Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372 și art. 3731 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Burghelea în Dosarul nr. 9.086/2005 al Tribunalului Iași – Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 9.086/2005, Tribunalul Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 372 și art. 3731 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Aurel Burghelea cu prilejul soluționării unui apel.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 372 și 3731 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, încălcându-se astfel prevederile constituționale care statuează că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare din România.
Tribunalul Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 372 și art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 2 al art. 3731 a fost modificat ulterior prin art. I pct. 65 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de lege criticate au următoarea redactare:
– Art. 372: „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu“;
– Art. 3731: „Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu.
Instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
După încuviințarea cererii instanța va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia“.
În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă, din eroare, încălcarea prevederilor art. 81 alin. (1) din Constituție; din motivarea sa reiese însă că acesta se referă de fapt la prevederile art. 61 alin. (2) din Constituție, conform căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerile autorului excepției sunt vădit neîntemeiate. Astfel, prin însăși construcția constituțională (art. 115 din Legea fundamentală) s-a prevăzut ca Guvernul, în anumite condiții, să poată elabora acte normative, denumite ordonanțe și ordonanțe de urgență, prin care să modifice, să completeze sau să abroge dispoziții cuprinse în legi, în baza delegării legislative, fără ca prin emiterea unor asemenea acte să impieteze asupra atribuțiilor legiuitorului. De altfel, emiterea ordonanțelor de către Guvern reprezintă o practică legislativă prevăzută și în alte constituții (spre exemplu în Italia, Spania etc.) în cadrul delegării legislative, fiind o soluție consacrată pe plan european.
