Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 50 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva у Kosta-Rab și Felipe Selva у Kosta-Rab în Dosarul nr. 4.605/62/2012 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.054D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că legiuitorul poate interveni în timpul procesului prin modificarea unor dispoziții legale, menționând că, în ceea ce privește textele de lege criticate, acestea dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4605/62/2012, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportat la art. 50 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Voina Georg, Telicksak Delia Helene, von Kosta-Rab Michael Ilie Călin, von Kosta-Rab Christian Michael, Juan Nicolae Selva у Kosta-Rab și Felipe Selva у Kosta-Rab într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unor dispoziții emise de primar și de obligare a Municipiului Săcele, prin Primar, să restituie un imobil format din teren și construcție prin acordare, în compensare, de bunuri imobile libere din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, conform art. 26 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că desființarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu poate opera retroactiv în cursul soluționării procesului prin care se examinează o dispoziție de restituire emisă de primar, în temeiul legii menționate, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Potrivit principiului tempus regit actum, actul supus controlului judiciar trebuie examinat în conformitate cu legea în vigoare la data emiterii sale, nu prin prisma unor prevederi legale apărute ulterior, necunoscute părților la momentul emiterii actului juridic respectiv. Autorii excepției arată că statul român a avut o atitudine fluctuantă în privința măsurii reparatorii a compensării cu bunuri și servicii, schimbând de mai multe ori, în decursul procedurii de soluționare a cererilor de restituire depuse în baza Legii nr. 10/2001, soluția de restituire în echivalent a imobilelor ce fac obiectul legii menționate. Aceștia mai susțin că modificările legislative au avut ca efect prejudicierea drepturilor persoanelor care urmau să beneficieze de prevederile legilor de restituire, așa cum este și cazul lor. Totodată, precizează că procesul nu poate fi echitabil atunci când este judecat în contradictoriu cu statul, iar persoana particulară își vede diminuate drepturile prin reguli impuse de acesta, reguli care se modifică în timpul judecării procesului.

6. Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia sa, este prerogativa statului de a aprecia modalitatea de reparație pe care o poate suporta în funcție de posibilitățile materiale și financiare de la un moment dat. Aceasta nu înseamnă că legea civilă se aplică retroactiv și că s-ar crea un regim discriminatoriu între părți aflate în situații similare.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere transmis în alte dosare ale Curții Constituționale, în sensul că nu pot fi reținute criticile formulate față de art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituție.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 50 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepției și față de împrejurarea că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că obiect al acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 50 lit. b) teza a doua: „La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...) b) orice dispoziție referitoare la (...) măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă”.

12. În opinia autorilor excepției, textele de lege supuse controlului de constituționalitate contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile. Prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală - Tratatele internaționale privind drepturile omului, autorii excepției invocă și prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia au solicitat Tribunalului Brașov să dispună anularea unor dispoziții emise de primarul Municipiului Săcele și să oblige această unitate administrativ-teritorială să restituie un imobil format din teren și construcție, parțial în natură și restul prin acordarea, în compensare, de bunuri imobile libere din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, conform art. 26 alin. (1) și (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul soluționării recursului formulat de aceștia împotriva sentinței prin care Tribunalul Brașov a obligat intimatul Municipiul Săcele, prin primar, să restituie în natură cota-parte solicitată din imobilul revendicat și să facă propunere de restituire în echivalent prin acordarea de puncte pentru restul de imobil. Instanța a respins cererea reclamanților de atribuire în echivalent a unor alte bunuri imobile solicitate de aceștia, întrucât respectivele imobile fac parte din domeniul public și, prin destinația acestora - dispensar și stație de salvare -, servesc interesului comunității.

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia critică abrogarea, prin art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013, a dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent. Așa cum se observă din lucrările cauzei, autorii excepției nu au solicitat acordarea de servicii în compensare pentru bunuri ce nu pot fi restituite în natură. Prin urmare, abrogarea posibilității legale de acordare a măsurii compensării cu servicii oferite de entitatea deținătoare nu are relevanță în cauza soluționată de Tribunalul Brașov. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, lipsa legăturii cu cauza a textului de lege criticat reprezintă o cauză de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate, aplicabilă în situația de față.

15. De altfel, pe lângă faptul că această măsură nu a fost expres solicitată, ea oricum nu ar fi putut fi acordată, întrucât, potrivit pct. 1.8 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007, cu modificările și completările ulterioare, măsura compensării se poate aplica numai dacă unitatea deținătoare obligată la restituire este agent economic, aceasta putând acorda în cadrul ofertei de compensare diverse servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului său de activitate (cum ar fi: construirea unei locuințe, repararea, renovarea sau întreținerea unei alte construcții deținute de solicitant, efectuarea unor lucrări de racordare la utilitățile publice, efectuarea de lucrări de instalații, amenajarea unor alte spații deținute de persoana îndreptățită ca spații de recreere sau producție ori altele asemenea). Or, în speță, deținătorul imobilului revendicat nu este un agent economic, ci o unitate administrativ-teritorială.

16. În continuare, este de observat că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, se poate acorda măsura reparatorie constând în compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001.

17. Dispozițiile art. 1 alin. (2) în varianta inițială a Legii nr. 165/2013 prevedeau compensarea prin puncte ca unică măsură reparatorie. Ulterior, acest text a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 18 decembrie 2013. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, au fost introduse și compensarea cu bunuri, conform Legii nr. 10/2001, precum și măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, ca modalități suplimentare de acordare a despăgubirilor prin echivalent.

18. În cauza de față, critica vizează abrogarea, prin art. 50 lit. b) teza a doua, a măsurii reparatorii a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001. Or, această critică este formulată corelativ cu dispozițiile art. 1 alin. (2) în redactarea inițială, care nu includea și posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent, ci doar prin puncte.

19. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează o soluție legislativă care nu mai este prevăzută în prezent și care nici nu este aplicabilă autorilor excepției. Sub acest aspect, este de observat că Tribunalul Brașov a respins cererea acestora de acordare a unui imobil în echivalent pe considerentul că acesta se află în domeniul public al statului, fiind, în același timp, de utilitate publică, iar nu ca urmare a faptului că o compensare cu bunuri nu ar fi posibilă.

O asemenea compensare poate fi dispusă, dar numai în măsura în care este vorba despre bunuri imobile care se regăsesc înscrise pe lista celor disponibile.

20. Curtea reiterează, totodată, constatarea cuprinsă în considerentele Deciziei nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, în sensul că între actuala redactare a art. 1 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 există o lipsă de corelare ce nu a fost avută în vedere la momentul adoptării Legii nr. 368/2013, aspect care nu este, însă, de natură a afecta constituționalitatea normei juridice în sine.

21. În consecință, în circumstanțele ridicării prezentei excepții de neconstituționalitate, aceasta este inadmisibilă, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care urmează să fie respinsă ca atare.