Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 și art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Stan în Dosarul nr. 218/64/2014 al Curții de Apel Brașov — Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 524D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care depune un set de documente în susținerea acesteia. În continuare relevă aspecte ce țin de fondul cauzei. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, arată că acestea îi afectează dreptul la justiție, întrucât nu există nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunțate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale și, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la procedura strămutării, deoarece aceste prevederi nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 28 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 218/64/2014, Curtea de Apel Brașov — Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 și art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Stan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, la posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți numai în măsura în care nu se aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și la folosirea căilor de atac, deoarece nu permit nicio cale de atac împotriva încheierii astfel pronunțate.

7. Cât privește prevederile art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că acestea încalcă dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, la posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți numai în măsura în care nu se aduce atingere existenței dreptului sau a libertății și la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, deoarece nu permit formularea unei cereri de strămutare în cursul procedurii din camera preliminară.

8. Curtea de Apel Brașov — Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât autoarea excepției nu a formulat vreo cerere de strămutare.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, precum și notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 341 alin. (8) cu denumirea marginală Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară și art. 72 cu denumirea marginală Cererea de strămutare și efectele acesteia. Însă, analizând notele scrise ale autorului excepției, cumulate cu considerentele încheierii de sesizare, rezultă că, în realitate, obiect al excepției îl constituie, pe lângă prevederile art. 341 alin. (8), numai dispozițiile alin. (1) ale art. 72 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

— Art. 341 alin. (8): „Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.”;

— Art. 72 alin. (1): „Strămutarea poate fi cerută de părți sau de procuror. În cursul procedurii de cameră preliminară nu se poate face cerere de strămutare.”

14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)—(3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (2) referitor la posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți numai în măsura în care nu se aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor ia Dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragraful 25 s-a pronunțat cu privire la soluția legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Cu acel prilej, a reținut că o astfel de reglementare nu este neconstituțională, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege”. Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală.

17. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că obiectul dosarului în care a fost invocată îl reprezintă soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror și, prin urmare, nu are în vedere procedura camerei preliminare la care fac trimitere dispozițiile legale contestate, respectiv art. 342—348 din Codul de procedură penală. Totodată, așa cum rezultă și din încheierea de sesizare, autorul excepției nu a formulat vreo cerere de strămutare. Așa fiind, ținând seama de exigențele dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor „care au legătură cu soluționarea cauzei”, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare.