Administrarea fondului asigurărilor de viață se va face cu respectarea prevederilor cap. V din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale prezentelor norme.

La investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, aferente asigurărilor de viață, se va ține seama de natura obligațiilor asumate pentru fiecare tip de produs de asigurare de viață, astfel încât să existe concordanță între durata contractului de asigurare și termenele pentru care se optează la investire, precum și dispersia și rentabilitatea investițiilor.

Categoriile de active ale asigurătorului, admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, sunt:

1. titluri de stat emise de administrația publică centrală și obligațiuni emise de autoritățile administrației publice locale;

2. creanțe aferente primelor brute subscrise;

3. valori mobiliare tranzacționale pe o piață reglementată și titluri de participare la fonduri deschise de investiții;

4. terenuri și construcții;

5. disponibilitățile în conturi curente la bănci și casierie, depozite bancare negrevate de sarcini;

6. cheltuieli de achiziție reportate numai în măsura în care acestea sunt în concordanță cu calculul rezervei matematice, așa cum reiese din documentația tehnică actuarială;

7. alte active corporale, cu excepția celor prevăzute la pct. 4.

La evaluarea activelor admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare și la dispersia acestora trebuie respectate următoarele condiții:

1. Titlurile de stat emise de administrația publică centrală, exprimate în lei și în valută, se evaluează la costul de tranzacționare, la care se adaugă dobânda aferentă, calculată de la momentul achiziției până la momentul raportării, și sunt admise să acopere până la 100% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

Obligațiunile emise de autoritățile administrației publice locale, exprimate în lei, se evaluează la costul de tranzacționare la care se adaugă dobânda aferentă, calculată de la momentul achiziției până la momentul raportării, și sunt admise să acopere 60% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

În condițiile tranzacționării pe o piață reglementată, evaluarea titlurilor de stat emise de administrația publică centrală și a obligațiunilor emise de autoritățile administrației publice locale se va face la prețul de piață stabilit în ultima zi de negociere care precedă momentul raportării.

Pentru raportările financiare din cursul exercițiului financiar, prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, titlurile de stat în valută se evaluează la sfârșitul fiecărei luni la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României pentru acea dată. Această evaluare se efectuează extracontabil.

La încheierea exercițiului financiar (31 decembrie), titlurile de stat în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României pentru acea dată.

2. Creanțele aferente primelor brute subscrise sunt admise în totalitate la acoperirea rezervei de prime netă de reasigurare, până la nivelul acesteia.

Pentru raportările financiare din cursul exercițiului financiar, prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, creanțele aferente primelor brute subscrise pentru asigurările directe și acceptări în reasigurare în valută se evaluează la sfârșitul fiecărei luni la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României pentru acea dată. Această evaluare se efectuează extracontabil.

La încheierea exercițiului financiar (31 decembrie), creanțele aferente primelor brute subscrise pentru asigurările directe și acceptări în reasigurare în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României pentru acea dată.

3. Valorile mobiliare tranzacționale pe o piață reglementată și titlurile de participare la fondurile deschise de investiții se evaluează la prețul de piață la momentul raportării și sunt admise să acopere până la 50% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

4. Terenurile și construcțiile se evaluează la cost istoric sau la valoarea reevaluată. Terenurile și construcțiile sunt admise să acopere până la 40% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare, cu excepția terenurilor și construcțiilor care reprezintă o singură investiție, acestea fiind admise să acopere 10% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

Construcțiile admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puțin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice nete de reasigurare, în baza unei asigurări distincte încheiate cu un alt asigurător sau autoasigurate, cu condiția cedării riscului în reasigurare, în proporție de cel puțin 70%, unor societăți de reasigurare de pe piața internațională.

5. Disponibilitățile în conturi curente la bănci și depozitele bancare negrevate de sarcini se evaluează la valoarea depozitului, inclusiv dobânda aferentă calculată de la momentul achiziției până la momentul raportării, și sunt admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, cu condiția ca acestea să fie plasate în minimum 3 bănci și să nu depășească 60% într-o singură bancă.

Disponibilitățile în conturi curente la bănci, depozitele bancare negrevate de sarcini și casieria sunt admise să acopere până la 90% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

Pentru raportările financiare din cursul exercițiului financiar, prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, disponibilitățile în valută constituite ca depozit la termen conform contractelor încheiate cu băncile și disponibilitățile bănești în valută constituite în conturi curente și casierie se evaluează la sfârșitul fiecărei luni la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României pentru acea dată. Această evaluare se efectuează extracontabil.

