Activitatea bancară în România se desfășoară prin Banca Națională a României și prin bănci.

Prin lege se poate autoriza desfășurarea activității bancare și de către alte persoane juridice, cu respectarea principiilor prezentei legi.

Prezenta lege se aplică băncilor, persoane juridice române, constituite ca societăți comerciale, precum și sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine.

Prevederile cap. X din prezenta lege se aplică și persoanelor juridice care fac transfer interbancar de fonduri.

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)Banca Națională a României – banca centrală a statului român, având personalitate juridică; atribuțiile acesteia sunt cele prevăzute în Legea privind Statutul Băncii Naționale a României și în prezenta lege;

b)bancă – persoana juridică autorizată să desfășoare, în principal, activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și cont propriu;

c)filială – persoana juridică în care o altă persoană sau grup de persoane care acționează împreună deține 50% sau mai mult din acțiunile cu drept de vot sau o participație semnificativă care permite acestora să exercite controlul efectiv asupra conducerii sau politicilor filialei;

d)sucursală – unitate operațională fără personalitate juridică a unei bănci și care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile băncii, în limita mandatului dat de aceasta;

e)afiliată a unei bănci – o filială a băncii respective sau o societate comercială pentru care banca este filială ori o societate comercială care, împreună cu banca respectivă, se află sub controlul comun al altei societăți comerciale;

f)depozit – sumă de bani încredințată în următoarele condiții:

– să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice alte facilități, la cerere sau la un termen convenit de către deponent cu depozitarul;

– să nu se refere la transmiterea proprietății, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanții;

g)credit – orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani.

Din punct de vedere al scadenței, creditul poate fi:

– pe termen scurt, a cărui durată de rambursare nu depășește 12 luni;

– pe termen mediu, a cărui durată de rambursare este cuprinsă între 1 și 5 ani;

– pe termen lung, a cărui durată de rambursare depășește 5 ani;

h)conducătorii băncii – persoanele, cel puțin două, care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare ale băncii, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a acesteia și sunt învestite cu competența de a angaja răspunderea băncii. Aceștia sunt președintele și vicepreședintele/vicepreședinții consiliului de administrație, în cazul băncilor, persoane juridice române, și directorii împuterniciți să angajeze legal în România banca străină autorizată să funcționeze pe teritoriul României, printr-o sucursală;

i)acționar semnificativ – persoana care deține cel puțin 5% din acțiunile unei bănci;

j)persoană – persoana fizică, juridică și orice grup de persoane care acționează împreună și care constituie sau nu constituie o persoană juridică;

k)grup de persoane care acționează împreună – două sau mai multe persoane care au încheiat un acord, în vederea obținerii sau exercitării drepturilor de vot, pentru a înfăptui o politică comună față de bancă.

Se consideră existența unui acord:

– între soți, rude și afini până la gradul al doilea inclusiv, precum și între aceștia și societățile aflate sub controlul efectiv al acestora;

– între o societate, președintele consiliului de administrație și administratorii acesteia;

– între o societate și societățile asupra cărora ea deține direct sau indirect puterea efectivă de control;

– între societăți aflate sub controlul efectiv al aceleiași sau al acelorași persoane;

l)societate aflată sub control efectiv – societatea în care o persoană fizică sau juridică:

– deține cel puțin 50% din drepturile de vot;

– are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor consiliului de administrație;

– poate decide asupra gestiunii și politicii financiar-bancare în baza unui acord încheiat cu alți acționari sau asociați;

m)autorizație – actul emis de Banca Națională a României, care acordă dreptul de a desfășura activitățile specificate în aceasta;

n)reglementare – act normativ emis de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi și care este obligatoriu pentru toate băncile. În această categorie se includ: regulamente, norme, circulare și alte acte cu caracter general, emise de Banca Națională a României;

o)ordin – act emis de Banca Națională a României în aplicarea prezentei legi sau a unei reglementări emise în baza prezentei legi și care este obligatoriu pentru una sau mai multe bănci;

p)capital – valoarea patrimoniului net, calculată ca diferență între total active și pasivele reprezentând obligații, evidențiate în bilanțul contabil conform reglementărilor Băncii Naționale a României. La constituire, acesta reprezintă capitalul social;

r)fonduri proprii – fondurile proprii ale căror metodologie de calcul și nivel minim sunt stabilite de Banca Națională a României;

s)documentație de credit – documentația care stă la baza unei convenții intervenite între o bancă și o altă persoană pentru acordarea unui credit și cuprinde cel puțin:

