Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Virgil Păun în Dosarul nr. 7.596/315/2008 al Judecătoriei Târgoviște.
La apelul nominal răspunde partea Laurențiu Ionuț Pica, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.596/315/2008, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gabriel Virgil Păun cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate încalcă accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, întrucât, pe de o parte, procurorul de caz, respectiv procurorul ierarhic superior nu pot fi citați în cauza dedusă spre soluționare judecătorului, iar, pe de altă parte, acesta din urmă verifică rezoluția sau ordonanța atacată doar pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, persoana vătămată neputând solicita proba cu martori.
Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 2781 alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curții Constituționale nr. 354/2004 și nr. 412/2004.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 2781 alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere prevederilor art. 21 și 24 din Legea fundamentală, invocând în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 440/2004, nr. 580/2007 și nr. 751/2007.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2781 alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia. […]
Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.“
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la dispozițiile art. 1 privind obligația părților contractante de a respecta drepturile omului, ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 2781 alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul de procedură penală criticate, pentru motivele acolo arătate.
Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
