Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Nicolae Militaru în Dosarul nr. 1.236/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția I penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, care solicită Curții să ia act de renunțarea la excepția ridicată.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, dat fiind caracterul de ordine publică al excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia nu poate renunța la excepție.

Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepției privind renunțarea la aceasta, întrucât, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, în fața Curții Constituționale nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției arată că nu mai are nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibilă, întrucât nu este motivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.236/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepția a fost ridicată de către Nicolae Militaru cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

Referitor la motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia nu precizează ce texte sau principii constituționale consideră că sunt încălcate prin dispozițiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 și nu motivează în vreun fel ridicarea excepției de neconstituționalitate.

Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, consideră ca fiind inutile și formale căile de atac ce pot fi exercitate cu privire la sancțiunile aplicate de comisia de disciplină din penitenciar, în condițiile în care sancțiunile prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a)–e) din Legea nr. 275/2006, constând în suspendarea unor drepturi nepatrimoniale, se execută imediat ce au fost aplicate. Arată că liberul acces la justiție presupune, între altele, și dreptul la un proces cu o finalitate reală, în sensul că hotărârea ce urmează a se pronunța trebuie să fie susceptibilă de a fi efectiv executată. Or, în măsura în care instanța admite plângerea persoanei condamnate și dispune anularea, revocarea sau modificarea sancțiunii disciplinare, hotărârea nu mai poate fi executată în mod real, ci doar formal, prin înlăturarea mențiunii sancțiunii respective din dosarul persoanei condamnate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 sunt constituționale, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 462/2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins: „Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).“

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu precizează ce texte sau principii constituționale consideră că sunt încălcate prin dispozițiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 și nu motivează în vreun fel ridicarea excepției de neconstituționalitate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unor texte constituționale pretins încălcate și a unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, fiind nemotivată.