– situații financiare curente ale solicitantului de credit și ale oricărui garant al acestuia, inclusiv proiecția fluxurilor financiare pentru perioada de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor;

– o descriere a modalităților de garantare pentru plata integrală a datoriei și, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanției;

– o descriere a condițiilor creditului, cuprinzând valoarea creditului, rata dobânzii, schema de rambursare și obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat creditul;

– semnătura fiecărei persoane care a autorizat creditul în numele băncii;

t)măsuri de remediere – măsuri de înlăturare a consecințelor uneia sau unora dintre faptele prevăzute la art. 69 și care pot include:

– stabilirea unui plan de majorare a fondurilor proprii;

– înființarea de către consiliul de administrație al băncii a unor comitete pentru supravegherea administrării creditului, gestiunea activelor și pasivelor sau a controlului intern;

– suspendarea administratorilor pe o perioadă care să nu depășească un an sau înlocuirea acestora;

– înlocuirea directorilor executivi și a cenzorilor;

– îmbunătățirea măsurilor de control intern;

u)un singur debitor – orice persoană sau grup de persoane fizice și/sau juridice față de care banca are o expunere și care sunt legate economic între ele în sensul că:

– una dintre persoane exercită asupra celorlalte, direct sau indirect, putere de control;

– nivelul cumulat al împrumuturilor acordate reprezintă un singur risc de credit pentru bancă, întrucât persoanele sunt legate într-o asemenea măsură încât, dacă unele dintre ele vor întâmpina dificultăți de rambursare, alta sau celelalte vor întâmpina dificultăți similare. În cazul acestor persoane se vor lua în considerare, fără a fi limitative, următoarele situații:

• sunt filialele aceleiași persoane;

• au aceeași conducere;

• garanții încrucișate;

• interdependență comercială directă, care nu poate fi substituită într-un termen scurt;

v)expunere – orice angajament asumat de o bancă față de un singur debitor, indiferent dacă este efectiv sau potențial, evidențiat în bilanțul contabil sau în afara bilanțului, incluzând, fără a se limita la acestea:

– credite;

– efecte de comerț scontate;

– investiții în acțiuni și alte valori mobiliare;

– efecte de comerț avalizate;

– garanții emise;

– acreditive deschise sau confirmate;

x)supraveghere prudențială bancară – stabilirea unor norme și indicatori de prudență bancară și urmărirea respectării acestora, în scopul prevenirii și limitării riscurilor bancare și, prin acestea, asigurarea stabilității și viabilității întregului sistem bancar.

Se interzice oricărei persoane să desfășoare activitate bancară pe teritoriul României fără o autorizație emisă de Banca Națională a României.

Se interzice oricărei persoane, care nu are autorizație emisă de Banca Națională a României, să utilizeze denumirea de bancă sau derivatele denumirii de bancă, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internațional, sau când, din contextul în care este folosit cuvântul bancă, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activități bancare.

Se interzice oricărei bănci străine să se angajeze direct într-o activitate bancară în România, cu excepția cazului în care activitatea este desfășurată printr-o filială constituită ca bancă, persoană juridică română, sau printr-o sucursală, pentru care a fost emisă o autorizație de către Banca Națională a României.

Se interzice oricărei persoane, alta decât o bancă autorizată sau o societate autorizată conform legii, să se angajeze în activități de acceptare de depozite.

