Activitatea bancară în România se desfășoară prin instituții de credit autorizate, în condițiile legii.

Instituția de credit reprezintă:

a) entitatea care desfășoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și de acordare de credite în cont propriu;

b) entitatea emitentă de monedă electronică, alta decât cea prevăzută la lit. a), denumită în continuare instituție emitentă de monedă electronică.

Prin public, în sensul prezentei legi, se înțelege orice persoană fizică, persoană juridică ori entitate fără personalitate juridică, ce nu are capacitatea și experiența necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a sumelor depuse. Nu intră în categoria de public: statul, autoritățile administrației publice centrale și locale, agențiile guvernamentale, băncile centrale, instituțiile de credit, instituțiile financiare și alte instituții similare.

În România instituțiile de credit se pot constitui și pot funcționa ca bănci, organizații cooperatiste de credit, instituții emitente de monedă electronică și case de economii pentru domeniul locativ.

Prin lege specială se pot reglementa constituirea și desfășurarea activității de către instituții de credit, altele decât cele prevăzute la alin. 4, cu respectarea principiilor prezentei legi.

Prezenta lege se aplică băncilor și instituțiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit străine.

Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, regimul instituțiilor de credit, inclusiv al instituțiilor emitente de monedă electronică, sau al instituțiilor financiare autorizate în alt stat membru, care funcționează în România printr-o sucursală sau furnizează servicii în mod direct, va fi cel prevăzut în cap. XVII.

Prevederile cap. X se aplică sistemelor de plăți din România, inclusiv participanților la aceste sisteme și administratorilor acestora, în condițiile stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României.

Organizarea și funcționarea instituțiilor de credit care se constituie ca organizații cooperatiste de credit și case de economii pentru domeniul locativ sunt reglementate prin legi speciale.

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1.activitate bancară – atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu;

2.instituție financiară – o entitate, alta decât o instituție de credit, al cărei obiect principal de activitate constă în dobândirea de participații sau în efectuarea uneia sau mai multora dintre activitățile financiare prevăzute la art. 11 alin. 1 lit. b)–l);

3.societate-mamă – entitatea care se află în una dintre următoarele situații:

a) deține direct și/sau indirect majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate, denumită în continuare filială;

b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei alte entități, denumită în continuare filială, și este în același timp acționar sau asociat al acelei entități;

c) are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei entități, denumită în continuare filială, la care este acționar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu entitatea respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acestei entități, în situația în care legislația care guvernează statutul filialei permite existența unor astfel de clauze ori prevederi;

d) este acționar sau asociat al unei entități, denumită în continuare filială, și în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;

e) este acționar sau asociat al unei entități, denumită în continuare filială, și controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalți acționari sau asociați, majoritatea drepturilor de vot în acea filială;

4.sucursală – unitatea operațională fără personalitate juridică a unei instituții de credit, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile instituției de credit, în limita mandatului dat de aceasta;

5.autoritate competentă – autoritatea națională însărcinată cu supravegherea prudențială a instituțiilor de credit;

6.depozit – suma de bani încredințată în următoarele condiții:

a) să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice alte facilități, la cerere ori la un termen convenit de către deponent cu depozitarul;

b) să nu se refere la transmiterea proprietății, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanții;

7.credit – orice angajament de punere la dispoziție sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenței unei datorii, în schimbul obligației debitorului la rambursarea sumei respective, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță ori a altui drept la încasarea unei sume de bani;

8.conducători – persoanele care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare ale instituției de credit, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a acesteia și sunt învestite cu competența de a angaja răspunderea instituției de credit; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul băncii, a sucursalelor și a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor instituțiilor de credit străine care desfășoară activitate pe teritoriul României, conducătorii sunt persoanele împuternicite de instituția de credit să conducă activitatea sucursalei și să angajeze legal în România instituția de credit străină;

9.acționar semnificativ – persoana fizică, persoana juridică sau grupul de persoane fizice și/sau juridice care acționează împreună și care dețin direct sau indirect o participație de 10% ori mai mult din capitalul social al unei societăți sau din drepturile de vot ori o participație care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra gestiunii și politicii de afaceri a acesteia;

10.grup de persoane care acționează împreună – două ori mai multe persoane fizice sau juridice care înfăptuiesc o politică comună față de societate;

11.autorizație – actul emis de autoritatea competentă, care dă dreptul de a desfășura activitățile specificate în acesta;

12.instituție emitentă de monedă electronică – persoana juridică emitentă de mijloace de plată în formă de monedă electronică;

13.monedă electronică – valoarea monetară reprezentând o creanță asupra emitentului, care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este stocată pe un suport electronic;

b) este emisă în schimbul primirii de fonduri a căror valoare nu poate fi mai mică decât valoarea monetară emisă;

c) este acceptată ca mijloc de plată și de alte entități decât emitentul;

14.capital inițial – partea fondurilor proprii, cuprinzând capitalul social sau capitalul de dotare și alte elemente bilanțiere, calculată și actualizată conform metodologiei stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României;

15.fonduri proprii – fondurile de care dispun instituțiile de credit, a căror metodologie de calcul este stabilită de Banca Națională a României prin reglementări;

16.state membre – statele membre ale Uniunii Europene și celelalte state aparținând Spațiului Economic European;

17.stat membru de origine – statul membru în care instituția de credit a fost autorizată;

18.un singur debitor – orice persoană ori grup de persoane fizice și/sau juridice față de care banca are o expunere și care sunt legate economic între ele, în sensul că:

a) una dintre persoane exercită controlul asupra celorlalte, direct sau indirect;

b) nivelul cumulat al expunerilor reprezintă un singur risc de credit pentru bancă, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură încât, dacă unele dintre ele vor întâmpina dificultăți de rambursare, alta sau celelalte vor întâmpina dificultăți similare; în cazul acestor persoane se vor lua în considerare, fără a fi limitative, următoarele situații:

– sunt filiale ale aceleiași entități;

– au aceeași conducere;

– între ele există o interdependență comercială directă, care nu poate fi substituită într-un termen scurt;

19.expunere – orice risc al unei bănci, efectiv sau potențial, care trebuie evidențiat în bilanț și/sau în afara bilanțului și care decurge din următoarele, fără a se limita la acestea:

a) credite;

b) investiții în acțiuni și alte valori mobiliare;

c) alte participații de natura imobilizărilor financiare;

d) efecte de comerț scontate sau avalizate;

e) garanții emise;

f) acreditive deschise sau confirmate;

20.societatea prestatoare de servicii auxiliare sau conexe – societatea al cărei obiect de activitate constă în principal în deținerea și administrarea de bunuri mobile și imobile, în servicii de procesare a datelor și administrare de baze de date ori în alte activități, având un caracter conex în raport cu activitatea principală a uneia sau mai multor instituții de credit;

21.stat membru gazdă – statul membru în care instituția de credit are deschisă o sucursală sau în care prestează servicii în mod direct;

22.holding financiar – o societate-mamă, instituție financiară ale cărei filiale sunt exclusiv instituții de credit sau sunt în principal instituții de credit ori instituții financiare, dar cel puțin una să fie o instituție de credit;

23.societate tip holding – o societate-mamă, alta decât un holding financiar sau o instituție de credit, ale cărei filiale includ cel puțin o instituție de credit;

24.legături strânse – relațiile existente între două ori mai multe persoane fizice și/sau juridice aflate în una dintre următoarele situații:

a) una dintre persoane deține o participație directă sau prin intermediul unei relații de control de cel puțin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale celeilalte persoane;

b) una dintre persoane exercită controlul asupra celeilalte persoane;

c) persoanele sunt legate permanent cu una și aceeași persoană printr-o relație de control;

25.sistem de plăți – aranjamentul colectiv formalizat, cuprinzând reguli și proceduri standardizate comune cu privire la executarea ordinelor de transfer între participanți, precum și infrastructura corespunzătoare prin care se realizează toate sau o parte din activitățile de procesare, manipulare, compensare și decontare a oricăror mijloace de plată și/sau plata oricăror sume de bani prin intermediul mijloacelor de plată, aranjament intervenit între cel puțin 3 participanți, care pot fi: instituții de credit, societăți de servicii de investiții financiare, Trezoreria Statului sau alte entități din străinătate care desfășoară activități specifice instituțiilor de credit sau societăților de servicii de investiții financiare.

În sensul prezentei legi:

a) toate sediile secundare din România ale unei instituții de credit străine vor fi considerate o singură sucursală;

b) toate filialele unei societăți-mamă care, la rândul său, este o filială a altei societăți-mamă vor fi considerate filiale ale celei din urmă.

