Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Vasile Băbuț în Dosarul nr. 5.604/97/2007 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsesc părțile Primăria Simeria și primarul orașului Simeria, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, așa cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că art. 56 lit. i) din Codul muncii nu înfrânge principiul egalității în drepturi a cetățenilor, întrucât se aplică în mod egal, fără discriminări, tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege și reprezintă o restrângere a exercițiului unor drepturi permisă de Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.604/97/2007, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Vasile Băbuț cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 436/LM/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5.604/97/2007.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este contrar art. 16 alin. (1) și (2), art. 41 și 53 din Constituție. Astfel, arată că, în cazul pedepselor accesorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei atrage și suspendarea acestor pedepse, în timp ce pedepsele complementare urmează să se execute în continuare, așa încât se creează un tratament juridic discriminatoriu. De asemenea, consideră că, efect al dispozițiilor art. 56 lit. i) din Codul muncii, dreptul la muncă este restrâns.

Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care arată că restrângerea dreptului la muncă este urmare a folosirii funcției ocupate în vederea săvârșirii unei fapte penale. De asemenea, faptul că în cazul pedepselor accesorii, suspendarea pedepsei principale atrage suspendarea executării pedepselor accesorii nu are nicio relevanță în cauză, întrucât, spre deosebire de acestea, care urmează soarta pedepsei principale, pedepsele complementare se execută după executarea pedepsei principale, chiar dacă aceasta a fost suspendată condiționat pe o anumită perioadă.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora „Contractul individual de muncă încetează de drept: […]

i) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții, ca măsură de siguranță ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția.“

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituție: art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 referitor la dreptul la muncă și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate în raport cu prevederile constituționale care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea constată că acest principiu are în vedere aplicarea unui tratament juridic egal pentru situații egale. Din contră, situații diferite justifică și uneori chiar impun instituirea unor reglementări diferite.

În speță, Curtea constată că regimul juridic al pedepselor complementare este diferit de regimul juridic al pedepselor accesorii. Una dintre diferențele semnificative vizează perioada executării. Astfel, în timp ce pedepsele accesorii se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate și până la data terminării executării sau până la data considerării acesteia ca executată (prin grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori prin prescripția executării), pedepsele complementare se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea (totală sau parțială) sau după prescripția pedepsei închisorii. Aceste diferențe de tratament țin de rațiunile diferite pe care legiuitorul le-a urmărit prin instituirea acestor pedepse, cele complementare vizând protejarea unor interese generale sau particulare, în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituție, și ulterior executării pedepsei.

În lumina acestor argumente, apare ca evidentă și netemeinicia criticilor raportate la prevederile constituționale care consacră dreptul la muncă, mai ales în condițiile în care prevederile art. 54 lit. i) din Codul muncii prin coroborare cu prevederile art. 64 lit. c) din Codul penal fac trimitere la o funcție, profesie sau activitate „de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;“.