În activitatea lor, băncile se supun reglementărilor și ordinelor emise de Banca Națională a României, date în aplicarea legislației privind politica monetară, de credit, valutară, de plăți, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere bancară.

Băncile își organizează întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase și cu cerințele legii.

Modificările în situația băncii sunt supuse aprobării Băncii Naționale a României, în condițiile stabilite de aceasta prin reglementări. Înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind respectivele modificări se va face numai după obținerea acestei aprobări.

În statutele lor, băncile nu vor putea stabili excepții de la principiul potrivit căruia o acțiune dă dreptul la un singur vot.

Acțiunile emise de bănci vor putea fi numai nominative.

În vederea funcționării, în termen de 30 de zile de la data obținerii autorizației, fiecare bancă este obligată să deschidă cont curent la Banca Națională a României, conform reglementărilor emise de aceasta. Transferurile bănești operate prin înscrieri în contul curent deschis în evidențele Băncii Naționale a României sunt irevocabile și necondiționate.

Băncile pot deschide la Banca Națională a României și alte conturi, în condițiile stabilite de aceasta.

Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat, integral și în formă bănească, la momentul subscrierii.

Capitalul social minim este stabilit de Banca Națională a României.

La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont, cu dobândă la vedere sau la termen, deschis la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei bănci străine autorizate să funcționeze pe teritoriul României. Contul de capital va fi blocat până la înmatricularea băncii în registrul comerțului.

Băncile trebuie să mențină în permanență un nivel minim al capitalului social, în formă bănească, în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României.

Sucursalele băncilor străine vor menține în permanență un capital de dotare, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii Naționale a României, pentru capitalul social minim al băncilor, persoane juridice române.

Băncile pot majora capitalul social, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă bănească, potrivit legislației în vigoare, și prin utilizarea următoarelor surse:

a) primele de emisiune sau de aport și alte prime legate de capital, integral încasate, rămase după plata și acoperirea cheltuielilor neamortizate efectuate cu astfel de operațiuni, precum și rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;

b) dividendele din profitul net cuvenit acționarilor după plata impozitului pe dividende potrivit legii;

c) rezervele din influențele de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută reprezentând capital social în valută;

d) rezervele constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimului bilanț contabil;

e) diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului pot fi incluse în rezerve și utilizate pentru majorarea capitalului social.

Orice modificare a nivelului capitalului social al unei bănci este supusă aprobării Băncii Naționale a României.

Băncile repartizează 20% din profitul brut pentru constituirea unui fond de rezervă, până când fondul astfel constituit egalează capitalul social, apoi, maximum 10%, până în momentul în care fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezervă se face din profitul net.

Băncile repartizează din profitul brut sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate.

La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanții să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadență. În acest scop băncile cer solicitanților garantarea creditelor în condițiile stabilite prin normele lor de creditare.

Băncile trebuie să respecte următoarele cerințe prudențiale atunci când acestea sunt prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României:

a) nivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii și totalul activelor și elementelor în afara bilanțului, ponderate în funcție de gradul lor de risc;

b) expunerea maximă față de un singur debitor, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a acesteia și nivelul fondurilor proprii ale băncii;

c) expunerea maximă agregată, exprimată procentual, ca raport între valoarea totală a expunerilor mari și nivelul fondurilor proprii;

d) nivelul minim de lichiditate, determinat în funcție de scadențele creanțelor și angajamentelor băncii;

e) clasificarea creditelor acordate și a dobânzilor neîncasate aferente acestora și constituirea provizioanelor specifice de risc;

f) poziția valutară, exprimată procentual în funcție de nivelul fondurilor proprii;

g) administrarea resurselor și plasamentelor băncii;

h) extinderea rețelei de sucursale și alte sedii secundare ale băncii.

Băncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul României sucursale și alte sedii secundare (agenții și altele asemenea) în condițiile prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.

Dispozițiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și în cazul sucursalelor băncilor străine.

Băncile, persoane juridice române, pot deschide reprezentanțe și sucursale sau pot înființa filiale în străinătate, numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.

