Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, excepție ridicată de Luca Voicu Constantin în Dosarul nr. 273/57/2008 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul excepției a depus la dosar precizări în susținerea excepției de neconstituționalitate invocate. De asemenea, partea Ministerul Justiției a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 273/57/2008, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, excepție ridicată de Luca Voicu Constantin.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional întrucât cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă ar trebui să poată fi formulată oricând, fără limitarea dreptului prin stabilirea unui termen de 6 luni. Se arată că „termenul constituțional trebuie să fie permanent“.
Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată pentru considerentele care fundamentează deciziile nr. 466/2005 și nr. 270/2006 pronunțate de Curtea Constituțională.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 22 mai 2006.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.“
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român de drept și ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Se invocă totodată art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv își poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalității în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și fără discriminări. Principiul egalității în drepturi presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situații identice și impune totodată reguli diferite pentru persoane care se află în situații deosebite. Or, instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeași situație, atât timp cât acestea acționează în concordanță și cu respectarea dispozițiilor legii. Imposibilitatea exercitării dreptului are natura unei sancțiuni legale, fiind o consecință firească a nerespectării normelor juridice aplicabile.
În plus, așa cum a mai statuat Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 466 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005, recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și, ca urmare a recunoașterii acestei calități, acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesară pentru instituirea și menținerea stabilității și securității raporturilor juridice civile și a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligentă a titularului dreptului nu se poate constitui într-un argument pentru a susține încălcarea principiului nediscriminării între persoanele care își exercită dreptul subiectiv în limitele termenului prescris și cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situația de a fi pierdut posibilitatea exercitării dreptului.