La încheierea exercițiului financiar (31 decembrie), disponibilitățile în valută constituite ca depozit la termen conform contractelor încheiate cu băncile și disponibilitățile bănești în valută constituite în conturi curente și casierie se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României pentru această dată.

6. Cheltuielile de achiziție reportate numai în măsura în care acestea sunt în concordanță cu calculul rezervei matematice, așa cum reiese din documentația tehnică actuarială.

7. Alte active corporale, cu excepția celor prevăzute la art. 3 pct. 4 și sunt admise să acopere până la 10% din totalul rezervelor tehnice nete de reasigurare.

Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul dintre activele lichide și obligațiile pe termen scurt ale asigurătorului față de asigurați.

Activele lichide sunt:

a) titlurile de stat și obligațiunile emise de autoritățile administrației publice locale;

b) depozitele bancare;

c) disponibilitățile în conturi curente și casierie.

Evaluarea activelor lichide luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate se efectuează cu respectarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 5.

Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.

Obligațiile asigurătorului față de asigurați, pe termen scurt, sunt:

– 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces;

– maximum dintre 0,5% din sumele asigurate și 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare;

– 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces și la care este garantată o valoare de răscumpărare.

În plus, pentru oricare dintre aceste categorii de asigurări se va mai adăuga și rezerva de daune netă de reasigurare, aferentă contractelor de asigurări suplimentare.

Asigurătorii au obligația de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viață de cel puțin 1.

Asigurătorii sunt obligați să urmărească în permanență evoluția coeficientului de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viață, iar în cazul în care, în perioada dintre două raportări, constată că acesta este subunitar, vor comunica această situație în termen de 48 de ore Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Plasamentele investiționale în străinătate se vor efectua cu respectarea strictă a prevederilor art. 18, 26, 27 și 28 din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare.

La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în vedere următoarele:

1. Pentru asigurările de viață la care durata contractului de asigurare este mai mică sau egală cu 1 an, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de încasat aferente contractului de asigurare.

2. Pentru asigurările de viață la care durata contractului de asigurare este mai mare de 1 an, prima brută subscrisă se va stabili astfel:

– pentru contractul de asigurări de viață la care se încasează prima unică, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primei brute unice aferentă contractului de asigurare;

– pentru contractul de asigurări de viață la care prima de asigurare datorată de asigurat se încasează în rate, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate și de încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare;

– în cazul asigurărilor de viață legate de investiții, prima brută subscrisă reprezintă prima brută scadentă.

1. Rezerva matematică reprezintă valoarea actuarială a obligațiilor financiare ale asigurătorului după deducerea valorii actuariale a obligațiilor financiare ale asiguratului. Această rezervă se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare de viață.

Pentru contractele de asigurări de viață la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obținute din fructificarea rezervei matematice, asigurătorii vor constitui rezerva pentru beneficii și risturnuri conform obligațiilor asumate.

2. Pentru formele de asigurare de viață prevăzute la pct. III.1 lit. a) și b), pct. III.2, III.4 și III.5 din Normele nr. 3/2001 privind clasele de asigurări care pot fi practicate de societățile de asigurare, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3/2001, asigurătorii au obligația de a constitui rezerve tehnice aferente acestor asigurări, inclusiv rezerve matematice, cu respectarea următoarelor principii:

a) valoarea rezervelor tehnice aferente asigurărilor de viață va fi calculată printr-o evaluare actuarială prospectivă suficient de prudentă, luându-se în calcul toate obligațiile viitoare, așa cum acestea sunt determinate în condițiile poliței, pentru fiecare contract existent;

b) folosirea unei metode retrospective este permisă, dacă se poate arăta că rezervele tehnice rezultate nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi determinate în cazul utilizării unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă o metodă prospectivă nu poate fi utilizată pentru un anumit produs de asigurări de viață;

c) calculul actuarial al rezervei matematice se va efectua luându-se în considerare ani întregi de asigurare.