O bancă nu poate efectua repartizări din profit pentru dividende, dacă, în urma acestei repartizări, banca înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de reglementările Băncii Naționale a României.

Valoarea totală a investițiilor pe termen lung ale unei bănci, în valorile mobiliare emise de o societate comercială care nu este angajată în una sau mai multe din activitățile financiare prevăzute la art. 8, nu poate depăși:

a) 20% din capitalul social al societății comerciale respective; și

b) 10% din fondurile proprii ale băncii.

Valoarea totală a investițiilor pe termen lung ale băncii, în valorile mobiliare emise de asemenea societăți comerciale, nu poate depăși 50% din fondurile proprii ale băncii.

Valoarea totală a investițiilor unei bănci în valori mobiliare, efectuate în nume și cont propriu, nu poate depăși nivelul de 100% din fondurile sale proprii, cu excepția celor în titluri de stat.

Împrumuturile acordate persoanelor aflate în relații speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai în condițiile stabilite de reglementările Băncii Naționale a României.

Orice persoană, care intenționează să achiziționeze o participație de cel puțin 5% din capitalul social al băncii, trebuie să obțină aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României, în conformitate cu reglementările emise de aceasta.

Orice acționar semnificativ, care intenționează să-și majoreze participația sa, astfel încât proporția capitalului social deținut să atingă sau să depășească niveluri reprezentând multipli de 5%, trebuie să obțină aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

Băncile nu pot desfășura următoarele operațiuni:

a) angajarea în tranzacții cu bunuri mobile și imobile. Se exceptează tranzacțiile cu astfel de bunuri necesare desfășurării activității și pentru folosința salariaților, precum și tranzacțiile cu bunuri mobile și imobile dobândite ca urmare a executării creanțelor băncii.

Bunurile mobile și imobile, dobândite ca urmare a executării silite a creanțelor, altele decât cele necesare desfășurării activității și pentru folosința salariaților, se vând de către bancă în termen de un an de la data dobândirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Băncii Naționale a României;

b) achiziționarea propriilor acțiuni sau gajarea lor în contul datoriilor băncii. Se exceptează răscumpărarea acțiunilor proprii în vederea reducerii capitalului social, care face obiectul unei aprobări prealabile a Băncii Naționale a României;

c) acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii clienților, condiționată de vânzarea sau cumpărarea acțiunilor băncii;

d) acordarea de credite garantate cu acțiunile emise de bancă;

e) primirea de depozite, titluri sau alte valori, când banca se află în încetare de plăți;

f) angajarea în acceptarea de depozite, dacă majoritatea depozitelor provine de la angajații băncii. Se exceptează operațiunile fondurilor de plasament și alte operațiuni financiare bazate pe principiul mutualității.

Fiecare bancă întocmește și păstrează, la sediul său principal, documente și evidențe, în limba română, cuprinzând:

a) contractul de societate și statutul, precum și toate actele adiționale prin care acestea au fost modificate;

b) un registru al acționarilor săi, potrivit legii;

c) minutele și hotărârile adunării generale a acționarilor;

d) minutele ședințelor și hotărârile consiliului de administrație;

e) registrele și înregistrările contabile care evidențiază clar și corect situația activității sale, explicarea tranzacțiilor și situației sale financiare, astfel încât să permită Băncii Naționale a României să determine dacă banca s-a conformat prevederilor prezentei legi;

f) reglementările proprii referitoare la desfășurarea activității, precum și toate amendamentele acestora;

g) alte înregistrări care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementărilor Băncii Naționale a României.

Documentele prevăzute la lit. a) și f) se transmit la Banca Națională a României, iar documentele reprezentând evidențierea zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client al băncii, caracteristicile tranzacțiilor sale cu acel client ori în contul acestuia și soldul datorat clientului sau de către acesta se păstrează la sediul principal al băncii sau la sediile secundare.

