În Monitorul Oficial nr. 331 din 16 aprilie a.c. a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 191/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020.
1. Introducere
Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante și dezvoltate ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forței de muncă și afaceri sociale1.
Acest domeniu este parte integrantă a conceperii, organizării și desfășurării proceselor de muncă și are rolul ca, prin măsuri și mijloace specifice, să prevină eventualele disfuncții din cadrul sistemului de muncă, astfel încât procesul muncii să se desfășoare în condiții de maximă eficiență.
Scopul final al activității de securitate și sănătate în muncă este protejarea vieții, integrității și sănătății lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul de muncă și crearea unor condiții de muncă menite să le asigure acestora confortul fizic, psihic și social.
La nivelul Uniunii Europene problematica securității și sănătății în muncă a constituit și constituie un domeniu foarte important, cu un impact socio-economic deosebit, care a făcut obiectul mai multor strategii.
De-a lungul timpului, existența la nivel european a unui cadru strategic în domeniu a provocat statele membre să identifice strategii coerente și măsuri practice pentru promovarea securității și sănătății în muncă.
Astfel, „Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă”2 a avut ca obiectiv „reducerea continuă, durabilă și omogenă a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale”.
Deși România nu a avut o strategie la nivel național, adoptată printr-un act normativ, fiecare dintre instituțiile cu atribuții în acest domeniu au urmărit realizarea obiectivelor strategice europene din domeniul SSM.
Evaluarea ulterioară a strategiei comunitare a confirmat faptul că implementarea acesteia a fost în general eficace și că principalele sale obiective au fost atinse, contribuind astfel la îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației din domeniul SSM, precum și la clarificarea reglementărilor Uniunii Europene.
Cu toate acestea, implementarea legislației SSM continuă să creeze dificultăți, în special pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici și mijlocii (IMM), care se confruntă cu diverse probleme în ceea ce privește respectarea anumitor cerințe în materie de reglementare. S-a constatat, de asemenea, dezvoltarea insuficientă a unor instrumente de monitorizare și colectare a datelor statistice.
Evaluarea strategiei pentru perioada 2007-2012 a evidențiat necesitatea de a trata într-un mod mai eficace impactul anumitor acțiuni preventive asupra operatorilor economici (în special asupra IMM), interacțiunea SSM cu mediul și cu substanțele chimice, precum și prevenirea efectivă a bolilor profesionale. În pofida reducerii semnificative a accidentelor de muncă și a îmbunătățirii prevenirii, securitatea și sănătatea în muncă în Uniunea Europeană necesită încă acțiuni suplimentare, motivațiile fiind următoarele:
– În fiecare an, aproximativ 4 000 de angajați își pierd viața în accidente de muncă, iar peste trei milioane de lucrători cad victime unor accidente grave la locul de muncă, care implică o absență de peste trei zile de la locul de muncă. 3
– 24,2% dintre angajați consideră că le sunt amenințate securitatea și sănătatea din cauza muncii prestate, iar 25% declară că activitatea lor profesională are un efect negativ asupra sănătății.4
– Pe lângă afectarea vieții lucrătorilor, costurile directe și indirecte generate de concediile medicale sunt estimate la 3,2% din produsul intern brut al Uniunii Europene (28 state membre).
– Costurile aferente asigurărilor sociale care pot fi atribuite bolilor profesionale sau accidentelor de muncă sunt, de asemenea, inacceptabil de ridicate.
Mai mult ca oricând, securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un obiectiv al politicilor sociale europene important și provocator.
Astăzi au loc cu rapiditate schimbări semnificative pe piața muncii, cum ar fi: nivelul ridicat de șomaj, îmbătrânirea forței de muncă, diversificarea formelor de angajare. Acestea măresc insecuritatea locurilor de muncă și a veniturilor și cresc nivelul de stres al lucrătorilor.5
În același timp trebuie avut în vedere că se dezvoltă noi ramuri industriale și noi activități specifice, cum ar fi: „locurile de muncă verzi”, utilizarea bioenergiei sau aplicarea unor tehnologii noi, domenii cu dezvoltare rapidă în Europa. Forța de muncă angajată sau care se va angaja în aceste sectoare emergente trebuie să beneficieze de instruire și de informații adecvate riscurilor profesionale pe care activitatea respectivă le presupune.