O persoană se află sub controlul unei persoane fizice sau juridice în situațiile în care între acestea există o relație de natura celei dintre o societate-mamă și o filială a acesteia, așa cum este aceasta prevăzută la art. 3 pct. 3, sau o relație similară, de genul relațiilor existente între:

a) soți, rude și afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) persoanele prevăzute la lit. a) și societățile aflate sub controlul acestora;

c) o societate, administratorii și persoanele fizice sau juridice care exercită controlul asupra acesteia;

d) societăți aflate sub controlul aceleiași ori acelorași persoane fizice sau juridice.

Persoanele aflate în situațiile prevăzute la alin. 1 se prezumă că formează un grup de persoane care acționează împreună.

Banca Națională a României poate decide că un grup de persoane acționează împreună, având în vedere și alte circumstanțe decât cele prevăzute la art. 4.

La stabilirea drepturilor de vot ale unei persoane se vor lua în calcul următoarele:

a) drepturile de vot deținute de alte persoane sau entități în nume propriu, dar în contul persoanei respective;

b) drepturile de vot deținute de o entitate care se află sub controlul persoanei respective;

c) drepturile de vot deținute de un terț cu care persoana respectivă a încheiat un acord scris, prin care acestea se obligă să acționeze în mod concertat, astfel încât prin exercitarea drepturilor de vot pe care le dețin să realizeze o politică comună cu caracter de continuitate față de entitatea în care dețin aceste drepturi de vot;

d) drepturile de vot deținute de o terță parte în baza unui acord scris încheiat cu persoana respectivă sau cu o entitate aflată sub controlul acestei persoane, prin care se prevede transferul temporar al drepturilor de vot către terța parte;

e) drepturile de vot aferente acțiunilor deținute de persoana respectivă, chiar dacă aceste acțiuni au fost gajate, cu excepția cazului în care persoana în favoarea căreia au fost gajate acțiunile controlează drepturile de vot și își declară intenția de a le exercita, caz în care drepturile de vot vor fi considerate ca aparținând persoanei în favoarea căreia acțiunile au fost gajate;

f) drepturile de vot aferente acțiunilor asupra cărora persoana respectivă are un drept de uzufruct;

g) drepturile de vot pe care persoana respectivă sau o entitate care se află sub controlul acesteia este îndreptățită să le dobândească din inițiativa sa în baza unui acord formal;

h) drepturile de vot aferente acțiunilor depozitate la persoana respectivă, pe care aceasta le poate exercita în mod discreționar, în absența unor instrucțiuni specifice de la terța parte care deține aceste acțiuni.

Se interzice oricărei persoane fizice care acționează în cont propriu, în contul altei/altor persoane ori în calitate de administrator sau reprezentant al unei entități care nu este autorizată ca instituție de credit să desfășoare activitate de atragere de depozite ori alte fonduri rambursabile de la public ori o activitate de atragere și/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii și acordării de credite într-un sistem colectiv.

Se interzice oricărei persoane, care nu are autorizație emisă de Banca Națională a Românei, să utilizeze denumirea de bancă sau derivatele denumirii de bancă, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internațional, sau când, din contextul în care este folosit cuvântul bancă, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activități bancare.

În orice formă de publicitate, acte oficiale, contracte ori alte asemenea documente, inițialele, sigla, emblema sau alte elemente de identificare a unei bănci care funcționează în România ori care sugerează o legătură cu aceasta pot fi utilizate numai de către și în legătură cu o filială a băncii, inclusiv în denumirea acesteia.

În scopul exercitării activităților specifice, instituțiile de credit străine pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează și în țara de origine, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la utilizarea denumirilor „casă de economii pentru domeniul locativ“, „bancă“ sau alți termeni utilizați în România, care denumesc instituții de credit. În situația în care există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Națională a României poate să solicite ca numele instituției de credit respective să fie însoțit de o mențiune explicativă.

Se interzice oricărei instituții de credit străine să desfășoare activitate în România, cu excepția cazului în care activitatea este desfășurată printr-o sucursală pentru care a fost emisă o autorizație de către Banca Națională a României.

Se interzice oricărei entități care nu este autorizată ca instituție de credit să se angajeze, în cont propriu sau în contul altei/altor persoane, într-o activitate de atragere de depozite și/sau alte fonduri rambursabile de la public, într-o activitate de emitere de monedă electronică ori într-o activitate de atragere și/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii și creditării într-un sistem colectiv.

Interdicția prevăzută la alin. 1 nu se aplică în cazul atragerii de depozite și alte fonduri rambursabile^*):

a) de către statul român sau de un stat membru ori de către autoritățile regionale sau ale administrației publice locale ale statului român ori ale unui stat membru;

b) de către organisme publice internaționale la care statul român sau unul ori mai multe state membre participă în calitate de membru;

c) în cazurile expres prevăzute în legislația română sau în legislația națională a unui stat membru ori în legislația comunitară, cu condiția ca aceste activități să facă obiectul unei reglementări și unui control adecvate, în scopul protejării deponenților și investitorilor.

Interdicția prevăzută la alin. 1 referitoare la emiterea de monedă electronică nu se aplică instituțiilor emitente de monedă electronică exceptate, total sau parțial, de la aplicarea dispozițiilor prezentei legi. Exceptarea poate fi făcută, în condițiile prevăzute prin reglementările Băncii Naționale a României emise în conformitate cu legislația comunitară, din considerente legate de volumul activității ori de sfera entităților care acceptă ca mijloc de plată moneda electronică emisă de acestea.

Băncile, persoane juridice române, pot funcționa numai pe baza autorizației emise de Banca Națională a României. Ele se constituie sub forma juridică de societate comercială pe acțiuni, în baza aprobării Băncii Naționale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societăților comerciale.

Băncile, persoane juridice române, vor avea sediul social și, după caz, sediul real, reprezentând locul unde se află centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, pe teritoriul României.

La autorizarea unei bănci, persoană juridică română, constituită ca filială a unei instituții de credit străine sau ca filială a unei entități care deține ca filială o instituție de credit străină ori care se va afla sub controlul acelorași persoane fizice sau juridice care controlează o instituție de credit străină, Banca Națională a României se va consulta cu autoritatea competentă din țara de origine a instituției de credit străine.^*)

Cererea de autorizare va fi înaintată Băncii Naționale a României în forma stabilită de aceasta. Documentația care trebuie să însoțească cererea, termenele și procedura de autorizare vor fi stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României.

Condițiile în care autorizația poate fi acordată vor fi reglementate de Banca Națională a României și se vor referi, fără a fi limitative, la:

a) calificarea și experiența profesională a conducătorilor băncii;

b) nivelul minim al capitalului inițial;

c) studiul de fezabilitate, care va cuprinde cel puțin tipul de operațiuni prevăzute a se desfășura și structura organizatorică a băncii;

d) acționarii semnificativi și fondatorii băncii;

e) structura acționariatului;

f) sediile băncii;

g) auditorul financiar.

Banca Națională a României poate cere unui solicitant să prezinte orice informație și documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

În termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, Banca Națională a României va aproba constituirea unei bănci sau va respinge cererea și va comunica în scris solicitantului hotărârea sa, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii.

În termen de două luni de la comunicarea aprobării de constituire, în vederea obținerii autorizației de funcționare vor fi prezentate Băncii Naționale a României documentele care atestă constituirea legală a băncii. În cazul băncilor care se constituie pe calea subscripției publice, termenul de prezentare a acestor documente este de 8 luni.

Banca Națională a României decide cu privire la autorizarea funcționării unei bănci în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. 2. Prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

În cazul în care Banca Națională a României nu se pronunță asupra unei cereri de autorizare în termenele prevăzute în cuprinsul acestui articol, solicitantul poate cere Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, în termen de 15 zile de la expirarea acestor termene, eliberarea unei decizii. Procedura prevăzută la art. 149 este aplicabilă în mod corespunzător.

Cererea de autorizare va fi respinsă, dacă:

a) documentația prezentată este incompletă sau nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;

b) capitalul inițial se situează sub nivelul minim stabilit de Banca Națională a României;

c) forma juridică este alta decât cea prevăzută la art. 15;

d) din evaluarea documentației prezentate rezultă că banca nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiții compatibile cu buna funcționare a sistemului bancar și cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori;

e) Banca Națională a României constată că persoanele numite în calitate de conducător sau administrator nu corespund obiectivelor propuse și necesității desfășurării activității băncii în conformitate cu cerințele legii și cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase;

f) Banca Națională a României constată că acționarii băncii, atât din perspectiva calității acestora, cât și a structurii grupului din care aceștia fac parte, sau alte persoane care au legături strânse cu banca nu corespund cerințelor asigurării unei gestiuni sănătoase și prudente a băncii și realizării unei supravegheri eficiente, potrivit prezentei legi;

g) înainte de obținerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice asupra funcționării băncii;

h) nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementările date în aplicarea acesteia;

i) Banca Națională a României constată că dispozițiile legale, regulamentare sau administrative existente în țara de origine, care guvernează statutul persoanelor având legături strânse cu banca, sau dificultățile în implementarea acestor dispoziții împiedică realizarea unor supravegheri prudențiale eficiente ori că supravegherea din țara de origine a unei instituții de credit străine care a solicitat autorizarea unei sucursale este insuficientă;

j) auditorul financiar nu îndeplinește cerințele de experiență, independență și alte cerințe prevăzute de lege.

