(1) Asistența de sănătate publică cuprinde activități care se adresează comunității sau individului în vederea protecției comunitare, cu scopul păstrării și promovării stării de sănătate a populației.

(2) Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate sau din contribuțiile directe ale beneficiarilor, după caz, potrivit legii.

(3) Asistența de sănătate publică cuprinde activitățile care se desfășoară în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării și asigurării sănătății populației, precum și al controlului aplicării normelor de igienă, antiepidemice și de sănătate publică.

(4) Asistența de sănătate publică este asigurată de Ministerul Sănătății prin unități specializate proprii sau private, conform legii.

Asistența medicală curativă se asigură în cadrul unui sistem de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii, după cum urmează:

a) asistența medicală primară, prin cabinete medicale de stat sau private;

b) asistența medicală de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic și tratament, centre de sănătate sau alte unități de profil, de stat sau private.

Activitatea de recuperare medicală se organizează la toate nivelurile de acordare a asistenței medicale, precum și prin instituții specializate.

Asistența medicală de urgență se asigură la toate nivelurile de asistență medicală, precum și prin unități destinate acestui scop.

Unitățile de asistență socială în care se acordă asistența medicală sunt: creșele, leagănele de copii și căminele-spital.

Asistența medicală de hemotransfuziologie sau alte servicii și prestații autorizate se asigură prin unități specializate în acest scop.

Activitățile medicale prevăzute la art. 2, 3 și 4 se finanțează din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, conform prevederilor Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, iar cele de la art. 1 alin. (3) și (4), art. 5 și 6 se finanțează de la bugetul de stat, de la bugetele locale, precum și din contribuțiile directe ale beneficiarilor, după caz, potrivit legii.

Ministerul Sănătății, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, este autoritatea centrală din domeniul asistenței de sănătate publică.

Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București sunt unități descentralizate ale Ministerului Sănătății, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local. În mod similar se pot organiza direcții de sănătate publică în cadrul ministerelor cu rețea de sănătate proprie, care colaborează cu unitățile descentralizate ale Ministerului Sănătății.

(1) Institutele de sănătate publică din București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, precum și Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate sunt instituții publice, cu personalitate juridică, care se organizează de către Ministerul Sănătății, în scopul de a îndeplini rolul de for tehnic și profesional al Ministerului Sănătății, pentru elaborarea și fundamentarea științifică și profesională a strategiilor specifice de politică sanitară a Ministerului Sănătății.

(2) Institutele menționate la alin. (1) vor elabora propuneri metodologice pentru programele naționale de sănătate publică, împreună cu direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București și cu Colegiul Medicilor din România, pentru realizarea acestor programe.

Centrul de Calcul și Statistică Sanitară este instituția de specialitate din structura Ministerului Sănătății, finanțată de la bugetul de stat, care are ca principală atribuție organizarea sistemului informațional și informatic al activității de ocrotire a sănătății populației.

Ministerul Sănătății, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, are următoarele atribuții:

a) elaborează norme de organizare și funcționare a unităților care asigură asistența de sănătate publică;

b) organizează și finanțează programele naționale de sănătate publică, prevăzute în anexa nr. 1;

c) aprobă normele tehnice cuprinse în programele naționale de sănătate publică, prevăzute în anexa nr. 2;

d) elaborează norme privind organizarea și funcționarea inspecției sanitare de stat;

e) împuternicește personalul sanitar care urmează să îndeplinească sarcinile de inspecție sanitară de stat;

f) participă la acreditarea unităților sanitare care prestează servicii pentru autoritățile din domeniul asistenței de sănătate publică;

g) înființează și desființează filiale ale institutelor din domeniul asistenței de sănătate publică de interes național sau local;

h) organizează sistemul informațional din domeniul asistenței de sănătate publică și modul de raportare a datelor pentru cunoașterea stării de sănătate a populației;

i) prezintă rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sănătate a populației țării;

j) fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asistența de sănătate publică;

k) reprezintă statul român în relațiile cu organismele internaționale din domeniul sănătății publice;

l) tipărește și gestionează legitimațiile nominale pentru persoanele împuternicite să exercite inspecția sanitară de stat.

(1) Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București sunt instituții publice cu personalitate juridică, care își desfășoară activitatea pe plan local, în scopul realizării politicilor și programelor naționale de sănătate publică, a activității de medicină preventivă și a inspecției sanitare de stat, a monitorizării stării de sănătate și a organizării statisticii de sănătate, precum și a planificării și derulării investițiilor finanțate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate.

(2) Regulamentul de funcționare și organigrama direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București se aprobă de către Ministerul Sănătății.

Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București organizează și controlează punerea în aplicare a programelor naționale de sănătate publică cuprinse în anexa nr. 1.