În aceste condiții apare ca fiind prioritară îmbunătățirea securității și sănătății lucrătorilor și, în acest sens, este esențială mobilizarea tuturor actorilor prevenirii pentru ca, prin acțiuni comune, să crească nivelul de securitate și protecție a sănătății lucrătorilor la locurile de muncă.
În procesul de elaborare și adoptare a „Cadrului strategic european privind securitatea și sănătatea la locul de muncă 2014-2020”, Comisia Europeană a ținut cont de mai multe contribuții, toate în favoarea lansării unei inițiative politice strategice, în special de cele primite de la Parlamentul European, de la Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă și de la Comitetul inspectorilor de muncă principali.
Comunicarea Comisiei5 stabilește principalele obiective strategice și o serie de acțiuni de promovare a securității și sănătății lucrătorilor, bazată pe identificarea problemelor restante și a principalelor provocări.
Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020 reprezintă o posibilitate de realizare a unui mediu de muncă sigur și sănătos și instrumentul-cadru prin care se asigură corelarea cu direcțiile strategice ale Uniunii Europene privind securitatea și sănătatea la locul de muncă.
Asigurarea locurilor de muncă sigure și sănătoase, menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate a lucrătorilor, precum și atingerea și susținerea dezideratului de stare de bine la locul de muncă reprezintă principala preocupare pe termen mediu și lung a structurilor cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă în vederea funcționării și dezvoltării durabile din punct de vedere economic și social a României.
Totodată, la elaborarea și implementarea Strategiei naționale privind securitatea și sănătatea în muncă 2018-2020 trebuie avută în vedere și convergența cu un alt document important al Comisiei Europene, respectiv Pilonul european pentru drepturi sociale6, document ce ia în considerare dinamica schimbărilor la nivel european, inclusiv modificările recente privind piața muncii, în scopul construcției unei Europe mai echitabile și consolidării dimensiunii sociale a acesteia. Acesta vizează consolidarea drepturilor sociale pentru cetățenii Uniunii Europene și include 20 de principii de bază grupate în trei capitole. Documentul reiterează necesitatea asigurării unor condiții de muncă decente pentru cetățenii Uniunii Europene și, în consecință, dezvoltarea și optimizarea aspectelor privind sănătatea și securitatea în muncă. Astfel, „lucrătorii au dreptul la un înalt nivel de protecție a sănătății și securității lor la locul de muncă”7. Acest principiu este statuat în document în contextul mai larg al unor aspecte esențiale, cum ar fi educația și instruirea pe tot parcursul vieții, echilibrul dintre viața profesională și cea personală, egalitatea de gen, salarizarea echitabilă, stimularea dialogului social și a implicării lucrătorilor, principii sinergice cu care formează un ansamblu unitar.
Prin cele 20 de principii pe care le statuează și accentul pus pe consolidarea unei Europe sociale, Pilonul european pentru drepturi sociale va avea un impact major pe termen mediu și lung privind redefinirea Uniunii Europene și, în consecință, poziționarea statelor membre în raport cu aceste cerințe, context în care aspectele legate de dreptul la un mediu de muncă sigur, sănătos și adaptat nevoilor lucrătorilor ocupă și vor ocupa în continuare un loc crucial.
Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă în muncă 2018-2020 stabilește obiectivele generale și specifice la nivel național în domeniul securității și sănătății în muncă, pe termen scurt și mediu și este elaborată în concordanță cu necesitățile identificate în contextul dezvoltării României, precum și cu obiectivele cadrului strategic comunitar.
1.1. Scopul Strategiei
Scopul „Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020” este de a continua acțiunile specifice stabilite la nivel național, ținând cont de cele 3 provocări principale stabilite la nivelul Uniunii Europene, cât și de obiectivele strategice stabilite prin Cadrul strategic european 2014-2020 privind securitatea și sănătatea la locul de muncă.
Astfel, pe plan național strategia urmărește:
– prevenirea riscurilor și promovarea unor condiții mai sigure și mai sănătoase la locul de muncă;
– menținerea unei bune stări de sănătate a lucrătorilor;
– prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale și promovarea sănătății angajaților pe parcursul întregii vieți profesionale.
1.2. Motivarea Strategiei
Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020 urmărește să stabilească, pe baza consensului tuturor părților implicate, cadrul comun al acțiunilor în domeniul securității și sănătății în muncă ce se vor desfășura în perioada 2018-2020 de către toate autoritățile competente, instituțiile cu atribuții în domeniu și partenerii sociali. Această strategie reprezintă un instrument destinat armonizării eforturilor pentru realizarea obiectivelor propuse.