Fiecare bancă întocmește și păstrează la sediul principal sau la sediile sale secundare un exemplar al documentației de credit adecvate și orice informații privitoare la relațiile sale de afaceri cu clienții și cu alte persoane pe care Banca Națională a României le poate prevedea prin reglementări și care se pun la dispoziție personalului autorizat al Băncii Naționale a României, la cererea acestuia.

Toate operațiunile de credit și garanție ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții. Aceste documente trebuie păstrate de bănci și puse la dispoziție personalului autorizat al Băncii Naționale a României, la cererea acestuia.

Contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii.

De la data învestirii cu formulă executorie a contractului de credit, dobânzile se vor calcula în continuare și se vor evidenția de către bancă, în afara bilanțului contabil, împreună cu creditele respective.

Băncile trebuie să țină permanent evidența contabilă, în concordanță cu prevederile legii contabilității și ale reglementărilor specifice date în aplicarea acesteia, și să întocmească situații financiare adecvate, pentru a reflecta în mod corespunzător operațiunile și condiția lor financiară. Evidența contabilă și situațiile financiare ale unei bănci trebuie să reflecte, de asemenea, operațiunile și situația financiară a filialelor, sucursalelor și a celorlalte sedii secundare, pe bază individuală și, după caz, pe bază consolidată.

Banca Națională a României stabilește reguli privind ținerea contabilității și a bilanțului contabil, care trebuie aprobate în prealabil de către Ministerul Finanțelor.

Băncile sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României situațiile lor financiare constând în elemente ale bilanțului contabil, precum și alte date cerute de Banca Națională a României, la termenele și în forma stabilite prin reglementări.

Bilanțul contabil al băncilor nu va fi acceptat ca având valabilitate legală de către autoritățile în drept, fără să fi fost verificate și semnate de cenzorii băncii.

Prevederile art. 58 și 59 se aplică și sucursalelor băncilor străine, atribuțiile cenzorilor fiind îndeplinite de experți contabili, de contabili autorizați cu studii superioare sau de societăți de expertiză contabilă, autorizate să desfășoare această activitate pe teritoriul României.

Sucursalele băncilor străine întocmesc bilanț contabil, care va cuprinde atât activitatea lor, cât și a sediilor secundare subordonate acestora.

Fiecare bancă va numi un auditor independent. Nu poate fi numit auditor al unei bănci decât o societate de expertiză contabilă, autorizată în condițiile legii să desfășoare această activitate în România.

Auditorul independent:

a) va acorda asistență băncii în ținerea evidenței contabile, în conformitate cu legislația contabilă din România și cu reglementările Băncii Naționale a României;

b) va întocmi un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă situațiile financiare prezintă o imagine fidelă a condiției băncii;

c) va analiza practicile și procedurile controlului intern și ale cenzorilor și, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări băncii pentru remedierea acestora;

d) va informa Banca Națională a României cu privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat, care ar putea avea drept consecință o pierdere de importanță semnificativă pentru bancă.

Fiecare bancă publică bilanțul contabil, după aprobarea lui de către adunarea generală a acționarilor, împreună cu opinia auditorului independent asupra acestuia, în forma și la termenele stabilite de Banca Națională a României și de Ministerul Finanțelor.

Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României poate hotărî măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor prudențiale emise de Banca Națională a României, constatată în urma efectuării acțiunilor de supraveghere și/sau analizei raportărilor băncilor, precum și în cazul constatării unei situații financiare precare. Supravegherea specială se asigură printr-o comisie instituită în acest scop, formată din 5–7 specialiști din cadrul Băncii Naționale a României, dintre care unul va îndeplini funcția de președinte și unul, pe cea de vicepreședinte.