Direcțiile de sănătate publică organizează și supraveghează activitatea de medicină preventivă din teri toriul județului și, respectiv, al municipiului București, îndeplinind următoarele activități:

a) cercetează și evaluează starea de sănătate a populației, studiază calitatea factorilor de mediu și stilul de viață, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor și promovării sănătății;

b) informează populația și autoritățile administrației publice locale despre factorii de risc asupra sănătății din mediul înconjurător și despre măsurile care vor fi aplicate pentru reducerea riscurilor de îmbolnăvire și de prevenire a unor îmbolnăviri cauzate de factorii de mediu;

c) emit avize și autorizații sanitare de funcționare, solicitate, potrivit legii, pentru obiective economice sau social-culturale care urmează a fi amplasate, construite sau amenajate în teritoriu, potrivit normelor aprobate de Ministerul Sănătății;

d) efectuează determinări pentru supravegherea poluării aerului, a apei, a solului, a poluării sonore a zonelor de locuit și a locurilor de muncă;

e) organizează depistarea bolnavilor cu boli infecțioase, supravegherea contacților, luând măsuri de aplicare a tratamentului necesar;

f) organizează și supraveghează realizarea, pe baza calendarului național, a vaccinărilor obligatorii și a celor facultative, cu respectarea normelor tehnice de vaccinare;

g) analizează morbiditatea din teritoriu cauzată de boli infecțioase și transmit Ministerului Sănătății rapoarte periodice, conform normelor stabilite de acesta, având dreptul să instituie carantina pe raza teritoriului, în cazurile în care se impune o asemenea măsură;

h) organizează, îndrumă și controlează activitatea de depistare, tratament și prevenire a bolilor cu transmitere sexuală, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătății;

i) asigură depistarea infecțiilor HIV, HBV, HCV și a altor infecții virale transmise prin sânge și controlează aplicarea normelor legale în vigoare pentru asistență medicală și tratament corect;

j) organizează depistarea bolnavilor de tuberculoză, supraveghează tratamentul bolnavilor și al contacților, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătății, și răspund de realizarea programului de prevenire a tuberculozei;

k) organizează, îndrumă și controlează activitatea de depistare a bolilor profesionale și supraveghează tratamentul bolnavilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătății;

l) organizează, potrivit normelor Ministerului Sănătății, depistarea precoce a tumorilor maligne, a unor boli cronice, cum sunt: diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, bolile psihice, bolile renale etc, stabilite în programele naționale de sănătate publică, și răspund de realizarea măsurilor cuprinse în programe;

m) inițiază, proiectează și implementează programe locale de sănătate publică.

În colaborare cu autoritățile locale, cu instituții de învățământ și organizații guvernamentale și neguvernamentale, direcțiile de sănătate publică teritoriale organizează acțiuni de educație pentru sănătatea populației.

Direcțiile de sănătate publică teritoriale controlează respectarea condițiilor de igienă, potrivit anexei nr. 2, și a normelor de aplicare elaborate de Ministerul Sănătății.

Direcțiile de sănătate publică teritoriale coordonează serviciile de salvare din teritoriu, organizează și coordonează asistența medicală în caz de calamități, catastrofe și situații deosebite.

În colaborare cu Colegiul Medicilor din România, direcțiile de sănătate publică teritoriale supraveghează asistența de medicină legală în teritoriul județului sau al municipiului București, după caz.

Direcțiile de sănătate publică teritoriale organizează culegerea și prelucrarea informațiilor statistice medicale, întocmesc rapoarte care sunt puse la dispoziție Ministerului Sănătății și autorităților locale, potrivit legii, respectându-se confidențialitatea datelor referitoare la persoane.

La cererea unor persoane fizice sau juridice, direcțiile de sănătate publică teritoriale efectuează servicii privind sănătatea publică, potrivit dispozițiilor legale.

Institutele de sănătate publică, precum și Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate sunt instituții publice cu personalitate juridică, care își desfășoară activitatea pe baza unui statut și a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sănătății, și au următoarele atribuții:

a) asigură fundamentarea științifică a politicii sanitare și a strategiilor din domeniul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării și apărării sănătății populației;

b) efectuează studii în domeniul sănătății publice și al conducerii sistemului de sănătate;

c) elaborează proiecte de norme, metodologii și instrucțiuni privind sănătatea publică;

d) asigură consultanță de specialitate și colaborează cu autoritățile publice, cu celelalte unități sanitare, inclusiv de asistență medicală primară, cu instituțiile de învățământ medical universitar, în domeniul asigurării sănătății publice;

e) colaborează cu organizațiile și instituțiile internaționale care desfășoară activități de sănătate publică;

f) participă la procesul de învățământ medical de specializare și perfecționare în domeniul sănătății publice și al managementului serviciilor de sănătate;

g) institutele medicale de specialitate efectuează examene clinice și expertize medicale, eliberează certificate cerute de autoritățile publice, precum și de către persoane fizice sau juridice, și efectuează expertize sanitare în unitățile economice și în instituțiile publice;

h) efectuează expertize, asigură asistența tehnică și realizează servicii, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice, pentru produsele care sunt supuse obligației de înregistrare și autorizare, precum și la cerere, în domeniile de competență specifice.