1.3. Principii care stau la baza acțiunile naționale:
a) colaborarea – necesară pentru o participare activă, reală și eficientă a tuturor actorilor implicați pentru implementarea cu succes a Strategiei;
b) responsabilitate – constrângerile bugetare fac necesară gestionarea eficace și eficientă a resurselor. În acest sens trebuie îmbunătățite coordonarea, evitarea suprapunerilor și promovarea sinergiilor între toți actorii implicați pentru optimizarea resurselor umane și materiale disponibile. Responsabilitatea trebuie asumată de toți factorii implicați în controlul respectării prevederilor legale de SSM și în supravegherea sănătății lucrătorilor din toate sectoarele de activitate, publice și private, și de către angajator și pentru conștientizarea lucrătorilor privind consecințele nerespectării instrucțiunilor;
c) coerența – la baza stabilirii acțiunilor necesare îndeplinirii obiectivelor generale strategice și specifice ale Strategiei au stat Cadrul strategic de SSM al Uniunii Europene 2014-2020, analiza și diagnoza contextului național și corelarea cu alte strategii (dezvoltare durabilă, educație, sănătate, cercetare etc.)
1.4. Obiectivele generale ale Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020
A. o mai bună implementare a legislației de securitate și sănătate în muncă, în special în microîntreprinderi și în IMM-uri;
B. îmbunătățirea securității și protecției sănătății lucrătorilor, cu prioritate a celor din activitățile economice cu riscuri, din domeniile prioritare de acțiune, cu accent pe prevenirea bolilor profesionale;
C. stimularea acțiunilor comune cu partenerii sociali, prin conștientizarea și implicarea acestora în gestionarea aspectelor de securitate și sănătate în muncă și materializarea unui dialog social eficient;
D. gestionarea adecvată a problematicii lucrătorilor vârstnici în contextul fenomenului general de îmbătrânire a populației, respectiv a forței de muncă active.
1.5. Obiective specifice ale Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020
Obiectiv specific nr. 1. Îmbunătățirea cadrului legal în domeniul SSM
Obiectiv specific nr. 2. Sprijinirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii din punctul de vedere al respectării legislației privind securitatea și sănătatea în muncă
Obiectiv specific nr. 3. Îmbunătățirea procesului care urmărește respectarea legislației din domeniul securității și sănătății în muncă prin acțiuni ale autorităților cu atribuții în domeniu
Obiectiv specific nr. 4. Abordarea fenomenului de îmbătrânire a forței de muncă și îmbunătățirea prevenirii bolilor profesionale
Obiectiv specific nr. 5. Îmbunătățirea colectării datelor statistice
Obiectiv specific nr. 6. Consolidarea coordonării cu partenerii naționali pentru reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale
Aceste obiective specifice se vor realiza potrivit Planului național de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale din domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018- 2020, prevăzut în anexa la Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020.
1.6. Beneficiarii Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020
– Angajatorul – definit potrivit Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/20068, cu modificările ulterioare, ca fiind persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității;
– Lucrătorul – definit, potrivit Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, ca fiind persoana angajată de către un angajator, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice.
2. Cadrul național al securității și sănătății în muncă
2.1. Cadrul legislativ
Cadrul legislativ al domeniului securității și sănătății în muncă a fost construit urmărind integrarea sistemului românesc în principiile cadrului european de securitate și sănătate în muncă. Pornind de la dreptul, garantat constituțional, la securitate și sănătate în muncă9, domeniul securității și sănătății în muncă este guvernat de prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii10, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, și, parțial, de legislația privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și de legislația privind statutul medicului de medicina muncii.
Unul dintre obiectivele generale ale MMJS este elaborarea și îmbunătățirea cadrului legislativ național în domeniul securității și sănătății în muncă, în concordanță cu obiectivele naționale și angajamentele asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, prin Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, a fost transpusă integral Directiva 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, directivă-cadru a Uniunii Europene pentru domeniul SSM. Celelalte reglementări subsecvente acestei legi asigură compatibilitatea legislației naționale cu legislația comunitară în domeniu, prin transpunerea directivelor specifice elaborate în aplicarea Directivei-cadru, care se referă la condiții generale, riscuri și activități specifice.