Instituțiile de credit străine pot desfășura activități în România prin sucursale, ale căror înființare și funcționare sunt supuse autorizării Băncii Naționale a României. În acest sens, prevederile art. 17–20 se aplică în mod corespunzător.

Instituțiile de credit străine au obligația să notifice Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentanțe în România în conformitate cu reglementările date de aceasta.

Reprezentanțele își vor limita activitatea la acte de informare, de reprezentare, de cercetare a pieței, contactare de clienți și nu vor efectua nici un fel de operațiuni supuse dispozițiilor prezentei legi.

Instituțiile emitente de monedă electronică se pot constitui în România ca societăți comerciale pe acțiuni în baza aprobării Băncii Naționale a României, cu respectarea legislației aplicabile societăților comerciale, și pot funcționa numai pe baza autorizației emise de aceasta, În acest sens, prevederile art. 15 alin. 2, art. 16 și art. 17–20 se aplică în mod corespunzător.^*)

Obiectul de activitate al instituțiilor emitente de monedă electronică va fi limitat la desfășurarea activității de emitere de monedă electronică și la prestarea următoarelor categorii de servicii:

a) servicii financiare și nefinanciare strâns legate de activitatea de emitere de monedă electronică, cum ar fi: administrarea de monedă electronică prin îndeplinirea unor funcții operaționale și a altor funcții conexe legate de emiterea de monedă electronică, emiterea și administrarea altor mijloace de plată, fără ca prin aceasta să se acorde credite sub orice formă;

b) servicii de stocare a informațiilor pe un suport electronic, în numele unei instituții publice sau al altei entități.

Instituțiile emitente de monedă electronică nu vor atrage alte fonduri rambursabile decât cele care sunt transformate imediat în monedă electronică.

În activitatea lor, băncile se supun reglementărilor și ordinelor emise de Banca Națională a României, date în aplicarea legislației privind politica monetară, de credit, valutară, de plăți, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere bancară.

Băncile trebuie să-și organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase, cu cerințele legii și ale reglementărilor Băncii Naționale a României. În acest sens băncile trebuie să dispună de proceduri de administrare și contabile corespunzătoare și de sisteme adecvate de control intern.

Modificările în situația băncii sunt supuse aprobării Băncii Naționale a României, în condițiile stabilite de aceasta prin reglementări. Înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind respectivele modificări se va face numai după obținerea acestei aprobări.

În statutele lor, băncile nu vor putea stabili excepții de la principiul potrivit căruia o acțiune dă dreptul la un singur vot.

Acțiunile emise de bănci vor putea fi numai nominative.

În vederea funcționării, în termen de 30 de zile de la data obținerii autorizației, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca Națională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile bănești operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidențele Băncii Naționale a României sunt irevocabile și necondiționate.

Băncile pot deschide la Banca Națională a României și alte conturi, în condițiile stabilite de aceasta.

Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat, integral și în formă bănească, la momentul subscrierii.

Nivelul minim al capitalului inițial este stabilit de Banca Națională a României prin reglementări, fără a putea fi mai mic decât echivalentul în monedă națională a 5 milioane euro.

La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont deschis la o instituție de credit, care va fi blocat până la înmatricularea băncii în registrul comerțului.

La constituirea unei bănci, capitalul inițial este egal cu capitalul social, cu excepția cazurilor în care banca nou-constituită este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare. La deschiderea unei sucursale, capitalul inițial se va asigura prin punerea la dispoziție acesteia a capitalului de dotare de către instituția de credit străină.

Băncile pot majora capitalul social numai prin utilizarea următoarelor surse:

a) noi aporturi în formă bănească;

b) prime de emisiune sau de aport și alte prime legate de capital, integral încasate, rămase după acoperirea cheltuielilor neamortizate cu astfel de operațiuni, precum și rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;

c) dividende din profitul net cuvenit acționarilor, după plata impozitului pe dividende, potrivit legii;

d) rezerve constituite din profitul net, existente în sold, potrivit ultimului bilanț contabil.

Sucursalele instituțiilor de credit străine, autorizate să funcționeze în România, pot majora capitalul de dotare prin utilizarea următoarelor surse:

a) noi aporturi în formă bănească puse la dispoziție sucursalei de către instituția de credit străină, cu destinația „capital de dotare“;

b) rezerve constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimei situații financiare anuale.^*)

Băncile repartizează 20% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, pentru constituirea unui fond de rezervă, până când fondul astfel constituit egalează capitalul social, apoi maximum 10% până în momentul în care fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervă se face din profitul net.

Băncile repartizează din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate.

Prevederile alin. 1 și 2 sunt aplicabile până la încheierea exercițiului financiar al anului 2003 inclusiv.

Începând cu exercițiul financiar al anului 2004, băncile constituie fondul de rezervă potrivit dispozițiilor legislației privind societățile comerciale și, de asemenea, constituie fondul pentru riscuri bancare generale din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, în limita a 1% din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activității bancare, așa cum sunt stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.

La determinarea nivelului fondului pentru riscuri bancare generale se au în vedere și sumele reprezentând rezerva generală pentru riscul de credit, constituită potrivit alin. 2, existentă în sold.

Fondul de rezervă și rezerva generală pentru riscul de credit, constituite potrivit alin. 1 și 2, nu vor fi diminuate în funcție de limitele și cotele prevăzute la alin. 4 și vor fi utilizate potrivit destinațiilor prevăzute de reglementările legale.

Modul de utilizare a fondului pentru riscuri bancare generale se stabilește prin reglementări ale Băncii Naționale a României.

La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență. În acest scop băncile cer solicitanților garantarea creditelor în condițiile stabilite prin normele lor de creditare.

Băncile trebuie să respecte cerințele prudențiale, la nivel individual sau consolidat, după caz, prevăzute în reglementările emise de Banca Națională a României, care se referă, fără a fi limitative, la:

a) solvabilitate;

b) lichiditate;

c) expunerea maximă față de un singur debitor și expunerea maximă agregată;

d) expunerea față de persoanele aflate în relații speciale cu banca;

e) riscul valutar;

f) calitatea activelor, constituirea și utilizarea provizioanelor de risc;

g) organizare și control intern.

Indicatorii aferenți cerințelor prevăzute la lit. a), c)–e) ale alin. 1 se vor calcula în funcție de nivelul fondurilor proprii; acest nivel nu va putea fi mai mic decât nivelul minim al capitalului inițial, stabilit prin reglementările Băncii Naționale a României.

În scopul determinării indicatorului de solvabilitate, Banca Națională a României poate recunoaște diminuarea riscului de credit în cazul încheierii următoarelor tipuri de contracte de compensare a creanțelor și a obligațiilor reciproce decurgând din operațiuni cu instrumente având la bază cursul de schimb și rata dobânzii și operațiuni similare cu aur:

a) contracte bilaterale prin care părțile stipulează că, la termenele stabilite sau la data apariției unui eveniment determinat – de regulă, imposibilitatea unei părți de a-și onora obligațiile asumate –, obligațiile reciproce inițiale, chiar neajunse la scadență, se sting automat, fiind înlocuite de o nouă obligație, astfel încât o singură sumă netă rezultată din compensarea obligațiilor inițiale va fi datorată de partea debitoare;

b) alte contracte bilaterale de compensare.

Operațiunile și condițiile în care Banca Națională a României recunoaște diminuarea riscului de credit, potrivit alin. 1, și modalitatea de calcul al acestuia vor fi stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României.

Băncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul României sucursale și alte sedii secundare – agenții și altele asemenea –, în condițiile prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.

Băncile, persoane juridice române, vor putea desfășura activitate bancară și alte activități financiare în străinătate, în limita autorizației acordate de Banca Națională a României, numai prin intermediul unei sucursale.

Deschiderea de sucursale în străinătate este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.