(1) Exercitarea inspecției sanitare de stat se realizează de către persoane împuternicite de Ministerul Sănătății.

(2) Activitatea de inspecție sanitară de stat este finanțată de la bugetul de stat, din fondurile alocate Ministerului Sănătății.

(3) Responsabilitatea organizării, precum și coordonarea activității inspecției sanitare de stat se realizează de către secretarul de stat desemnat prin ordin al ministrului sănătății.

(4) Persoanele împuternicite de către Ministerul Sănătății pentru exercitarea inspecției sanitare de stat au următoarele obligații:

a) să solicite unităților controlate documentele și informațiile necesare evaluării riscurilor pentru sănătate, precum și înlăturarea deficiențelor de igienă constatate;

b) să dispună suspendarea temporară a activității până la remedierea deficiențelor, precum și retragerea autorizației sanitare de funcționare;

c) să dispună suspendarea lucrărilor de construcții, montaj, amenajări, în cazul în care nu se respectă clauzele stabilite prin avizul sanitar sau în normele de igienă;

d) să oprească sau să condiționeze darea în consum public a alimentelor care nu corespund normelor de igienă, precum și folosirea obiectelor, a materialelor sau a substanțelor care, prin natura sau prin modul lor de utilizare, periclitează sănătatea populației;

e) să recolteze probe necesare evaluării riscului pentru sănătate;

f) să dispună măsuri speciale pentru bolnavii, suspecții și contacții de boli transmisibile sau purtătorii de germeni patogeni, precum și alte măsuri cu caracter obligatoriu pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și profesionale;

g) să oprească folosirea preparatelor biologice, de diagnostic, profilaxie, tratament, care se dovedesc necorespunzătoare sau nocive sănătății;

h) să constate și să sancționeze contravențiile privind normele de igienă, conform legii;

i) să participe la alte activități specifice, impuse de riscul deteriorării stării de sănătate a populației.

(5) Inspectorii sanitari de stat au dreptul să intre în unități de orice tip din raza lor de activitate și în locuințe particulare numai cu acordul celor care ocupă locuința sau cu autorizarea procurorului, pentru efectuarea controlului sanitar sau pentru instituirea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile.

(6) Concluziile activității desfășurate, abaterile de la normele legale constatate, recomandările și termenele de înlăturare a deficiențelor, precum și alte măsuri legale aplicate sunt consemnate în procese-verbale sau acte legale de sancționare și sunt comunicate celor în cauză, respectiv sunt raportate Ministerului Sănătății sau Guvernului, după caz.

Cetățenii, precum și conducătorii de unități sunt obligați să respecte întocmai normele de igienă și sănătate publică, să ofere informațiile solicitate și să aplice măsurile stabilite privind instituirea condițiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor și pentru promovarea sănătății individului și a populației.

Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București se vor înființa până la data de 1 ianuarie 1999 prin reorganizarea actualelor direcții sanitare județene și inspectorate de sănătate publică, conform normelor elaborate de Ministerul Sănătății.

Pentru servicii de asistență de sănătate publică, efectuate la cererea unor persoane fizice și juridice, se percep tarife potrivit actelor normative în vigoare.

Veniturile proprii constituie surse extrabugetare care se folosesc în condițiile legii.

Agenții economici și celelalte persoane juridice sunt obligate să asigure fondurile și condițiile necesare pentru:

a) efectuarea examenului medical la angajarea în muncă și a controlului periodic, conform normelor de sănătate publică și securitate în muncă;

b) aplicarea normelor legale de igienă;

c) aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecție, dezinsecție și deratizare periodică.

Orice persoană aflată pe teritoriul României are obligația să se supună măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibie, să respecte și să aplice normele de igienă.

(1) Informațiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la direcțiile de sănătate publică teritoriale, precum și la Centrul de Calcul și Statistică Sanitară și, după caz, la institutele de sănătate publică și pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populației. Folosirea în alte scopuri a informațiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

a) există o dispoziție legală în acest sens;

b) acordul persoanei în cauză;

c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunității, după caz;

d) stabilirea vinovăției în cadrul unei infracțiuni prevăzute de lege.

(2) Păstrarea confidențialității informațiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toți salariații care au acces la acestea, prin activitatea pe care o desfășoară, în mod direct sau indirect.

Nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (4) și (5), precum și ale art. 24, 29 și 30 atrage răspunderea contravențională sau penală, potrivit legii, după caz.

Pentru situații speciale cu implicații asupra sănătății publice se constituie, de către Ministerul Sănătății, o rezervă de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide și alte materiale specifice. Normele metodologice de constituire, păstrare și utilizare a rezervei se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății.

Ministerul Sănătății va elabora programele naționale de sănătate publică și normele tehnice stabilite în anexe. Programele naționale de sănătate publică vor fi revizuite, anual, de către Ministerul Sănătății, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România.

Ministerele cu rețea sanitară proprie vor aplica prevederile prezentei legi.

Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 1–15, 18, 40–49, 52–56, 82–96 și 123 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 12 iulie 1978, precum și orice alte dispoziții contrare.