconstituționalitate invocată în legătură cu textul de lege criticat se referă la aplicarea retroactivă a acestuia, în cazul în care și antecontractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 trebuie să se supună dispozițiilor noii legi. Astfel, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, efectul specific al unui antecontract de vânzare, constând în obligația reciprocă de a încheia în viitor contractul de vânzare, ar trebui să se supună legii în vigoare la data încheierii antecontractului, iar nu legii noi. În legătură cu aceste susțineri, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, anterior citată, și a reținut că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, transferul acestui drept urmând a se realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Cu alte cuvinte, îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