Cererea de aprobare a deschiderii unei sucursale în străinătate va indica țara în care se intenționează deschiderea sucursalei și va fi însoțită, fără a se limita la acestea, de următoarele:

a) un studiu de fezabilitate, care va cuprinde cel puțin tipurile de activități care vor fi desfășurate prin intermediul sucursalei și structura organizatorică a acesteia;

b) identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei și informații privind calificarea, experiența și onorabilitatea acestora;

c) adresa sediului sucursalei.

Banca Națională a României poate respinge o cerere de aprobare a deschiderii unei sucursale în străinătate de către o bancă, persoană juridică română, dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de bancă, constată că:

a) banca nu dispune de capacitate administrativă sau de o situație financiară adecvată, în raport cu activitatea propusă a fi desfășurată prin intermediul sucursalei;

b) cadrul legislativ existent în țara gazdă și/sau modul de aplicare a acestuia împiedică realizarea unei supravegheri conform principiilor prezentei legi;

c) banca înregistrează o evoluție necorespunzătoare a indicatorilor aferenți cerințelor de prudență bancară.

Orice modificare a elementelor prevăzute la alin. 4 este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României.

Prin derogare de la dispozițiile art. 64 alin. 3, băncile, persoane juridice române, pot desfășura în statele membre activitate bancară și alte activități financiare, conform art. 11 alin. 1, pentru care sunt autorizate, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, dacă îndeplinesc condițiile stabilite de legislația respectivului stat membru, prin care se urmărește protejarea interesului general.

Banca, persoană juridică română, care intenționează să deschidă o sucursală într-un stat membru, va notifica acest lucru Băncii Naționale a României, împreună cu informațiile prevăzute la art. 64 alin. 4.

În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Națională a României va comunica autorității competente din statul membru gazdă informațiile primite sau, după caz, va refuza transmiterea acestora și va informa banca în consecință. În cazul în care Banca Națională a României nu informează banca în termenul prevăzut, aceasta, în 15 zile de la expirarea termenului, se poate adresa Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României, solicitând eliberarea unei decizii, procedura prevăzută la art. 149 fiind aplicabilă în mod corespunzător.

Banca Națională a României va putea refuza transmiterea comunicării către autoritatea competentă din statul membru gazdă, pe considerentele prevăzute la art. 64 alin. 5 lit. a) și c), caz în care va notifica băncii și motivele care au stat la baza luării deciziei.

Comunicarea către autoritatea competentă din statul membru gazdă va cuprinde, pe lângă informațiile furnizate de bancă, potrivit art. 64 alin. 4, și informații referitoare la:

a) valoarea fondurilor proprii ale băncii și nivelul indicatorilor de solvabilitate;

b) o descriere a sistemului de garantare a depozitelor existent în România.

La cererea autorității competente din statul membru gazdă, Banca Națională a României va putea comunica și alte informații solicitate de aceasta.

Orice intenție de modificare a informațiilor furnizate conform alin. 2 va fi comunicată Băncii Naționale a României cu cel puțin o lună înainte de data la care modificarea respectivă urmează să fie efectuată, termen în care Banca Națională a României va proceda conform prevederilor alin. 3.^*)

Băncile, persoane juridice române, care intenționează să desfășoare pentru prima dată activitate bancară și alte activități financiare în mod direct într-un stat membru, vor notifica acest lucru Băncii Naționale a României. Notificarea va indica statul membru în cauză și va cuprinde activitățile prevăzute la art. 11 alin. 1 care urmează să fie desfășurate.

În termen de o lună de la primirea notificării, conform alin. 1, Banca Națională a României o va comunica autorității competente din statul membru gazdă.^*)

O bancă nu poate efectua repartizări din profit pentru dividende dacă, în urma acestei repartizări, banca înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de reglementările Băncii Naționale a României.

Orice participație de natura imobilizărilor financiare, deținută – direct și/sau indirect – de o bancă, în părți sociale, acțiuni sau alte titluri de natură participativă la entități, altele decât instituții de credit, instituții financiare, de asigurări și societăți prestatoare de servicii auxiliare sau conexe, nu poate să depășească:

a) 15% din fondurile sale proprii;

b) 20% din capitalul social al entității respective sau, după caz, din valoarea totală a titlurilor de natură participativă emise de o asemenea entitate.

Valoarea totală a imobilizărilor financiare prevăzute la alin. 1 nu poate depăși 60% din fondurile proprii ale băncii.

Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României, conform reglementărilor acesteia:

a) orice participație pe care banca intenționează să o dețină în instituții de credit, instituții financiare, de asigurări sau în alte entități care, ca rezultat al achiziționării participației respective, ar intra în perimetrul de consolidare a conturilor, conform reglementărilor aplicabile;

b) orice participație a cărei valoare este de cel puțin 10% din fondurile proprii ale băncii, pe care aceasta intenționează să o dețină în acțiuni sau alte titluri de natură participativă necotate pe o piață reglementată;

c) orice participație a cărei valoare se situează între 10% și 15% din fondurile proprii ale băncii, pe care aceasta intenționează să o dețină în acțiuni sau alte titluri de natură participativă, cotate pe o piață reglementată, emise de entități, altele decât instituții de credit, instituții financiare, de asigurări ori societăți prestatoare de servicii auxiliare sau conexe;

d) orice participație a băncii, de natura celor prevăzute la art. 68 alin. 1, care, în situații justificate de circumstanțe excepționale, depășește limitele stabilite la acest articol.^**)

Printre obiectivele urmărite de Banca Națională a României, la aprobarea participațiilor prevăzute la art. 69, se va avea în vedere ca:

a) achiziționarea participațiilor respective să nu supună banca la riscuri nejustificate sau să împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe bază consolidată;

b) banca să dispună de suficiente resurse financiare și de natură organizatorică pentru achiziționarea și administrarea participațiilor respective.

În cazul aprobării unei participații, în condițiile prevăzute la art. 69 lit. d), Banca Națională a României va solicita băncii să-și majoreze în mod corespunzător fondurile proprii și va stabili termenul în care se va realiza această majorare.

Participațiile de natura imobilizărilor financiare, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naționale a României, vor fi notificate acesteia, în termen de 5 zile de la data achiziționării lor de către bancă.

Împrumuturile acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai în condițiile stabilite de reglementările Băncii Naționale a României.

Orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane care intenționează să devină acționar semnificativ al unei bănci trebuie să notifice această intenție Băncii Naționale a României, în conformitate cu reglementările emise de aceasta, informând asupra mărimii participației pe care dorește să o achiziționeze.

În termen de cel mult 3 luni de la primirea notificării, Banca Națională a României se poate opune intenției de achiziționare a unei participații, conform alin. 1, având în vedere cerințele prevăzute la art. 74.

Dacă Banca Națională a României nu se opune intenției prevăzute la alin. 2, aceasta poate stabili un termen maxim în care această intenție să se materializeze.

Orice acționar semnificativ care intenționează să-și majoreze participația ori proporția drepturilor de vot, astfel încât acestea să atingă sau să depășească nivelurile de 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca să devină o filială a sa, trebuie să notifice această intenție Băncii Naționale a României, caz în care prevederile art. 72 se aplică în mod corespunzător.

Orice acționar semnificativ care intenționează să-și diminueze participația sau proporția drepturilor de vot, astfel încât aceasta să reprezinte mai puțin de 10%, 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca să înceteze să mai fie o filială a sa, va notifica această intenție Băncii Naționale a României.

Băncile vor informa de îndată Banca Națională a României cu privire la orice achiziție sau înstrăinare a acțiunilor lor care depășește, respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la alin. 1 și 2.

Cel puțin o dată pe an băncile vor comunica Băncii Naționale a României identitatea acționarilor lor semnificativi și, după caz, orice alte date și informații cu privire la aceste persoane, cerute prin reglementările Băncii Naționale a României.

Calitatea acționarilor și structura grupurilor din care fac parte trebuie să corespundă nevoii garantării unei gestiuni prudente și sănătoase a băncii și să permită realizarea unei supravegheri eficiente, în scopul asigurării credibilității și viabilității sistemului bancar, inclusiv protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori ai unei bănci.

Banca Națională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condițiile stabilite de prezenta lege și reglementările date în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanțele și informațiile legate de activitatea, reputația și integritatea morală ale persoanelor menționate la art. 72 și 73, inclusiv proveniența fondurilor destinate obținerii participației, și de a decide dacă acestea corespund cerințelor prevăzute la alin. 1.

