Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. f), ale art. 232 și 252 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ale art. 37–40 din Codul de procedură civilă și ale art. 147 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială „Serviciile Tehnice Nemțene“ – S.A. din Piatra-Neamț în Dosarul nr. 5.267/2005 al Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.267/2005, Curtea de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. f), ale art. 232 și 252 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ale art. 37–40 din Codul de procedură civilă și ale art. 147 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, excepție ridicată de Societatea Comercială „Serviciile Tehnice Nemțene“ – S.A. din Piatra-Neamț.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textele de lege criticate cuprinse în Legea nr. 64/1995 și în Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituționale și internaționale invocate în măsura în care dispozițiile pe care le cuprind nu sunt aplicabile și societăților comerciale aflate în faliment.
În ceea ce privește prevederile art. 37–40 din Codul de procedură civilă, acestea sunt neconstituționale, întrucât nesocotesc dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în cadrul unui termen rezonabil, care să nu impieteze asupra interesului părților din procesul a cărui strămutare se solicită.
Curtea de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 227 alin. (1) lit. f), art. 232 și 252 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, art. 37–40 din Codul de procedură civilă și art. 147 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) care reglementează accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privitor la dreptul la apărare, art. 44 care dispune garantarea și ocrotirea proprietății private, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea, se mai susține nesocotirea prevederilor art. 6, 13, 17 și 18 referitoare la egalitatea în drepturi, protecția proprietății și dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 31/1990 și în Legea nr. 64/1995, Curtea observă că, pe lângă faptul că autorul excepției se limitează la a enumera textele constituționale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală, pretinsa neconstituționalitate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Astfel, susținerile autorului excepției demonstrează că, în realitate, obiectul criticii sale îl constituie această operațiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.
Referitor la excepția de neconstituționalitate care are ca obiect dispozițiile art. 37–40 din Codul de procedură civilă, examinând conținutul încheierii Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ, precum și susținerile autorului excepției, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că nu poate proceda la examinarea pe fond a excepției, întrucât soluționarea cauzei, aflată pe rolul instanței de judecată, nu depinde de dispozițiile legale criticate. Astfel, textele legale menționate reglementează procedura de judecată a cererilor de strămutare a pricinilor, iar litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate într-o cauză privind procedura falimentului. Prin urmare, critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 37–40 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
