Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „art. 38 lit. d) (actualmente art. 36) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001“, excepție ridicată de Alina Daniela Zsibrita în Dosarul nr. 404/30/2008 al Tribunalului Timiș – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că partea Societatea Comercială „Administrarea Domeniului Public“ – S.A. din Timișoara a trimis la dosarul cauzei note scrise, prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 19 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 404/30/2008, Tribunalul Timiș – Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 38 lit. d) (actualmente art. 36) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001“.
Excepția a fost ridicată de Alina Daniela Zsibrita într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect excepția de nelegalitate a unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 38 lit. d) din Legea nr. 215/2001 oferă premisele creării unei „practici de încălcare a principiului constituțional al egalității subiectelor de drept în fața legii“, întrucât există nenumărate hotărâri judecătorești pronunțate de către instanțele de contencios administrativ ale Tribunalului Timiș prin care a fost considerată legală practica Consiliului Local al Municipiului Timișoara ca, în baza acestui temei de drept, să emită hotărâri de consiliu local prin care să constituie taxe și impozite în favoarea unei societăți comerciale – Societatea Comercială „Administrarea Domeniului Public“ – S.A. – societate la care Consiliul Local al Municipiului Timișoara este acționar. Apreciază, prin urmare, că dispozițiile art. 38 lit. b) din lege „sunt neconstituționale în măsura în care permit autorităților administrației publice locale ca prin acte administrative să impună taxe comerciale în favoarea unor societăți comerciale“.
Tribunalul Timiș – Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 38 lit. d) din Legea nr. 215/2001 nu contravin normelor constituționale, fiind în acord cu art. 121 din Legea fundamentală. Textul legal criticat „se înscrie în competența autorității publice locale privind administrarea domeniului public și privat al municipiului, în virtutea căreia consiliul local poate concesiona bunurile proprietate publică sau privată.“
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care consideră că dispozițiile art. 36 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 215/2001, republicată, care constituie, în realitate, obiectul excepției, sunt constituționale. Atribuția consiliului local de a stabili și de a aproba, în condițiile legii, impozitele și taxele locale nu reprezintă altceva decât consacrarea principiului autonomiei locale la nivelul autorităților administrative, consilii locale și primari, care, potrivit art. 121 alin. (2) din Constituție, rezolvă treburile publice din comune și orașe.
De altfel, se menționează că, în realitate, criticile de neconstituționalitate sunt formulate în legătură cu practica instanțelor judecătorești în interpretarea și aplicarea dispozițiilor pretins a fi neconstituționale, fapt ce excedează competenței Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și motivării autorului, dispozițiile art. 38 lit. d) teza a doua din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001. Ca urmare a renumerotării textelor și republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, rezultă, din motivarea excepției, că textul legal criticat se regăsește, în prezent, la art. 36 alin. (4) lit. c) din lege, având următoarea redactare:
– „(4) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local: [...]
c) stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii.“
În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 din Constituție.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 36 alin. (4) lit. c) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 au mai fost supuse controlului de constituționalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleași norme constituționale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare, cu prilejul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. d) din aceeași lege – prevederi care, în urma renumerotării textelor și republicării Legii nr. 215/2001, se regăsesc în prezent la art. 36 alin. (4) lit. c).
De exemplu, prin Decizia nr. 195 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 12 septembrie 2001, sau Decizia nr. 110 din 2 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 13 iunie 2002, Curtea a reținut, în esență, că, în ceea ce privește politica fiscală a statului, autoritățile administrației publice locale au drept de apreciere și de decizie autonomă, hotărârile lor fiind însă supuse controlului prefecților.
De asemenea, prin Decizia nr. 241 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a respins excepția, răspunzând astfel unor critici de neconstituționalitate identice celor formulate în prezenta cauză.
Mai mult, prevederile art. 16 din Constituție invocate nu au incidență în cauză, întrucât acestea se referă la principiul egalității în drepturi a cetățenilor, deci vizează persoane fizice, și nu juridice.
Întrucât, față de cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile menționate, nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea jurisprudenței indicate, soluția și considerentele ce stau la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În plus, autorul excepției critică, în realitate, aspecte legate de modalitatea de interpretare și aplicare a textului legal examinat de către anumite instanțe judecătorești, într-o manieră nefavorabilă lui, ceea ce nu poate reprezenta, în niciun caz, o reală problemă de constituționalitate.