Între doi ani întregi de asigurare, calculul rezervei matematice se va face prin interpolare liniară după formula:

V(t, n) = [(x-n) V(t) + nV (t+1)]:x,

în care:

V(t, n) – rezerva matematică calculată după t ani întregi și n zile de asigurare;

V(t) – rezerva matematică calculată după t ani întregi de asigurare;

x – numărul de zile ale anului de asigurare, luat în calcul (365 sau 366 de zile).

d) în cazul contractelor în care este garantată o valoare de răscumpărare, valoarea rezervelor matematice va fi în orice moment cel puțin la fel de mare ca și valoarea garantată în momentul respectiv;

e) rata dobânzii tehnice garantate va fi aleasă pe baze prudențiale, ținându-se seama de rentabilitatea anticipată a investițiilor. Aceasta poate să difere în concordanță cu moneda în care contractul este denominat, dar nu poate depăși 60% din rata dobânzii la titlurile de stat emise pe o perioadă de cel puțin trei ani și în moneda în care contractul de asigurări de viață este denominat.

Această prevedere va fi aplicată tuturor contractelor de asigurare de viață ce se vor încheia începând cu data de 1 ianuarie 2004;

f) se vor utiliza tabele de mortalitate a populației României, publicate sau certificate de Institutul Național de Statistică;

g) rezerva de prime se calculează în conformitate cu metodologia descrisă la art. 10 lit. a).

Asigurătorii vor pune la dispoziție deținătorilor polițelor de asigurări de viață, la cerere, valorile sumelor de răscumpărare, inclusiv valorile aferente rezervelor pentru beneficii și risturnuri.

Pentru formele de asigurare prevăzute la pct. III.1 lit. c) din Normele nr. 3/2001 asigurătorii au obligația de a constitui rezerve tehnice aferente acestor asigurări, cu respectarea următoarelor principii:

a) Rezerva de prime se calculează lunar, prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării. Această rezervă se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare.

Determinarea valorii rezervei de prime Rp, aferentă unui contract de asigurări de viață, se face utilizându-se relația:

Rp = (X:Y) × Pbs,

în care:

X – numărul de zile corespunzător perioadei neexpirate aferente primei brute subscrise;

Y – numărul de zile corespunzător perioadei aferente primei brute subscrise;

Pbs – prima brută subscrisă.

Valoarea totală a rezervei de primă Rpt, aferentă tuturor contractelor de asigurări de viață, se face utilizându-se relația:

,

în care:

n – numărul de contracte în vigoare.

b) Rezerva de daune se constituie și se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune.

Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate și în curs de lichidare și se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.

Rezerva de daune care trebuie constituită va fi obținută prin însumarea valorilor calculate pentru fiecare contract.

Asigurătorii au obligația de a întocmi și de a menține o evidență distinctă a daunelor avizate, care să permită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor să controleze în orice moment cuantumul și modalitatea de constituire a rezervei de daune.

c) Rezerva de daune neavizate se constituie și se ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele întâmplate, dar neavizate.

d) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depășesc rezervele de prime constituite și, drept urmare, în perioadele viitoare rezerva de prime calculată în conformitate cu lit. a) nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele următoare.

Determinarea valorii rezervei pentru riscuri neexpirate Rn se face utilizându-se relația:

Rn = Dest - Rpt,

în care:

Dest – valoarea daunelor estimate care vor apărea în perioadele viitoare;

Rpt – valoarea totală a rezervei de prime.

Pentru formele de asigurare prevăzute la pct. III.3 din Normele nr. 3/2001, asigurătorii au obligația de a constitui rezerve tehnice aferente acestor asigurări, cu respectarea următoarelor principii:

a) Pentru asigurările de viață legate de investiții, rezerva matematică se va constitui la nivelul valorii activelor pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată asiguratului. Activele care acoperă această rezervă matematică nu fac obiectul art. 4.

b) În cazul în care asigurările de viață legate de investiții oferă o rată garantată a dobânzii tehnice sau alte tipuri de garanții (beneficii), se vor constitui suplimentar rezerve tehnice similare celor menționate la art. 8 și 10.

c) Se vor utiliza tabele de mortalitate a populației României, publicate sau certificate de Institutul Național de Statistică.

Asigurătorii au obligația de a acoperi rezervele tehnice aferente activității de asigurări de viață cu active echivalente, în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurărilor de viață plasamentele în bănci sau în alte societăți de investiții care nu mai derulează operațiuni curente în legătură cu obiectul lor de activitate și/sau care sub orice formă și-au încetat activitatea și nu și-au respectat obligațiile fată de terți.

Categoriile de active menționate la art. 3 sunt admise să acopere rezervele tehnice nete de reasigurare, numai în situația în care acestea nu sunt grevate de sarcini.

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancționează în condițiile și potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare.