Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Gabriela Mirea în Dosarul nr. 5.918/121/2007 al Tribunalului Galați – Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, critica autorului vizând omisiunea și deci completarea dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 230/2007.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.918/121/2007, Tribunalul Galați – Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Gabriela Mirea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă dreptul de proprietate al persoanelor care au calitatea de proprietari de apartamente într-un bloc de locuințe, întrucât acestea nu pot dispune asupra cotei-părți indivize din proprietatea comună, atât timp cât, cu privire la închirierea sau folosința acesteia, hotărăște doar majoritatea proprietarilor, fără a consulta și fără a avea acordul tuturor proprietarilor.
Tribunalul Galați – Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile criticate reglementând expres manifestarea acordului tuturor proprietarilor direct afectați de vecinătate ca o condiție peremptorie a utilizării de către terți a spațiilor proprietate comună sau a schimbării destinației locuințelor.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, potrivit cărora: „Proprietatea comună poate fi utilizată de către terți, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosință sau de concesiune“.
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 230/2007 s-a mai pronunțat, de exemplu prin Decizia nr. 1.068 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 8 decembrie 2007. Cu acel prilej, Curtea a statuat că „prevederile art. 39 din Legea nr. 230/2007 stabilesc condițiile în care proprietatea comună poate fi utilizată de către terți, și anume acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și al proprietarilor direct afectați de vecinătate. Cu alte cuvinte, în cauză, se pune problema stabilirii limitelor dreptului de proprietate în cazul bunurilor aflate în coproprietate forțată și perpetuă (condominium pro indiviso) în blocurile de locuințe cu mai multe locuințe, în care, potrivit legii, se constituie asociații de proprietari. Sub acest aspect, Curtea reține că dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd în teza a doua că atât limitele, cât și conținutul acestui drept „sunt stabilite de lege“. Rezultă, în mod evident, că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate asupra părților destinate folosirii în comun de către toți proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuințe se justifică constituțional prin asigurarea posibilității efective de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuințe din acel imobil.
Mai mult, în măsura în care textul de lege criticat prevede expres manifestarea acordului tuturor proprietarilor direct afectați de vecinătate ca o condiție peremptorie a utilizării de către terți a spațiilor proprietate comună, Curtea constată că, în cauza dedusă controlului, nu operează nicio îngrădire a dreptului de proprietate al acestora.
Atât considerentele, cât și soluția deciziei amintite sunt pe deplin valabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții în această materie.
