Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1175 din Codul civil, excepție ridicată de Margareta Ursache și Florin Ghineț în Dosarul nr. 1.388/RC/2005 al Tribunalului Neamț – Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât criticile de neconstituționalitate privesc aplicarea și interpretarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.388/C/2006, Tribunalul Neamț – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1175 din Codul civil.
Excepția a fost ridicată de Margareta Ursache și Florin Ghineț într-un recurs formulat împotriva unei sentințe a Judecătoriei Piatra Neamț prin care a fost respinsă acțiunea autorilor pentru lipsă de calitate procesuală activă și de interes.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că actul încheiat în temeiul art. 1175 din Codul civil și luat în considerare de Curtea de Apel Bacău, „fără a fi analizat în concret“, este un înscris ce nu privește părțile din contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil, având totodată un alt obiect. În opinia autorilor excepției, instanța de judecată, încălcând dreptul de proprietate dobândit în temeiul art. 1294 din Codul civil, a aplicat în cauză art. 1175 din același cod, text care este neconstituțional.
Tribunalul Neamț – Secția civilă consideră că prevederile art. 1175 din Codul civil sunt în concordanță cu dispozițiile constituționale privind garantarea dreptului de proprietate, prin supremația pe care o acordă voinței reale a părților înscrise în actul secret, voință care are eficiență între părțile contractante, în detrimentul actului public, care privește o altă situație de fapt.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată. În acest sens, arată că soluția adoptată de legiuitor în ce privește efectele simulației față de terți are ca scop tocmai protejarea drepturilor și intereselor legale ale terților, persoane străine de simulație și care nu trebuie să suporte consecințele unor operațiuni pe care părțile le-au ascuns prin utilizarea simulației.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1175 din Codul civil nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în accepțiunea principială conferită de Legea fundamentală, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale unor subiecte de drept.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 1175 din Codul civil, potrivit cărora: „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.“
Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi, referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, art. 142 alin. (1) referitor la structura Curții Constituționale și art. 8 privind pluralismul și partidele politice.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Art. 1175 din Codul civil reglementează efectele simulației, atât în raporturile dintre părțile unui contract și succesorii lor universali, față de care numai contractul secret își produce efectele, potrivit principiului priorității voinței reale a părților, consacrat de legislația civilă, cât și față de terți, pentru care operează sancțiunea specifică simulației, aceea a inopozabilității actului secret.
În speță, litigiul are ca obiect constatarea nulității absolute a unui înscris sub semnătură privată considerat ca fiind actul secret. Autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că instanța de judecată, aplicând greșit prevederile art. 1175 din Codul civil, a constatat că un contract de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia în calitate de cumpărători a fost simulat.
Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 1175 din Codul civil nu cuprinde nici o reglementare de natură a duce la concluzia că ar contraveni dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție. Curtea constată că, potrivit aceluiași text din Legea fundamentală, conținutul și limitele acestui drept sunt prevăzute prin lege. Prin urmare, dreptul de proprietate, ca, de altfel, oricare alt drept, nu se poate exercita în mod abuziv, în scopul comiterii unei fapte contrare ordinii de drept. Soluția adoptată de legiuitor cu privire la efectele simulației față de terți are în vedere tocmai protejarea drepturilor și intereselor terților, persoane străine de simulație care nu trebuie să suporte consecințele unor operațiuni juridice pe care părțile le-au ascuns prin utilizarea acestora.
De altfel, sub aspectul criticilor invocate de autorul excepției, prevederile de lege criticate ridică doar probleme de fapt. Acestea sunt, însă, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale și țin numai de aplicarea legii, atribut exclusiv al instanțelor de judecată.
Și, în fine, cu privire la susținerile potrivit cărora textul de lege criticat ar contraveni dispozițiilor art. 142 alin. (1) și art. 8 din Constituție, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, întrucât textele constituționale invocate nu sunt incidente în cauză.