Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Craiova – Secția conflicte de muncă în Dosarul nr. 2.685/63/2006.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.685/63/2006, Curtea de Apel Craiova – Secția conflicte de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel Craiova – Secția conflicte de muncă susține, în esență, că textul de lege criticat, care prevede că pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parțial stagiul de cotizare necesar pentru a obține indemnizația de șomaj se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat prin cumularea stagiilor de cotizare în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial, este contrar prevederilor art. 41 alin. (2), art. 16 și 47 din Constituție. În acest sens arată că, deși cel care desfășoară munca în baza unui contract de muncă parțial contribuie la bugetul asigurărilor de șomaj uneori cu o sumă chiar mai mare decât a celor care au un contract de muncă integral, întrucât realizează venituri mai mari, totuși nu beneficiază de reducerea stagiului de cotizare care să îi permită să obțină indemnizația de șomaj. În acest fel se contravine dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la muncă, egalitatea cetățenilor în fața legii și dreptul la protecție socială.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale. Astfel, condiționarea dreptului la ajutor de șomaj de realizarea unui stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare cererii de acordare a indemnizației de șomaj este, în opinia sa, contrară principiului egalității în drepturi a cetățenilor care au încheiat un contract individual de muncă și plătesc contribuția de asigurări pentru șomaj. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 47 alin. (2) din Constituție, întrucât este îngrădit dreptul la ajutor de șomaj. În ceea ce privește art. 41 alin. (2) din Constituție, arată că acesta nu este incident în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate până la data întocmirii prezentului raport.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, dispoziții introduse prin art. I pct. 14 din Legea nr. 107/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 19 aprilie 2004.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
– Art. 34 alin. (12): „Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parțial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial.“
Curtea de Apel Craiova – Secția conflicte de muncă consideră că acest text de lege este contrar următoarelor texte constituționale: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială și art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că situația supusă examinării are în vedere ipoteza persoanelor care au desfășurat munca în baza unui contract de muncă cu timp parțial, dar care nu pot beneficia de indemnizația de șomaj, întrucât nu întrunesc stagiul minim de cotizare la bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru obținerea indemnizației. Curtea de Apel Craiova – Secția conflicte de muncă susține că aceste persoane sunt discriminate, întrucât, deși contribuie la bugetul asigurărilor de șomaj uneori cu o sumă chiar mai mare decât a celor care au un contract de muncă integral, deoarece realizează venituri mai mari, totuși nu beneficiază de reducerea stagiului de cotizare care să le permită să obțină indemnizația de șomaj.
Față de aceste susțineri, Curtea constată că art. 47 alin. (2) din Constituție consacră dreptul cetățenilor la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Astfel, așa cum reiese din formularea acestui text constituțional, legiuitorul are libertatea de a stabili conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestor drepturi. Procedând în consecință, în cazul indemnizației de șomaj a stabilit prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 că indemnizația de șomaj se acordă persoanelor care întrunesc următoarele condiții: „a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul minim brut pe țară garantat în plată; c) nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii; și d) sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.“
Plecând de la premisa că esențial pentru acordarea acestui drept este realizarea unui minim stagiu de cotizare, condiție care este cerută în mod egal tuturor celor ce se încadrează în ipoteza amintită, nu se poate desprinde nicio prevedere cu caracter discriminatoriu din textul de lege supus controlului de constituționalitate. A crea un tratament juridic diferențiat, eventual mai favorabil, pentru cei care au desfășurat munca potrivit unui contract de muncă cu timp parțial ar rezulta din această perspectivă ca fiind discriminatoriu pentru cei care desfășoară un număr mai mare de ore de muncă. Simplul fapt de a contribui la bugetul de asigurări pentru șomaj nu este de natură să egalizeze situația celor care au desfășurat un număr de ore de muncă mai mare și astfel pot obține indemnizația de șomaj, în raport cu cei care au desfășurat semnificativ mai puține ore de muncă.
În legătură cu aceasta Curtea reține și că obligația de a contribui la bugetul asigurărilor pentru șomaj este independentă de faptul dacă cei care contribuie vor ajunge sau nu în situația concretă de a solicita acordarea indemnizației pentru șomaj, această îndatorire izvorând tocmai din caracterul de stat social al statului român, atribut ce presupune ca statul să adopte o serie de măsuri pentru a asigura egalitatea de șanse a cetățenilor, inclusiv prin conceperea unor sisteme de protecție socială a celor mai defavorizați care se sprijină pe contribuția celorlalți membri ai societății.
În același timp, trebuie observat că indemnizația pentru șomaj are drept criteriu de determinare a cuantumului stagiul de cotizare, iar nu cuantumul contribuției la bugetul de asigurări pentru șomaj, asemănător mai degrabă sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar nu pensiilor, unde importantă este și mărimea contribuției.
Concluzionând asupra celor mai sus expuse, Curtea reține că, atât timp cât potrivit dispozițiilor constituționale legiuitorul este în drept să stabilească conținutul, limitele și condițiile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, iar în speță criteriul de acordare a indemnizației de șomaj este stagiul de cotizare, nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.
