Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 martie 1996 (Dosarul nr. 1.868/1995), 17 aprilie 1996 (Dosarul nr. 3.292/1995), 30 aprilie 1996 (dosarele nr. 3.206/1995, nr. 3.208/1995, nr. 3.659/1995 și nr. 3.663/1995), 9 mai 1996 (dosarele nr. 2.658/1995, nr. 3.371/1995 și nr. 3.646/1995), 14 mai 1996 (dosarele nr. 1.674/1995 și nr. 3.883/1995), 21 mai 1996 (completată cu încheierea din 26 iunie 1996 – Dosarul nr. 3.476/1995) și 30 mai 1996 (dosarele nr. 2.889/1995, nr. 2.933/1995, nr. 3.420/1995, nr. 3.421/1995, nr. 3.422/1995, nr. 3.455/1995, nr. 3.790/1995 și nr. 3.884/1995), Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330¹ din Codul de procedură civilă.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale, după cum urmează:

– neconstituționalitatea prevederilor art. 330 și ale art. 330¹ din Codul de procedură civilă a fost ridicată de Râmniceanu Hugo și Râmniceanu Valeria (Dosarul nr. 66C/1996), Adam Doina (Dosarul nr. 67C/1996), Marcu Vasile (Dosarul nr. 68C/1996), Andrei Mihaela și Dobrescu Anca Casandra-Gabriela (Dosarul nr. 73C/1996), Nicolae Teodor (Dosarul nr. 83C/1996) și Jigău Maria (Dosarul nr. 87C/1996), pe motiv că acestea încalcă principiul separației puterilor în stat, al disponibilității procesuale, ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenești, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 130 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se susține că este încălcat principiul autorității lucrului judecat și al autonomiei sistemului jurisdicțional;

– neconstituționalitatea prevederilor art. 330¹ din Codul de procedură civilă a fost invocată de Anghelușiu Virgil Aurel și Anghelușiu Magdalena (Dosarul nr. 64C/1996), Aliman Maria-Eugenia (Dosarul nr. 65C/1996), Iacob Eugenia Irinel (Dosarul nr. 72C/1996), Consiliul Local al Municipiului București (dosarele nr. 76C/1996, nr. 77C/1996, nr. 78C/1996, nr. 79C/1996), Vasilescu Eugenia, Vasilescu Dumitru, Vasilescu Viorel și Vasilescu Valentin (Dosarul nr. 81 C/1996), Nicolae Petrea Ionel (Dosarul nr. 84C/1996), Popescu Andrei Dragu (Dosarul nr. 85C/1996), Simulescu Gheorghe (Dosarul nr. 86C/1996), Axente Gherghina Leona și Papp Aurelia Maria (Dosarul nr. 88C/1996), Guran Elvira Pacifica (Dosarul nr. 89C/1996), Pătrășcanu Maria Magdalena și Budeanu Radu Constantin (Dosarul nr. 90C/1996), susținând că sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 49, art. 128 și ale art. 130 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se susține că este încălcat principiul autorității lucrului judecat și al stabilității raporturilor juridice dintre părți.

Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă a apreciat, în încheierile de sesizare, că dispozițiile art. 330 și ale art. 330¹ din Codul de procedură civilă sunt constituționale; în Dosarul nr. 3.292/1995 a fost exprimat, totuși, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, punctul de vedere că art. 330¹ este neconstituțional, întrucât prevede că recursul în anulare se poate declara oricând.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaților și Guvernului, în dosarele nr. 65–66C/1996, nr. 72–73C/1996, nr. 76–79C/1996, nr. 83–85C/1996 și nr. 89–90C/1996.

A fost primit răspuns numai din partea Guvernului, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 330¹ din Codul de procedură civilă, ca și întreaga reglementare privind recursul în anulare, se întemeiază pe dispozițiile de principiu ale art. 128 din Constituție, conform cărora împotriva hotărârilor judecătorești și Ministerul Public poate exercita căile de atac, în condițiile legii.

Deoarece excepțiile de neconstituționalitate invocate se referă la aceleași dispoziții legale și pentru o mai bună administrare a justiției, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 83/90C/1996, nr. 81 C/1996, nr. 76–79C/1996, nr. 72–73C/1996, nr. 65–68C/1996 la Dosarul nr. 64C/1996, care a fost înregistrat primul, urmând a se pronunța asupra tuturor excepțiilor prin decizia de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și 330¹ din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competentă să soluționeze excepțiile invocate, fiind legal sesizată.

Pe fond se constată că asupra dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, stabilind că ele sunt constituționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei soluții, excepțiile de neconstituționalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, să fie respinse ca vădit nefondate.

Cât privește dispozițiile art. 330¹ din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, Curtea Constituțională a modificat Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care se respinsese excepția de neconstituționalitate, și a decis că prevederile art. 330¹ sunt neconstituționale, în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă că excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauzele de față, referitoare la art. 330¹ din Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile pentru că, așa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții nu poate face obiectul unei noi excepții. Faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 96 din 24 septembrie 1996 a constatat neconstituționalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o altă consecință, ci, dimpotrivă, determină păstrarea aceleiași soluții, deoarece sensul deciziei este circumstanțierea legitimității constituționale a textului de lege respectiv și deci constatarea caracterului său neconstituțional pentru ceea ce excede acestei legitimități. În acest sens, Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.

În ceea ce privește posibilitatea atacării cu recurs în anulare a hotărârilor judecătorești pronunțate după 26 iulie 1993, soluția pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 96 din 24 septembrie 1996 își păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluții. Astfel încât excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 330¹ urmează a fi respinse ca vădit nefondate.