Dacă persoana care intenționează să devină acționar semnificativ al unei bănci, persoană juridică română, este o instituție de credit străină sau o entitate care deține ca filială o instituție de credit străină ori este o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituție de credit străină și dacă, în urma achiziționării participației, banca va deveni filială a persoanei care a achiziționat participația ori va fi controlată de această persoană, evaluarea acționarului semnificativ va face obiectul unei consultări prealabile cu autoritatea competentă din țara de origine a instituției de credit străine.^*)

În sensul celor prevăzute la art. 74 persoanele menționate la art. 72 și 73 trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

a) să dispună de o situație financiară stabilă, care să justifice în mod satisfăcător proveniența fondurilor destinate obținerii participației la capitalul social al băncii și care să creeze premise pentru o eventuală susținere financiară a băncii;

b) să furnizeze suficiente informații care să asigure transparența necesară pentru identificarea structurii grupului din care fac parte;

c) persoanele juridice să funcționeze de minimum 3 ani, cu excepția celor rezultate dintr-o fuziune sau divizare, caz în care termenul de 3 ani include și funcționarea persoanei ori a persoanelor juridice din care acestea provin;

d) să fie supravegheate în mod adecvat de către autoritatea competentă din țara de origine.

În situația în care persoanele prevăzute la alin. 1 sunt instituții de credit sau filiale ale acestora ori în alte cazuri justificate, Banca Națională a României poate să excepteze aceste persoane de la îndeplinirea condiției prevăzute la lit. c) a alin. 1.

În scopul asigurării stabilității și viabilității sistemului bancar Banca Națională a României va stabili prin reglementări și alte criterii specifice de evaluare a calității acționariatului unei bănci.

Fiecare bancă întocmește și păstrează, la sediul său social, documente și evidente, în limba română, cuprinzând:

a) contractul de societate și statutul, precum și toate actele adiționale prin care acestea au fost modificate;

b) un registru al acționarilor săi, cu excepția cazurilor în care evidența acționarilor este ținută de o societate de registru independent, potrivit legii;

c) minutele și hotărârile adunării generale a acționarilor;

d) minutele ședințelor și hotărârile consiliului de administrație și ale comitetelor prevăzute de lege sau de reglementările Băncii Naționale a României și, după caz, ale comitetelor constituite pe baza hotărârii organelor statutare ale băncii;

e) registrele și înregistrările contabile care evidențiază clar și corect situația activității sale, explicarea tranzacțiilor și situației sale financiare, astfel încât să permită Băncii Naționale a României să determine dacă banca s-a conformat prevederilor prezentei legi;

f) reglementările proprii referitoare la desfășurarea activității, precum și toate amendamentele acestora;

g) alte înregistrări care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementărilor Băncii Naționale a României.

Documentele prevăzute la lit. a) și f) se transmit la Banca Națională a României, iar documentele reprezentând evidențierea zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client al băncii, caracteristicile tranzacțiilor sale cu acel client ori în contul acestuia și soldul datorat clientului sau de către acesta se păstrează la sediul social al băncii sau la sediile secundare.

Fiecare bancă întocmește și păstrează la sediul social sau la sediile sale secundare un exemplar al documentației de credit adecvate și orice informații privitoare la relațiile sale de afaceri cu clienții și cu alte persoane pe care Banca Națională a României le poate prevedea prin reglementări și care se pun la dispoziție personalului autorizat al Băncii Naționale a României, la cererea acestuia.

Toate operațiunile de credit și garanție ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții. Aceste documente trebuie păstrate de bănci și puse la dispoziție personalului autorizat al Băncii Naționale a României, la cererea acestuia.

Contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii.

De la data inițierii unei proceduri judiciare față de un debitor, inclusiv în cazul solicitării de către bancă a învestirii cu formulă executorie a contractului de credit ori, după caz, al inițierii de către aceasta a unei alte proceduri de executare silită prevăzută de lege, dobânda stabilită conform contractului sau, după caz, dobânda legală se va calcula în continuare, dacă prin lege nu se prevede faptul că de la data deschiderii procedurii nu se mai datorează dobânzi; dobânda și creditele respective se vor evidenția de către bancă în afara bilanțului.

Garanțiile constituite în favoarea băncii în scopul garantării creditelor, care îndeplinesc condițiile de publicitate prevăzute de lege, conferă băncilor prioritate față de terții, inclusiv statul, ale căror creanțe și garanții au îndeplinit ulterior condițiile de publicitate.

Dispozițiile art. 79 alin. 1 se aplică în cazul tuturor operațiunilor și tranzacțiilor băncii.

Băncile care emit monedă electronică sunt obligate să încheie contracte cu deținătorii, prin care să se stabilească în mod clar condițiile de răscumpărare a acesteia. În perioada de valabilitate pentru care a fost emisă moneda electronică, băncile emitente sunt obligate să o răscumpere, la cererea deținătorilor, la o valoare egală cu valoarea acesteia existentă în sold. Răscumpărarea se va realiza prin schimbarea valorii sale în numerar sau prin transfer în cont, fără reținerea altor taxe și comisioane decât cele strict necesare efectuării operațiunii de răscumpărare.

Contractul poate prevedea un prag minim de răscumpărare, care nu poate fi mai mare decât echivalentul a 10 euro.

Băncile trebuie să țină permanent evidența contabilă, în concordanță cu prevederile legii contabilității și ale reglementărilor specifice date în aplicarea acesteia, și să întocmească situații financiare care să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată. Evidența contabilă și situațiile financiare ale unei bănci trebuie să reflecte, de asemenea, operațiunile și situația financiară a filialelor, a sucursalelor și a celorlalte sedii secundare, pe bază individuală și, după caz, pe bază consolidată.

Băncile sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României situațiile lor financiare constând în elemente ale bilanțului contabil, precum și alte date cerute de Banca Națională a României, la termenele și în forma stabilite prin reglementări.

Situațiile financiare ale băncii, întocmite pe bază individuală și, după caz, pe bază consolidată, trebuie să fie auditate, potrivit prezentei legi, de auditori financiari aprobați de Banca Națională a României.

Situațiile financiare ale băncilor vor fi certificate, până la exercițiul financiar al anului 2001 inclusiv, de către cenzori autorizați, în vederea depunerii în termenul legal la autoritățile în drept.

Consiliile de administrație ale băncilor vor contracta servicii de audit financiar cu auditori financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România sau societăți internaționale de audit financiar agreate de Camera Auditorilor Financiari din România, în conformitate cu legislația privind auditul financiar și în acord cu Programul de implementare a reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a bis 86/635 CEE și cu standardele internaționale de contabilitate.

În scopul auditării situațiilor financiare, fiecare bancă va încheia contracte cu auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România, potrivit legii.

Auditorul financiar:

a) va întocmi un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă situațiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare, a fluxurilor de trezorerie ale băncii și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată, potrivit standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România;

b) va analiza practicile și procedurile controlului și auditului intern și, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări băncii pentru remedierea lor;

c) va furniza, la solicitarea Băncii Naționale a României, orice detalii, clarificări, explicații referitoare la datele cuprinse în situațiile financiare ale băncii.

Raportul auditorului financiar împreună cu opinia sa vor fi prezentate adunării generale a acționarilor și vor fi publicate împreună cu situațiile financiare anuale.

Auditorul financiar al unei bănci trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștință despre orice act sau fapt în legătură cu banca ori cu entitățile care intră în perimetrul de consolidare, act sau fapt care:

a) constituie o încălcare gravă a legii și/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare și de desfășurare a activității băncii;

b) este de natură să afecteze situația patrimonială a băncii sau buna sa funcționare;

c) poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare ale băncii sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.

Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar a obligației de a informa Banca Națională a României, conform alin. 1 și art. 85 alin. 2 lit. c), nu constituie o încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea materială a acestuia.

Fiecare bancă va publica situațiile financiare, după aprobarea acestora de către adunarea generală a acționarilor, în forma stabilită de Banca Națională a României și aprobată de Ministerul Finanțelor Publice, la termenele prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 56, 57, 61, 63, art. 64 alin. 1, art. 77–84, 85 și 87 se aplică în mod corespunzător și sucursalelor instituțiilor de credit străine, autorizate să funcționeze în România.

În cazurile în care instituțiile de credit străine decid constituirea la nivelul sucursalelor din România a fondului pentru riscuri bancare generale, prevăzut la art. 60, dispozițiile acestui articol se aplică în mod corespunzător și acestor sucursale.

Sucursalele instituțiilor de credit străine vor publica în limba română situațiile financiare anuale ale instituției de credit străine, întocmite și auditate conform legislației din țara de origine.^*)

Dispozițiile art. 62 și 71 se aplică sucursalelor menționate la alin. 1 numai dacă se prevede astfel în reglementările Băncii Naționale a României.

Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României poate hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor, persoane juridice române, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor emise de Banca Națională a României, constatată în urma efectuării acțiunilor de supraveghere și/sau a analizei raportărilor băncilor, precum și în cazul constatării unei situații financiare precare.

Supravegherea specială se asigură printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 7 specialiști din cadrul Băncii Naționale a României, dintre care unul va îndeplini funcția de președinte al comisiei și unul, pe cea de vicepreședinte al acesteia.

Atribuțiile acestei comisii se stabilesc de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României și se referă, în principal, la:

a) urmărirea modului în care conducerea băncii acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesare remedierii deficiențelor înscrise în actul de control întocmit de organele de inspecție ale Băncii Naționale a României;

b) suspendarea sau desființarea unor acte de decizie ale organelor statutare ale băncii, contrare reglementărilor prudențiale sau care conduc la deteriorarea situației financiare a băncii;

c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea reglementărilor proprii ale băncii;

d) limitarea și/sau suspendarea unor activități și operațiuni bancare pe o anumită perioadă;

e) orice alte măsuri care se consideră necesare pentru remedierea situației băncii;

f) formularea de propuneri către Banca Națională a României de aplicare a sancțiunilor și/sau a măsurilor de remediere prevăzute de lege, în situația în care conducerea băncii nu respectă măsurile dispuse de comisie.

Comisia de supraveghere specială nu se substituie conducerii băncii în ceea ce privește coordonarea activității zilnice și competența de a angaja banca. Răspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea și oportunitatea operațiunilor efectuate și a documentelor întocmite de bancă revine exclusiv organelor statutare de conducere și/sau persoanelor care întocmesc și semnează documentele în cauză, potrivit atribuțiilor și competențelor acestora.

În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație și conducătorii băncii nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.

Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele și registrele băncii, fiind obligați să păstreze secretul privind operațiunile bancare.

Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României asupra situației băncii.

În funcție de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României hotărăște asupra încetării sau continuării supravegherii speciale, fără a se depăși însă o perioadă mai mare de 120 de zile de la instituirea măsurii de supraveghere specială.

În cazul în care în activitatea băncii se constată în continuare deficiențe grave, Banca Națională a României poate hotărî, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială a băncii sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea autorizației.

Banca Națională a României poate decide instituirea măsurii de administrare specială asupra unei bănci, persoană juridică română, inclusiv asupra sediilor sale secundare din România și din străinătate. Măsura administrării speciale se poate dispune în cazurile în care:

a) măsurile de supraveghere specială nu au dat rezultate într-o perioadă de până la 120 de zile;

b) indicatorul de solvabilitate, calculat în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României în raport cu fondurile proprii, se situează la un nivel care nu depășește jumătate din nivelul minim prevăzut de aceste reglementări;

c) banca a încălcat în mod repetat prevederile legii și/sau ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia;

d) banca nu mai are nici un conducător și nici un administrator.

Un anunț privind instituirea administrării speciale va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Instituirea măsurilor de administrare specială se dispune de Banca Națională a României și în cazul sesizării de către aceasta a instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului unei bănci, până la numirea de către judecătorul-sindic a lichidatorului.

Administrarea specială se va institui pe o perioadă de un an de la data hotărârii Băncii Naționale a României, cu excepția cazului în care prin hotărâre se stabilește o perioadă mai scurtă sau Banca Națională a României hotărăște încetarea administrării speciale, potrivit art. 127 alin. 4.

În situații excepționale Banca Națională a României poate prelungi, în condițiile prevăzute pentru instituirea administrării speciale, perioada prevăzută la alin. 1, cu maximum 6 luni.

Administrarea specială se exercită de către un administrator special, desemnat de Banca Națională a României prin hotărârea de instituire a acestei măsuri. Administrator special poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, inclusiv Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate să înlocuiască administratorul special.

Toate cheltuielile legate de administrarea specială se suportă de banca supusă acestei măsuri.

În cazul în care consideră necesar, Banca Națională a României poate stabili anumite limite și/sau condiții privind activitatea băncii în privința căreia s-a hotărât instituirea administrării speciale. Acestea vor fi comunicate administratorului special, care va răspunde de respectarea lor.

Administratorul special preia integral atribuțiile consiliului de administrație și ale conducătorilor băncii supuse regimului de administrare specială, așa cum aceste atribuții rezultă potrivit legii și actului constitutiv.

După preluarea administrării băncii, administratorul special va înștiința de îndată compartimentele din cadrul băncii, sediile secundare ale acesteia, băncile corespondente, oficiul registrului comerțului și, după caz, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar cu privire la luarea acestei măsuri.

Comunicarea se face în scris și va cuprinde și specimenul de semnătură a administratorului special. Comunicarea făcută băncilor corespondente va cuprinde și menționarea faptului că toate operațiunile viitoare prin contul băncii vor fi autorizate numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.

Atribuția principală a administratorului special constă în stabilirea condițiilor optime pentru conservarea valorii activului băncii, eliminarea deficiențelor existente în administrare, încasarea creanțelor și stabilirea posibilității de redresare a situației financiare a băncii; în acest sens administratorul special poate lua toate măsurile pe care le consideră necesare, în limita competențelor sale prevăzute de lege.

Măsurile care pot fi luate au în vedere:

a) negocierea creanțelor băncii și/sau rescadențarea acestora;

b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;

c) închiderea sediilor secundare neprofitabile sau a căror activitate nu se justifică;

d) redimensionarea schemei de personal, prin reorganizarea activității, în scopul reducerii cheltuielilor;

e) alte măsuri pe care consiliul de administrație al unei bănci sau conducătorii acesteia le pot lua, potrivit legii, în cursul unei administrări normale.

Administratorul special va lua cel puțin măsurile necesare pentru:

a) reducerea pierderilor;

b) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natură ale persoanelor aflate în relații speciale cu banca;

c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către bancă, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către bancă sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;

d) păstrarea în siguranță a activelor și a documentelor băncii;

e) sesizarea organelor competente, în cazul în care există indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.

Prin excepție de la prevederile art. 121, în cazul instituirii administrării speciale, potrivit art. 115 alin. 1 lit. d), atribuția principală a administratorului special este luarea măsurilor necesare pentru numirea unui nou consiliu de administrație și a noilor conducători ai băncii. În cursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice alte măsuri pe care consiliul de administrație al unei bănci sau conducătorii acesteia le pot lua, potrivit legii, în cursul unei administrări normale, dispozițiile art. 117–120, 123, 126, art. 127 alin. 1–3, art. 128 alin. 1 și 2 și art. 129 alin. 1 fiind aplicabile.

Dacă situațiile financiare aferente perioadei încheiate înainte de instituirea administrării speciale nu au fost aprobate conform legii sau administratorul special consideră că acestea nu reflectă situația patrimonială reală a băncii, va proceda la întocmirea unei noi situații financiare și va lua măsuri pentru aprobarea, publicarea și depunerea acesteia la organele competente, conform legii.

În vederea adoptării unor hotărâri privind situația băncii, în domenii care excedează competențelor sale stabilite prin lege pentru consiliul de administrație, administratorul special poate convoca adunarea generală a acționarilor băncii. Ordinea de zi a adunării va fi stabilită de către administratorul special, cu consultarea prealabilă a Băncii Naționale a României, și nu poate fi schimbată de către persoanele convocate.

După instituirea administrării speciale, prevederile legale privind obligativitatea convocării adunării generale la cererea acționarilor băncii nu sunt aplicabile pe durata acesteia. Acționarii reprezentând 50% din capitalul social vor putea înainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a băncii, acesta urmând să decidă asupra acestora.

În cazul în care adunarea generală a acționarilor decide majorarea capitalului social, pentru exercitarea dreptului de preemțiune se va acorda un termen de cel puțin 5 zile, cu începere de la data publicării deciziei.

Pentru motive temeinice, justificate de existența unei intenții serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul băncii, administratorul special va putea să ridice acționarilor dreptul de subscriere de noi acțiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naționale a României.

Prin decizia de majorare a capitalului social trebuie să se asigure cel puțin un nivel al capitalului inițial care să permită încadrarea băncii în indicatorii de solvabilitate prevăzuți prin reglementările Băncii Naționale a României.

În cazul reducerii capitalului social, aceasta va putea fi făcută numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

În termen de 60 de zile de la numire, administratorul special va prezenta Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României un raport scris cu privire la măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale și efectele acestora, la starea financiară a băncii și posibilitatea redresării situației acesteia din punct de vedere al siguranței financiare, prezentând în acest sens recomandările sale. La raport se vor anexa: documente referitoare la evaluarea activelor și pasivelor băncii, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația lichidării pasivelor.

