În conformitate cu prevederile art. 12¹ alin. (2) lit. g) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele din prezentele norme, actuarul aflat în relații de muncă cu un asigurător și desemnat de acesta are obligația de a elabora, certifica și transmite către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor raportul actuarial anual.

(1) Raportul actuarial va fi elaborat pe fiecare categorie de asigurări.

(2) Raportul actuarial va purta următoarele denumiri:

a) Raport actuarial anual privind activitatea de asigurări de viață;

b) Raport actuarial anual privind activitatea de asigurări generale.

Raportul actuarial va fi structurat conform modelului din anexa care face parte integrantă din prezentele norme.

Raportul actuarial va cuprinde cel puțin următoarele elemente în funcție de categoria de asigurări pentru care se emite:

a) opinia actuarului cu privire la respectarea prevederilor legale în vigoare și a principiilor actuariale, în ceea ce privește calculul primelor de asigurare și a rezervelor tehnice;

b) opinia actuarului cu privire la adecvarea nivelului primelor de asigurare, rezervelor tehnice, capitalurilor proprii și a programelor de reasigurare;

c) descrierea tehnică a tuturor produselor de asigurare practicate de către asigurător;

d) descrierea modului de calcul a primelor pentru fiecare produs de asigurare, comisioane și cheltuieli incluse în primă;

e) structura pe tip de active a fiecărui program investițional, randamente investiționale, structura costurilor, precum și modul de calcul al prețului unității pentru fiecare program investițional, pentru asigurările de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții;

f) prezentarea dobânzilor tehnice garantate și adecvarea lor în conformitate cu politica investițională a asigurătorului;

g) prezentarea tabelelor de mortalitate/morbiditate, precum și a datelor/tabelelor statistice utilizate în calculul primelor și rezervelor tehnice pentru fiecare produs de asigurare;

h) descrierea modului de calcul a sumelor de răscumpărare, restituiri de prime și a sumelor asigurate reduse pentru fiecare produs de asigurare;

i) descrierea modului de calcul a beneficiilor obținute din investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice, precum și a modului în care acestea sunt distribuite asiguraților, pentru produsele de asigurare care oferă asiguraților aceste drepturi;

j) descrierea modului de calcul în cazul unor reduceri de prime acordate asiguraților, pentru fiecare produs de asigurare care oferă asiguraților acest drept;

k) descrierea modului de calcul al rezervelor tehnice pentru fiecare tip de rezervă tehnică și pentru fiecare tip de produs de asigurare;

l) descrierea modului de calcul al cheltuielilor de achiziție reportate pentru fiecare tip de produs de asigurare;

m) descrierea tehnică a tratatelor de reasigurare în vigoare și prezentarea primelor cedate și a comisioanelor din reasigurare;

n) descrierea modului de calcul al rezervelor tehnice cedate în reasigurare, respectiv formulele de calcul ale rezervelor tehnice nete de reasigurare pentru fiecare tip de rezervă tehnică și pentru fiecare tip de produs de asigurare, în conformitate cu tratatele de reasigurare în vigoare;

o) descrierea tipurilor de active pe care asigurătorul le utilizează în acoperirea rezervelor tehnice, gradul lor de dispersie, precum și randamentul investițional obținut în perioada analizată, informații despre evaluarea activelor, metoda aleasă, active asupra cărora s-au creat sarcini;

p) analiza gradului de adecvare a capitalurilor și solvabilității asigurătorului.

Raportul actuarial, semnat de către actuarul asigurătorului și ștampilat, se transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de până la 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar pentru care se face analiza.

Prima raportare privind raportul actuarial se transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru exercițiul financiar corespunzător anului aderării României la Uniunea Europeană.

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare.