În Monitorul Oficial nr. 211 din 8 martie a.c. a fost publicată Legea nr. 56/2018 privind cooperarea autorităților publice române cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol).

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1.

Prezenta lege stabileşte regimul juridic aplicabil activităţilor de cooperare dintre autorităţile publice române şi Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii, denumită în continuare Europol, desfăşurate potrivit dispoziţiilor Regulamentului (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) şi de înlocuire şi de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI şi 2009/968/JAI ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 135 din 24 mai 2016, denumit în continuare Regulamentul Europol.

Art. 2.

(1) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au semnificaţia prevăzută în Regulamentul Europol.

(2) În înţelesul prezentei legi, expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) autoritate română competentă – autoritatea publică română care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 lit. a) din Regulamentul Europol;

b) ofiţeri de legătură la Europol – poliţiştii numiţi să reprezinte interesele Unităţii Naţionale Europol în cadrul Europol şi care constituie Biroul român de legătură la Europol;

c) infracţiuni de competenţa Europol – infracţiunile circumscrise obiectivelor Europol, astfel cum sunt acestea stabilite la art. 3 din Regulamentul Europol;

d) legislaţie din domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare internaţionale – legislaţia naţională, tratatele internaţionale la care România este parte şi instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante, aplicabile activităţilor specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească şi judiciară internaţională;

e) stat membru – statul membru al Uniunii Europene.

(3) Autorităţile române competente sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Prin ordine sau dispoziţii ale conducătorilor autorităţilor române competente se stabilesc departamentele sau structurile din cadrul acestora abilitate să coopereze cu Europol.

Art. 3.

(1) Reprezentanţii României în cadrul Consiliului de administraţie al Europol, în calitate de membru, respectiv membru supleant, se desemnează prin dispoziţia inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

(2) Autorităţile publice române detaşează experţi naţionali la Europol, în condiţiile Legii nr. 105/2012 privind detaşarea experţilor naţionali la instituţiile şi organismele Uniunii Europene şi ale deciziei adoptate potrivit art. 56 alin. (2) din Regulamentul Europol.

CAPITOLUL II

Echipe comune de anchetă. Iniţierea de anchete penale

Art. 4.

(1) Autorităţile judiciare care constituie echipe comune de anchetă în condiţiile art. 182 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în urma analizei proprii sau la solicitarea Europol, propun autorităţilor celorlalte state participante ca în componenţa echipelor respective să fie inclus şi personal Europol, în măsura în care obiectul anchetelor priveşte infracţiuni de competenţa Europol.

(2) Autorităţile judiciare prevăzute la alin. (1) transmit Europol solicitarea de participare în cadrul echipelor comune de anchetă, prin intermediul Unităţii Naţionale Europol, numai după obţinerea acordului autorităţilor celorlalte state participante.

(3) Participarea personalului Europol în cadrul echipelor comune de anchetă care funcţionează pe teritoriul României se stabileşte prin acordul scris prevăzut la art. 182 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în considerare a prevederilor art. 5 din Regulamentul Europol.

(4) Personalul Europol participă în cadrul echipelor comune de anchetă care funcţionează pe teritoriul României în calitate de membri detaşaţi.

(5) La solicitarea Europol, autorităţile române competente îşi exprimă acordul cu privire la prelucrarea de către Europol a informaţiilor furnizate de acestea echipei comune de anchetă. Autorităţile române competente refuză exprimarea acordului în cazul în care prelucrarea acestora de către Europol ar contraveni unor interese esenţiale de securitate naţională sau ar pune în pericol reuşita unei anchete aflate în curs de desfăşurare ori siguranţa unei persoane.

Art. 5.

(1) Autorităţile române competente analizează cu prioritate solicitările Europol privind iniţierea, derularea şi coordonarea de anchete penale şi răspund la acestea, menţionând dacă anchetele solicitate vor fi iniţiate sau nu.

(2) În cazul în care autorităţile române competente decid să nu dea curs unei solicitări a Europol, în cuprinsul răspunsului se menţionează şi motivele care au stat la baza acestei decizii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 6 alin. (3) din Regulamentul Europol în care aceste motive nu pot fi divulgate. Răspunsul se comunică Europol în termen de maximum o lună de la primirea solicitării.

(3) Răspunsurile la solicitările Europol prevăzute la alin. (1), precum şi Informaţiile furnizate Europol cu privire la rezultatele anchetelor sunt transmise prin Intermediul Unităţii Naţionale Europol.

CAPITOLUL III

Canale de cooperare cu Europol

SECŢIUNEA 1

Unitatea Naţională Europol

Art. 6.