Raportul trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator.

Pentru motive întemeiate, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României poate prelungi termenul prevăzut la alin. 1, la propunerea administratorului special, dar nu mai mult de 30 de zile.

În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României va lua o hotărâre cu privire la oportunitatea menținerii măsurii de administrare specială și se va pronunța asupra recomandărilor făcute de administratorul special.

Dacă pe baza raportului administratorului special se constată că nu sunt condiții pentru îmbunătățirea situației financiare a băncii, astfel încât aceasta să atingă nivelul minim al indicatorilor de solvabilitate, sau, după caz, nu au fost numiți și aprobați noii conducători și administratori ai băncii, Banca Națională a României va retrage autorizația băncii și va sesiza instanța competentă pentru declanșarea procedurii falimentului băncii sau va dispune dizolvarea urmată de lichidare, conform dispozițiilor cuprinse în cap. XIV, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea procedurii falimentului.

În cazul continuării administrării speciale, administratorul special va prezenta Băncii Naționale a României, la termenele stabilite de aceasta, rapoarte privind situația financiară a băncii.

Pe baza rapoartelor administratorului special, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activității băncii sub controlul organelor sale statutare, sau poate retrage autorizația băncii, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. 2.

Dacă Banca Națională a României constată, pe baza rapoartelor administratorului special, că banca la care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în cerințele prudențiale stabilite de prezenta lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia sau, după caz, au fost numiți și aprobați noii conducători și administratori ai băncii, Banca Națională a României poate hotărî încetarea administrării speciale și reluarea activității băncii sub controlul organelor sale statutare.

Un anunț privind încetarea administrării speciale va fi publicat în conformitate cu prevederile art. 115 alin. 2.

Administratorul special va lua măsurile necesare pentru desemnarea noului consiliu de administrație, inclusiv a noilor conducători ai băncii.

Până la numirea și aprobarea noilor conducători și administratori ai băncii, administratorul special va asigura conducerea și administrarea acesteia.

În cazul în care Banca Națională a României constată că redresarea financiară a instituției de credit nu este posibilă, aceasta hotărăște retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente în vederea declanșării procedurii falimentului.

Prin excepție de la dispozițiile art. 9 și 21, instituțiile de credit autorizate și supravegheate de autoritatea competentă dintr-un stat membru pot desfășura în România, în limita autorizației acordate de statul membru de origine, activitate bancară ori alte activități de natură financiară prevăzute la art. 11 alin. 1, printr-o sucursală sau în mod direct, fără a fi necesară obținerea unei autorizații din partea Băncii Naționale a României.

Instituțiile de credit prevăzute la alin. 1 vor notifica Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentanțe în România, în conformitate cu reglementările date de aceasta. Reprezentanțele își vor limita activitatea la acte de informare, de reprezentare, de cercetare a pieței, contactare de clienți și nu vor efectua nici un fel de operațiuni supuse dispozițiilor prezentei legi.

În termen de două luni de la primirea comunicării din partea autorității competente din statul membru de origine, cuprinzând informațiile prevăzute la art. 64 alin. 4 și la art. 65 alin. 5, Banca Națională a României va comunica instituției de credit în cauză, dacă este necesar, condițiile în care, în scopul protejării interesului general, sucursala din România a acesteia urmează să-și desfășoare activitatea.

Instituția de credit va putea să înceapă activitatea prin intermediul sucursalei, de la data primirii comunicării din partea Băncii Naționale a României sau, în lipsa acesteia, după trecerea termenului prevăzut la alin. 1.

În vederea începerii activității, sucursala va deschide cont curent la Banca Națională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile bănești operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidențele Băncii Naționale a României sunt irevocabile și necondiționate.

Orice intenție de modificare a informațiilor cuprinse în comunicarea primită de Banca Națională a României, conform alin. 1, trebuie să fie notificată acesteia de către instituția de credit în cauză, cu cel puțin o lună înainte de data la care modificarea respectivă urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Națională a României va comunica instituției de credit în cauză, dacă este necesar, noile condiții în care activitatea urmează să fie desfășurată pe teritoriul României.

Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevăzute la art. 157, inclusiv a sucursalelor din România ale acestora, se realizează de către autoritățile competente din statele membre de origine.

Banca Națională a României realizează, în cooperare cu autoritățile competente din aceste state, supravegherea sucursalelor instituțiilor de credit prevăzute la art. 157, din punct de vedere al lichidității, și are competența de a dispune măsurile necesare în aplicarea politicii sale monetare.

Sucursalelor din România ale instituțiilor de credit prevăzute la art. 157 li se aplică în mod corespunzător:

a) dispozițiile legale și cele cuprinse în reglementările Băncii Naționale a României, emise în aplicarea legii, referitoare la raportarea indicatorilor și la furnizarea altor date și informații necesare pentru exercitarea corespunzătoare a competențelor prevăzute de lege ale Băncii Naționale a României în domeniul politicii monetare, supravegherii riscului de lichiditate și statistic;

b) dispozițiile privind secretul profesional în domeniul bancar;

c) alte dispoziții ale legislației din România aplicabile băncilor, care urmăresc protejarea interesului general, protecția consumatorului, prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și altele asemenea;

d) dispozițiile art. 88 alin. 3, referitoare la întocmirea și publicarea de către sucursalele instituțiilor de credit străine a situațiilor financiare proprii și la publicarea de către acestea a situațiilor financiare anuale ale instituției de credit străine.

Prevederile alin. 3 lit. b) și c) se aplică și instituțiilor de credit, prevăzute la art. 157, care desfășoară în mod direct în România activitate bancară sau alte activități de natură financiară.

În scopul exercitării activităților specifice, instituțiile de credit autorizate într-un alt stat membru pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează în statul membru de origine, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la utilizarea denumirilor „casă de economii pentru domeniul locativ“, „bancă“ sau alți termeni utilizați în România, care denumesc instituții de credit. În situația în care există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Națională a României poate să solicite ca numele să fie însoțit de o mențiune explicativă.

În toate actele sale oficiale, sucursalele din România ale instituțiilor de credit autorizate într-un alt stat membru trebuie să se identifice în mod clar printr-un minim de date: firma sub care sunt înmatriculate în registrul comerțului, adresa sediului principal, codul unic de înregistrare, numărul de ordine în registrul comerțului, numărul și data înmatriculării în registrul bancar.

Sucursalele din România ale instituțiilor de credit autorizate într-un alt stat membru pot să repartizeze, din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, sumele destinate constituirii fondului pentru riscuri bancare generale, în limita a 1% din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activității bancare, așa cum sunt stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.

Inspecțiile la sediile sucursalelor din România ale instituțiilor de credit autorizate într-un stat membru pot fi realizate de către autoritățile competente din statul membru de origine, prin persoane împuternicite, cu informarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

În cazul în care autoritățile competente din statul membru de origine solicită Băncii Naționale a României realizarea verificării activității sucursalelor din România ale instituțiilor de credit autorizate în statul membru în cauză, Banca Națională a României va putea realiza această verificare în mod direct prin personalul său ori va permite realizarea acesteia de către auditori ori experți financiari.

Dacă o instituție de credit dintr-un stat membru, care desfășoară activitate bancară ori alte activități de natură financiară, prevăzute la art. 11, în România, printr-o sucursală sau în mod direct, nu respectă cerințele de desfășurare a activității în România, conform celor prevăzute la art. 159 alin. 2 și 3, Banca Națională a României va putea dispune acesteia să ia măsuri de remediere a faptelor constatate.

În cazul în care instituția de credit nu se conformează dispozițiilor alin. 1, Banca Națională a României va informa autoritatea competentă din statul membru de origine.

Dispozițiile alin. 2 nu împiedică aplicarea de către Banca Națională a României a sancțiunilor sau a măsurilor pe care le consideră necesare, conform prevederilor art. 107, ori interzicerea desfășurării activității în România în mod direct.

Banca Națională a României va informa Comisia Europeană și autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la sancțiunile și/sau măsurile dispuse.

Sancțiunile și/sau măsurile dispuse de Banca Națională a României pot fi contestate în condițiile prevăzute la cap. XV.

Aplicarea sancțiunilor se prescrie în termen de un an de la data luării la cunoștință, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii faptei. Aplicarea sancțiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă, administrativă sau penală, după caz.

Dacă Banca Națională a României este informată de autoritățile competente din statul membru de origine cu privire la decizia de a retrage autorizația unei instituții de credit care desfășoară activitate pe teritoriul României, în scopul protejării intereselor deponenților și ale altor creditori, Banca Națională a României va lua măsurile necesare pentru ca instituția de credit în cauză să nu mai desfășoare activități pe teritoriul României.

