Dispozitiile art. I si II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei sunt neconstitutionale.
Solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, exceptie ridicata din oficiu de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia civila si de proprietate intelectuala în dosarele nr. 398/116/2008, nr. 2.173/122/2007, nr. 4.175/97/2007, nr. 506/116/2008, nr. 7.777/62/2007, nr. 59/40/2008, nr. 4.949/111/2007, nr. 5.999/1/2008, nr. 3.376/109/2007, nr. 593/98/2008 si nr. 653/109/2008.
Desi Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei, publicata în MO 462/2008, în ansamblul sau, în realitate, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din motivarea acesteia, îl constituie numai dispozitiile art. I si II din ordonanta.
Examinând sustinerile autorului exceptiei, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiata.
Elemente cuprinse în nota de fundamentare nu sunt de natura sa justifice adoptarea ordonantei de urgenta, în conditiile stabilite de art. 115 alin. (4) teza întâi din Constitutie. O.U.G. nr. 75/2008 nu a fost motivata de necesitatea unei situatii extraordinare a carei reglementare nu putea fi amânata, ci a fost impusa de diverse situatii cu implicatii financiare legate de punerea în executare a hotarârilor judecatoresti.
Curtea constata ca dispozitiile art. I si II din O.U.G. nr. 75/2008, reglementând modificarea competentei de solutionare a litigiilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sistemul justitiei, înfrâng si prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, deoarece afecteaza regimul unei institutii fundamentale a statului.
Curtea retine ca stabilirea în competenta instantei supreme a solutionarii recursurilor împotriva hotarârilor pronuntate de curtile de apel în prima instanta are ca efect extinderea sferei sale de competenta si supradimensionarea activitatii acesteia, în conditiile în care, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu functioneaza în cadrul Înaltei Curti de Casatie si Justitie o sectie specializata în solutionarea conflictelor si litigiilor de munca.
Curtea constata ca dispozitiile ordonantei de urgenta deduse controlului nu satisfac nici exigentele art. 21 alin. (3) din Constitutie în ceea ce priveste solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât supradimensionarea activitatii instantei supreme are repercusiuni asupra judecarii cu celeritate a cauzelor, afectând grav calitatea actului de justitie.
Astfel, Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata, din oficiu, de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia civila si de proprietate intelectuala
DCC nr. 104/2009 a fost publicata în MO 73/2009.