Datele pe care trebuie sa le conțină actul constatator

I.Diagnosticul morții cerebrale se stabilește pe baza următoarelor criterii:

1. Examen clinic:

– starea de comă profundă, flască, reactivă;

– absența reflexelor de trunchi cerebral.

2. Absența ventilației spontane, confirmată de testul de apnee (la un Pa CO2 de 60 mm Hg).

3. Traseu electroencefalografic care să ateste lipsa electrogenezei corticale.

Cele 3 examene care confirmă moartea cerebrală se repetă la un interval de cel puțin 6 ore pentru adulți. Pentru copii, intervalul este de 48 ore pentru nou-născutul cu vârsta între 7 zile–2 luni, 24 de ore pentru copilul cu vârsta între 2 luni –2 ani și 12 ore pentru copilul cu vârsta între 2–7 ani. Pentru copiii cu vârsta peste 7 ani, intervalul este același ca la adulți. La nou-născutul cu vârsta mai mică de 7 zile nu se declară moartea cerebrală.

II.Cauza care a determinat moartea cerebrală trebuie sa fie clar stabilită.

III.Excluderea altor cauze reversibile care ar putea produce un tablou clinic și un traseu EEG, asemănătoare cu cele din moartea cerebrală (hipotermia, mai mică de 35 grade C, medicamente depresoare ale sistemului nervos central, hipotensiune arterială – presiune arterială medie mai mică de 55 mm Hg).

IV.Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de doi anesteziști reanimatori diferiți sau de un anestezist reanimator și un neurolog sau neurochirurg.

V.Diagnosticul de moarte cerebrală va fi înregistrat în următorul protocol,

PROTOCOL DE DECLARARE A MORȚII CEREBRALE