Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a Legii nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Mihai Doru Băjan în Dosarul nr. 45.977/3/CA/2007 al Tribunalului București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, susține că obiectul de reglementare al celor două acte normative criticate nu se circumscrie domeniilor care, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituție, se reglementează prin lege organică.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 29 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 45.977/3/CA/2007, Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a Legii nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Excepția a fost ridicată de Mihai Doru Băjan într-o acțiune de contencios administrativ, având ca obiect anularea unor acte de control prin care au fost impuse obligații de plată a unor taxe și impozite.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia formulează o critică de neconstituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și a Legii nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, arătând, în esență, că aceste acte normative, prin acea că modifică sau completează o lege organică – Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au la rândul lor natura unor legi organice. În consecință, era necesar ca acestea să fie adoptate cu respectarea procedurii corespunzătoare acestei categorii de legi, și nu ca legi ordinare, astfel cum rezultă din mențiunile publicate în Monitorul Oficial al României.
Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate, deoarece nici ordonanța de urgență a Guvernului și nici legea criticate nu conțin referiri la infracțiuni și pedepse, astfel încât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, să fie necesară adoptarea acestora ca legi organice.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004, aprobată prin Legea nr. 163/2005, și ale Legii nr. 343/2006 sunt constituționale, deoarece nu se încadrează în categoria legilor organice prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.281 din 30 decembrie 2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 163/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005. Obiect al excepției îl constituie, de asemenea, și Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.
Autorul excepției de neconstituționalitate nu indică niciun text constituțional sau convențional pretins încălcat.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate”. Or, în motivarea excepției, autorul acesteia nu precizează un anumit text din Legea fundamentală invocat ca fiind încălcat, iar Curtea, astfel cum rezultă și din jurisprudența sa constantă în materie, nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește argumentarea pretinsei neconstituționalități a textului de lege supus controlului.
