Luând în considerare Opinia nr. 4c-19/169, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în ședința din 17 aprilie 2018, Camera Deputaților:

1. Consideră că factorul uman și-a păstrat un rol-cheie în procesul de predare și învățare, în ceea ce privește transmiterea valorilor morale și civice, a încurajării efortului și a formării deprinderilor de lucru în echipă, dar și ca sprijin operativ în depășirea obstacolelor din procesul de învățare, în special la vârste mici și în cazul învățării de-a lungul vieții, și atrage atenția asupra necesității de a fi luat în considerare împreună cu aspectele tehnologice ale procesului educativ.

2. Se raliază opiniei Comisiei Europene conform căreia expunerea zilnică la date digitale create în mare parte de algoritmi de nepătruns creează riscuri clare și necesită atât o gândire critică, cât și capacitatea de a interacționa competent în mediul digital și consideră că și în afara sistemului de educație pentru alfabetizarea on-line se află factori care contracarează aceste fenomene: încrederea în forțele proprii, spiritul critic, capacitatea de a compara și evalua sunt la fel de necesare ca și alfabetizarea prin media.

3. Își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că utilizarea tehnologiei în scopuri educative nu a ținut pasul cu noile evoluții, acest fapt putând afecta negativ libertatea fundamentală de mișcare a cetățenilor pe teritoriul Uniunii, mai ales a celor care au primit educație în state membre aflate sub media Uniunii în această privință.

4. Subliniază că avansul tehnologic rapid a făcut ca o parte dintre specialiștii din domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor și din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii, precum și o parte din factorii de decizie din educație să înregistreze o nevoie sporită de adaptare la noile cerințe.

5. Recomandă o consultare cu privire la așteptările copiilor și tinerilor față de metodele de predare din domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor și din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii.

6. Recomandă consultarea sectorului public și a celui de afaceri cu privire la nevoia de adaptare a programelor școlare și a ofertei educative în domeniile care fac obiectul comunicării la politicile de recrutare ale acestora, precum și în ceea ce privește elaborarea programelor de instruire la locul de muncă, inclusiv ca răspuns la dinamica accelerată în domeniul competențelor digitale.

7. Recomandă identificarea unor mijloace la nivelul Uniunii prin care să se realizeze o campanie de conștientizare cu privire la necesitatea modernizării educației în domeniul tehnologiilor Informației și comunicațiilor și în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii, precum și informarea permanentă a tuturor grupurilor de vârstă cu noile tehnologii digitale, în special cu cele avansate.

8. Consideră că o cuplare mai puternică a profesioniștilor din educație cu sectorul de afaceri reprezintă o modalitate utilă pentru a primi semnale privind cererea de deprinderi, dar și de informații indirecte referitoare la identificarea ad-hoc a unor surse de inspirație sau de bune practici, și facilitează, în același timp, accesul la o serie de concepte, instrumente, metode, procese, la gândirea sistemică și la gândirea conceptuală pe planul Uniunii.

9. Recomandă includerea în prioritățile de acțiune a formării unei legături mai puternice dintre cererea de competențe digitale la nivelul sectorului public și al celui industrial, agricol și de servicii, pe de o parte, și procesul de formare în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor al profesioniștilor din educației, pe de altă parte.

10. Subliniază că educația digitală are loc și în afara sistemului instituțional, în viața de zi cu zi, în activitățile distractive și de petrecere a timpului liber al copiilor și tinerilor, în multiple forme de interacțiune cu familia și cu mediul social în general, chiar dacă modalitățile de manifestare în procesul formal de educație și în cel informal variază, și atrage atenția că proporția relativă a acestora în ce privește contribuția la educație ar putea să fie diferită în fiecare stat membru.

11. Atrage atenția asupra riscului de a supraestima capacitatea de dobândire a unor aptitudini digitale la vârste fragede și asupra dificultăților majore pe care le întâmpină atingerea acestui obiectiv și cheamă la o abordare mai prudentă a acestei direcții de acțiune, atât sub aspectul fezabilității pedagogice, cât și sub aspectul ocrotirii climatului afectiv al copiilor în familie.

12. Consideră că este recomandabil ca planul de acțiune să includă dezvoltarea resurselor educaționale deschise, pentru a se asigura un acces cât mai larg la materiale didactice și la oportunități de personalizare a acestora.

13. Consideră că ar fi utile clarificări suplimentare în privința certificării competențelor digitale, a strategiei de adaptare a sistemelor de educație la transformările digitale și cu privire la capacitatea planului de a beneficia de proiecte-pilot în inteligența artificială și analitica învățării.

14. Recomandă definirea competențelor digitale de o manieră mai largă, pentru a include înțelegerea modului în care funcționează internetul, oferind astfel cadrului didactic posibilitatea de a dezvolta în mod real competențe pentru viață.

15. Recomandă recunoașterea instituțiilor de memorie, cum ar fi biblioteci, arhive și muzee, ca părți interesate în educație și formare, deoarece acestea au capacitatea organizatorică și funcții sociale specifice de a contribui la atingerea țintelor priorității numărul 2 a planului, prin extinderea programelor de cultură media și informațională sau prin parteneriate.

16. Subliniază că sursele de finanțare ale Planului de acțiune ar trebui identificate prin consultare cu statele membre, iar calendarul de implementare ar trebui stabilit astfel încât să fie atinse obiectivele planului cât mai curând posibil.