Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, excepție ridicată de Societatea Comercială „Mureșul“ – S.A. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 2.198/CCA/2005 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția comercială și contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Kiss Dionisie, reprezentantul autorului excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Consilierul juridic solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate. În acest sens, arată că instituirea de către legiuitor a unui termen mult prea scurt pentru restituirea penalităților acumulate ca urmare a neplății obligațiilor către stat împiedică societatea comercială pe care o reprezintă să își desfășoare activitatea, ceea ce aduce atingere dreptului de proprietate al acționarilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea de către legiuitor a unui termen pentru plata obligațiilor fiscale, precum și consecințele ce decurg din neplata acestor datorii nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.198/CCA/2005, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială „Mureșul“ – S.A. din Târgu Mureș cu ocazia soluționării unei acțiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. În acest sens, arată că prin condiționarea achitării datoriilor restante într-un termen de mai puțin de 20 de zile se încalcă dreptul de proprietate al acționarilor.
Totodată, menționează că imposibilitatea achitării obligațiilor față de bugetul de stat s-a datorat și fluctuațiilor cursului valutar, fapt ce a determinat o situație economico-financiară precară a societății.
Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea criticată a fost modificată chiar în ceea ce privește termenul până la care debitorii ce au beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului de stat trebuie să achite sumele restante, prevăzându-se că termenul este de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 244/2005, prin care se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005. Astfel, termenul inițial de 30 aprilie 2005, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005, a fost prelungit până la data de 4 august 2005, inclusiv. Ca atare, instanța consideră că dispozițiile de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate al acționarilor, acest drept constituțional exercitându-se în anumite limite, stabilite de lege.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că termenul în care debitorii trebuiau să facă dovada îndeplinirii condițiilor pentru menținerea înlesnirilor la plată acordate anterior a fost modificat prin Legea nr. 244/2005, debitorii beneficiind de o perioadă de timp în plus față de cea prevăzută inițial. Astfel, măsurile de disciplinare a contribuabililor stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005 nu au cum să afecteze dreptul de proprietate al debitorilor prin stabilirea unor termene rezonabile de aducere la îndeplinire a unor obligații fiscale restante.
De altfel, așa cum afirmă autorul excepției, situația dificilă în care se află în ceea ce privește achitarea obligațiilor fiscale se datorează nu atât măsurilor adoptate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005, cât mai ales fluctuațiilor cursului de schimb al leului în raport cu alte monede străine, fapt ce a condus la schimbarea unor situații care au fost avute în vedere la încheierea unor contracte de export.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 561/2005, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Prin dispozițiile legale criticate s-a urmărit reglementarea unor măsuri disciplinare pentru a fi creată o egalitate de tratament între contribuabili, precum și favorizarea unui mediu de afaceri concurențial, ceea ce nu contravine însă prevederilor art. 44 din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 8 aprilie 2005, dispoziții modificate prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 244/2005 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2005, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 20 iulie 2005.
Reglementarea legală criticată are următorul conținut:
Art. III alin. (1): „Debitorii care au beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj, bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale sau bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, după caz, acordate în baza reglementărilor legale în materie, și care, până cel târziu în cea de-a 15-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, fac dovada stingerii sumelor cuprinse în rate, a obligațiilor fiscale curente, cu termene de plată până la aceeași dată, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții în care înlesnirile au fost aprobate beneficiază de menținerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată, începând cu data mai sus menționată, cu toate efectele prevăzute de lege.“
Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi primită critica autorului excepției potrivit căreia se încalcă dreptul de proprietate al acționarilor societății comerciale prin instituirea de către legiuitor a unui termen mult prea scurt, în opinia sa, pentru plata obligațiilor datorate bugetului de stat, condiție prevăzută de lege pentru ca debitorii să beneficieze de menținerea înlesnirilor pentru sumele rămase de plată.
Curtea reține că prin reglementarea criticată se sancționează persoana nediligentă care nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile fiscale în termenul prevăzut de lege, termen care, de altfel, a fost modificat prin Legea nr. 244/2005 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2005, prelungindu-se de la data inițială de 30 aprilie 2005 la data de 4 august 2005.
Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative în limitele și potrivit competenței sale constituționale.
Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia imposibilitatea achitării obligațiilor față de bugetul de stat s-a datorat și fluctuațiilor cursului valutar, fapt ce a determinat o situație economico-financiară precară a societății, Curtea constată că acest aspect nu constituie o problemă de constituționalitate.