Atribuțiile acestei comisii se stabilesc de consiliul de administrație al Băncii Naționale a României și se referă, în principal, la:

a) urmărirea modului în care conducerea băncii acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesare remedierii deficiențelor înscrise în actul de control întocmit de organele de inspecție ale Băncii Naționale a României;

b) avizarea actelor de decizie ale organelor statutare ale băncii, referitoare la situația financiară și la încadrarea în reglementările prudențiale, precum și obligarea la suspendarea sau desființarea unor asemenea acte;

c) modificarea reglementărilor proprii ale băncii;

d) limitarea și/sau suspendarea unor activități și operațiuni bancare pe o anumită perioadă;

e) orice alte măsuri care se consideră necesare pentru remedierea situației băncii.

Comisia de supraveghere specială nu se substituie conducerii băncii.

În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație și conducătorii băncii nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.

Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele și registrele băncii, fiind obligați să păstreze secretul privind operațiunile bancare.

Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice consiliului de administrație al Băncii Naționale a României asupra situației băncii.

În funcție de concluziile rezultate din aceste rapoarte, consiliul de administrație al Băncii Naționale a României hotărăște asupra încetării sau continuării supravegherii speciale, fără a se depăși însă o perioadă mai mare de 120 de zile de la instituirea măsurii de supraveghere specială.

În cazul în care în activitatea băncii se constată în continuare deficiențe grave, consiliul de administrație al Băncii Naționale a României poate hotărî, de la caz la caz, trecerea la măsuri de administrare specială a acesteia.

Măsurile de administrare specială a băncii se pot dispune în situația în care Banca Națională a României constată sau este sesizată cu privire la următoarele situații:

a) măsurile de supraveghere specială nu au dat rezultate într-o perioadă de până la 120 de zile;

b) există date certe care conduc la concluzia că banca va deveni insolvabilă în următoarele 90 de zile.

Valoarea activului și pasivului băncii se calculează în conformitate cu procedurile de evaluare prevăzute în reglementările Băncii Naționale a României.

Pentru determinarea valorii activului și pasivului unei bănci la o dată ulterioară, se vor lua în considerare și veniturile și cheltuielile anticipate ale acesteia până la data respectivă.

Activitatea de administrare specială este efectuată de un administrator special, stabilit de consiliul de administrație al Băncii Naționale a României. Administratorul special poate fi și o persoană juridică specializată, constituită conform legii.

Administratorul special preia integral atribuțiile consiliului de administrație al băncii supuse regimului de administrare specială.

Pe perioada aplicării administrării speciale se suspendă dreptul de vot în privința numirii și revocării administratorilor și dreptul la dividende al acționarilor, activitatea consiliului de administrație și a cenzorilor, precum și dreptul la remunerație al administratorilor și cenzorilor.

Administratorul special înștiințează, de îndată, compartimentele din cadrul băncii, precum și sediile secundare ale acesteia cu privire la luarea unor astfel de măsuri.

Administratorul special administrează banca stabilind condițiile optime pentru conservarea activelor și încasarea creanțelor în interesul deponenților și al altor creditori.

Un anunț privind instituirea administrării speciale se publică în Monitorul Oficial al României și în mai multe ziare de circulație națională.

În termen de 45 de zile de la numire, administratorul special prezintă un raport scris consiliului de administrație al Băncii Naționale a României cu privire la starea financiară a băncii și posibilitatea redresării situației acesteia din punct de vedere al siguranței financiare și anexează documente referitoare la evaluarea activelor și pasivelor băncii, situația recuperării activelor, costul menținerii activelor și situația lichidării debitelor.

În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, consiliul de administrație al Băncii Naționale a României decide asupra prelungirii activității administratorului special, pe o perioadă limitată, sau retrage autorizația și sesizează instanța competentă pentru declanșarea procedurii de lichidare a băncii.

Administratorul special, a cărui activitate a fost prelungită, prezintă periodic evaluarea situației financiare a băncii.

Dacă consiliul de administrație al Băncii Naționale a României constată, pe baza informărilor administratorului special, că banca s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în parametrii de supraveghere prudențială stabiliți prin lege și prin reglementările Băncii Naționale a României, măsurile de administrare specială vor înceta și banca își va relua activitatea sub controlul organelor sale statutare.