Dacă asupra unei instituții de credit dintr-un stat membru care desfășoară activitate pe teritoriul României au fost dispuse măsuri de reorganizare, administrare specială, lichidare, faliment sau alte asemenea măsuri, acestea se vor aplica fără alte formalități pe teritoriul României și vor produce efecte în condițiile și de la data prevăzute în legislația din statul membru respectiv.

Procedurile de reorganizare, administrare, lichidare și faliment se vor aplica în conformitate cu legislația din statul membru de origine, cu excepțiile prevăzute la art. 138–146, care se aplică în mod corespunzător, caz în care în loc de România și legea/legislația română se va citi statul membru de origine și, respectiv, legea/legislația statului membru de origine.

Persoanele împuternicite să pună în aplicare măsurile dispuse de autoritatea administrativă sau judiciară, conform art. 163 alin. 1, vor putea acționa pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire ori a unui certificat emis de această autoritate, însoțit de o traducere în limba română, fără altă formalitate.

Persoanele prevăzute la alin. 1 vor putea exercita pe teritoriul României toate competențele care le revin potrivit legislației din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistență creditorilor pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.

Instituțiile financiare cu sediul în unul dintre statele membre vor putea desfășura pe teritoriul României activitățile financiare prevăzute în actele lor constitutive, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, cu respectarea dispozițiilor art. 158, 159 și 161, dacă aceste instituții financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituții de credit și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) societatea-mamă sau societățile-mamă sunt autorizate ca instituții de credit în statul membru a cărui legislație guvernează statutul instituției financiare respective;

b) activitățile în cauză sunt efectiv desfășurate pe teritoriul aceluiași stat membru;

c) societatea-mamă sau societătile-mamă dețin 90% sau mai mult din drepturile de vot aferente acțiunilor reprezentând capitalul social al instituției financiare;

d) societatea-mamă sau societățile-mamă trebuie să satisfacă cerințele prudențiale ale autorităților competente din statele membre de origine cu privire la managementul instituției financiare–filială și trebuie să declare, cu acordul acestor autorități, că garantează în solidar obligațiile asumate de filială;

e) instituția financiară–filială este inclusă efectiv în supravegherea pe bază consolidată a societății-mamă sau, după caz, a fiecărei societăți-mamă, în special în ceea ce privește activitățile financiare în cauză, în mod deosebit pentru calculul indicatorului de solvabilitate, al expunerilor mari și al nivelului participațiilor de natura imobilizărilor financiare la entități care nu desfășoară activități financiare.

Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. 1 se realizează de către autoritatea competentă din statul membru de origine, care va certifica acest lucru, concomitent cu transmiterea informațiilor prevăzute la art. 158 alin. 1.

Autoritatea competentă din statul membru de origine va asigura supravegherea filialelor prevăzute la alin. 1.

În cazul în care Banca Națională a României este informată de autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la faptul că instituția financiară nu mai îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. 1, activitățile desfășurate în România de instituția financiară respectivă vor intra sub incidența legislației române aplicabile acestor activități.

Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în cazul instituțiilor financiare cu sediul în România, care vor să desfășoare activitate pe teritoriul statelor membre, dacă aceste instituții financiare sunt filiale ale unor bănci, persoane juridice române, și îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. 1. Verificarea acestor condiții se realizează de către Banca Națională a României, care va asigura și supravegherea acestor instituții financiare în conformitate cu prevederile alin. 3.

Dispozițiile art. 165 se aplică în mod corespunzător și filialelor instituțiilor financiare care îndeplinesc condițiile prevăzute la acest articol.

Pentru supravegherea prudențială a băncilor, persoane juridice române, care desfășoară activitate pe teritoriul altor state membre și a instituțiilor de credit autorizate în alte state membre, care desfășoară activitate în România, Banca Națională a României va colabora strâns cu autoritățile competente din statele membre respective.

Prin derogare de la prevederile art. 93 ultimul alineat, colaborarea se va putea realiza prin schimb de informații sau în orice alt mod, de natură să faciliteze supravegherea instituțiilor de credit în cauză și verificarea îndeplinirii condițiilor care au stat la baza autorizării acestora de către autoritatea competentă. Informațiile se vor referi în principal la administrarea, conducerea și acționariatul acestora, dar și la alte aspecte de natură prudențială, vizând în special lichiditatea, solvabilitatea, limitarea expunerilor mari, procedurile de administrare și contabile, controlul intern, garantarea depozitelor.

La solicitarea autorităților competente din statele membre responsabile cu supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit filiale ale unui holding financiar cu sediul în România, Banca Națională a României este împuternicită să ceară holdingului orice informații relevante pentru realizarea supravegherii pe bază consolidată, pe care le va transmite autorităților solicitante.

În cazul în care autoritățile competente din statele membre solicită Băncii Naționale a României realizarea verificării informațiilor referitoare la o instituție de credit, un holding financiar, o instituție financiară, o societate prestatoare de servicii bancare auxiliare, o societate tip holding și filialele acesteia ori la filialele prevăzute la art. 97 alin. 2, având sediul social în România, Banca Națională a României fie va realiza această verificare în mod direct prin personalul său, fie va permite autorității competente solicitante să realizeze verificarea sau va permite realizarea acesteia de către auditori ori experți financiari.

Banca Națională a României va notifica Comisiei Europene asupra următoarelor elemente:

a) orice autorizație acordată unei bănci ori altei instituții de credit, persoană juridică română;

b) orice retragere de autorizație acordată unei bănci ori altei instituții de credit, persoană juridică română;

c) orice refuz de transmitere a informațiilor, conform prevederilor art. 65 alin. 4;

d) orice autorizație acordată unei instituții de credit, persoană juridică română, care s-a constituit ca filială deținută direct sau indirect de una ori mai multe societăți-mamă care nu sunt guvernate de legislația română sau a altui stat membru și orice achiziționare de către o asemenea societate-mamă a unei participații semnificative într-o instituție de credit, persoană juridică română, dacă, ca urmare a acestei achiziționări, instituția de credit, persoană juridică română, devine o filială a societății-mamă respective; în acest caz notificarea va cuprinde și structura grupului din care aceasta face parte;

e) dificultățile întâmpinate de bănci ori alte instituții de credit, persoane juridice române, la deschiderea de sucursale sau în desfășurarea activității în străinătate, pe teritoriul unui stat, altul decât un stat membru;

f) cerere de autorizare a unei filiale, care se constituie ca instituție de credit, persoană juridică română, deținută direct sau indirect de una ori mai multe societăți-mamă care nu sunt guvernate de legislația română sau a altui stat membru și orice cerere de aprobare a unei participații semnificative într-o instituție de credit, persoană juridică română, formulată de către o asemenea societate-mamă, dacă prin achiziționarea acestei participații instituția de credit, persoană juridică română, ar deveni o filială a societății-mamă respective;

g) lista holdingurilor financiare care sunt societăți-mamă ale băncilor, persoane juridice române, supravegheate pe bază consolidată de către Banca Națională a României potrivit prezentei legi;

h) orice autorizație acordată sucursalelor instituțiilor de credit străine cu sediul în afara spațiului comunitar;

i) orice alte informații care trebuie raportate Comisiei Europene, la cererea acesteia sau în conformitate cu prevederile legislației comunitare.

Informațiile prevăzute la lit. f) se transmit la solicitarea expresă a Comisiei Europene.

Lista prevăzută la lit. g) se va transmite și autorităților competente din statele membre, iar informațiile prevăzute la lit. h) se transmit și Comitetului Bancar Consultativ.

În cazul în care Comisia Europeană decide că autoritățile competente din statele membre trebuie să suspende sau să întrerupă procedura de adoptare a unei decizii cu privire la cererile menționate la art. 170 lit. f), Banca Națională a României, prin hotărâre, va suspenda sau întrerupe procedura de autorizare/aprobare; termenul de suspendare, respectiv de întrerupere, nu va putea depăși 3 luni.

În cazul în care, înainte de încheierea termenului prevăzut la alin. 1, Consiliul European va decide continuarea măsurii adoptate de Comisia Europeană, Banca Națională a României, prin hotărâre, va prelungi termenul pentru care procedura de autorizare/aprobare se suspendă sau se întrerupe, pe perioada prevăzută în decizia Consiliului European.

Dispozițiile alin. 1 și 2 nu se aplică în cazul cererilor de autorizare/aprobare prevăzute la art. 170 lit. f), dacă societatea-mamă este o instituție de credit care este autorizată să desfășoare activitate bancară pe teritoriul unui stat membru sau este o filială a unei astfel de instituții de credit.