Unitatea Naţională Europol din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Centrul de cooperare poliţienească internaţională se desemnează ca unitate naţională în sensul art. 7 alin. (2) din Regulamentul Europol.

Art. 7.

(1) Unitatea Naţională Europol sprijină cooperarea dintre autorităţile naţionale şi Europol în calitate de punct unic de legătură, îndeplinind următoarele atribuţii principale:

a) furnizează către Europol informaţiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 3 din Regulamentul Europol, inclusiv informaţiile referitoare la formele de criminalitate a căror prevenire sau combatere este considerată prioritară de către Uniunea Europeană, primite din partea autorităţilor române competente;

b) asigură disponibilitatea neîntreruptă a canalului de comunicare cu Europol;

c) răspunde solicitărilor de date şi informaţii şi de consiliere primite de la Europol, în situaţiile în care datele sunt disponibile direct la nivelul Uniunii Naţionale Europol;

d) transmite solicitările de date şi informaţii şi de consiliere primite de la Europol autorităţilor naţionale, în situaţiile în care datele nu sunt disponibile direct la nivelul Unităţii Naţionale Europol;

e) actualizează datele şi informaţiile furnizate Europol;

f) adresează Europol, la cererea unei autorităţi române competente, solicitări de consiliere, de date şi informaţii, precum şi de analiză;

g) participă la activităţi de pregătire organizate de autorităţile române competente în vederea creşterii gradului de informare cu privire la activităţile Europol;

h) asigură respectarea dispoziţiilor legale privind transmiterea datelor şi informaţiilor către Europol în condiţiile prevăzute de lit. с);

i) efectuează schimb de informaţii cu ofiţerii de legătură la Europol al celorlalte state membre, inclusiv cu privire la Infracţiuni care nu sunt de competenţa Europol, în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare internaţionale.

(2) }n scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1), autorităţile române competente pun la dispoziţia Unităţii Naţionale Europol, din proprie iniţiativă sau la solicitarea acesteia, datele necesare pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor de competenţa Europol.

(3) Inspectoratul General al Poliţiei Române asigură resursele necesare pentru menţinerea disponibilităţii neîntrerupte a canalului de comunicare cu Europol.

SECŢIUNEA a 2-a

Ofiţerii de legătură la Europol

Art. 8.

(1) Ministrul afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, numeşte ofiţerii de legătură la Europol din rândul ofiţerilor de poliţie.

(2) Ofiţerii de legătură la Europol sunt trimişi în misiune permanentă în străinătate în funcţii asimilate ataşaţilor de afaceri interne, cu statut diplomatic.

(3) Ofiţerii de legătură la Europol şi membrii de familie care se află în îngrijirea acestora şi nu deţin cetăţenie olandeză beneficiază de privilegii şi imunităţi potrivit Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Regatului Ţărilor de Jos privind acordarea de privilegii şi imunităţi ofiţerilor de legătură români la Oficiul European de Poliţie, realizat prin schimb de note verbale la 17 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 267/2006.

(4) Ofiţerii de legătură la Europol sunt instruiţi de către Unitatea Naţională Europol, înainte de începerea activităţii în cadrul Biroului român de legătură la Europol.

(5) Ofiţerii de legătură la Europol reprezintă interesele Unităţii Naţionale Europol în cadrul Europol, în conformitate cu legislaţia română şi cu dispoziţiile aplicabile Europol.

Art. 9.

(1) Ofiţerii de legătură la Europol au ca principală atribuţie acordarea de asistenţă în ceea ce priveşte schimbul de informaţii între Europol şi Unitatea Naţională Europol sau autorităţile române competente, precum şi între Unitatea Naţională Europol şi unităţile naţionale ale statelor membre sau ale statelor terţe care au încheiat un acord cu Europol.

(2) Ofiţerii de legătură la Europol îşi exercită atribuţiile fără a prejudicia realizarea atribuţiilor Unităţii Naţionale Europol prevăzute la art. 7.

Art. 10.

(1) În timpul activităţii în cadrul Biroului român de legătură la Europol şi după încetarea acestei activităţi, ofiţerii de legătură la Europol respectă normele privind obligaţiile de discreţie şi confidenţialitate, precum şi normele privind protecţia informaţiilor sensibile neclasificate şi a informaţiilor UE clasificate, stabilite potrivit art. 67 din Regulamentul Europol.

(2) Încălcarea de către ofiţerii de legătură la Europol a normelor stabilite potrivit art. 67 din Regulamentul Europol reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu.

Consultă documentul integral în legalis Debut