În Monitorul Oficial nr. 799 din 10 octombrie a.c. a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2017 privind modificarea şi completarea Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar.
Articol unic.
Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 24 martie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 2.
(1) Profesia de medic veterinar se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoane fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicina veterinară, după cum urmează:
a) cetăţeni ai statului român;
b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European, respectiv al Confederaţiei Elveţiene, denumit în continuare stat membru;
c) străinii titulari ai dreptului de şedere temporară pentru reîntregirea familiei în calitate de membri de familie ai unui cetăţean român;
d) persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 3, 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele membre.
(2) Medicii veterinari prevăzuţi la alin. (1) lit. b)-e), care exercită profesia de medic veterinar în România, au obligaţia de a se informa la Colegiul Medicilor Veterinari cu privire la legislaţia din domeniul veterinar, precum şi cu privire la prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de deontologie medical-veterinară şi să aibă cunoştinţele de limba română necesare.
(3) Verificarea cunoştinţelor lingvistice se limitează la cunoaşterea limbii române ca limbă oficială în România.
(4) Colegiul Medicilor Veterinari poate efectua verificarea cunoştinţelor de limba română numai după emiterea, conform normelor europene, a cardului profesional european de medic veterinar sau, după caz, numai după recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar; în aprecierea cunoştinţelor de limba română Colegiul Medicilor Veterinari ţine cont de durata activităţii care urmează a fi desfăşurată.
(5) Hotărârile Colegiului Medicilor Veterinari cu privire la verificarea cunoştinţelor de limba română pot fi atacate de medicii în cauză la instanţa de contencios administrativ.
(6) În cazul unor suspiciuni justificate rezultate din evaluarea documentelor prezentate cu privire la legalitatea şi autenticitatea înscrisurilor, precum şi a altor date şi informaţii prezentate, Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita autorităţilor competente ale statului membru emitent o confirmare a autenticităţii certificatelor şi a titlurilor de calificare de medic eliberate de acesta, precum şi, după caz, confirmarea faptului că medicul titular îndeplineşte condiţiile minime de formare prevăzute de normele europene pentru calificarea profesională dobândită de acesta în statul membru emitent.
(7) În cazul unor suspiciuni justificate rezultate din evaluarea documentelor prezentate cu privire la legalitatea şi autenticitatea înscrisurilor, precum şi a altor date şi informaţii prezentate, Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita autorităţilor competente din statele membre de stabilire să furnizeze orice informaţie relevantă pentru legalitatea stabilirii şi buna conduită a prestatorului de servicii, precum şi absenţa unor sancţiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional.
(8) Colegiul Medicilor Veterinari colaborează cu autorităţile competente omoloage din statele membre şi, în calitate de operator de date cu caracter personal, efectuează, în aplicarea prezentei legi, prelucrări de date cu caracter personal, cu respectarea reglementărilor legale privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv în cazul schimbului de informaţii realizat prin Sistemul de informare al pieţei interne – IMI.
(9) Medicii veterinari, cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, precum şi medicii veterinari cetăţeni ai statelor membre, care exercită profesia de medic veterinar în România, au aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la exercitarea acesteia ca şi medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari.”
2. După articolul 2 se introduc trei noi articole, articolele 21-23, cu următorul cuprins:
„Art. 21.
(1) Deţine titlul oficial de calificare medic veterinar absolventul cu diplomă de licenţă de «doctor medic veterinar» eliberată de o instituţie de învăţământ superior de medicină veterinară acreditată din România, care îndeplineşte condiţiile minime de formare pentru profesia de medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015 pentru aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare pentru programele de studii universitare de Medicină, Medicină dentară, Farmacie, Asistenţă medicală generală, Moaşe, Medicină veterinară, Arhitectură, care transpune Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005, modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne („Regulamentul IMI”), denumită în continuare Directiva.
(2) Deţine titlul oficial de calificare medic veterinar absolventul cu diplomă, certificat sau cu alt document similar eliberat de instituţiile de învăţământ superior de medicină veterinară recunoscute de statele membre, care îndeplinesc condiţiile minime de formare pentru profesia de medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015, conform certificatului de conformitate eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine.
(3) Titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară obţinute în afara României şi a statelor membre se echivalează potrivit legii; excepţie de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicina veterinară care au fost recunoscute de unul dintre statele membre.
(4) Colegiul Medicilor Veterinari este autoritatea competentă pentru recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar, obţinute în unul dintre statele prevăzute la alin. (2) şi (3), pentru eliberarea certificatelor de conformitate în scopuri profesionale, în vederea recunoaşterii de către statele membre a titlurilor de calificare în profesia de medic veterinar, eliberate de instituţii de învăţământ superior, pentru recunoaşterea titlului de medic veterinar specialist, pentru gestionarea dosarelor din IMI şi emiterea cardului profesional european în cazul în care dispoziţii adoptate la nivelul Uniunii Europene vor prevedea această emitere, pentru înregistrarea medicilor veterinari şi a unităţilor medicale veterinare, precum şi pentru dezvoltarea profesională continuă din domeniul veterinar, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(5) Recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare permite accesul în România la aceeaşi profesie cu cea pentru care persoana solicitantă este calificată în statul membru de origine, precum şi exercitarea activităţilor profesionale pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de lege pentru cetăţenii români.
(6) Instituţiile de învăţământ superior din România acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu care au programe de studii universitare de medicină veterinară trebuie să respecte condiţiile minime de formare profesională pentru calificarea de medic veterinar prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 469/2015.
Art. 22.
(1) Pentru recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de medic veterinar, Colegiul Medicilor Veterinari se asigură că toate cerinţele, procedurile şi formalităţile legate de accesul la aspecte reglementate de prezenta lege pot fi îndeplinite de la distanţă şi prin mijloace electronice, în condiţiile legislaţiei în vigoare, şi informează inclusiv prin mijloace electronice despre toate cerinţele, procedurile şi formalităţile privind accesul la aspecte reglementate ale profesiei de medic veterinar în România; Colegiul Medicilor Veterinari poate solicita ulterior copii certificate, în cazul în care există suspiciuni justificate rezultate din evaluarea documentelor prezentate cu privire la legalitatea şi autenticitatea înscrisurilor, precum şi a altor date şi informaţii prezentate, şi atunci când este strict necesar.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul desfăşurării stagiilor profesionale sau a procedurilor de evaluare a cunoştinţelor, aptitudinilor şi experienţei profesionale relevante.
Art. 23.
Colegiul Medicilor Veterinari adoptă proceduri proprii, specifice, în condiţiile legii, pentru încurajarea dezvoltării profesionale continue şi se asigură că medicii veterinari din România au posibilitatea să îşi actualizeze cunoştinţele, abilităţile şi competenţele pentru a-şi exercita profesia în mod sigur şi eficient, în concordanţă cu noile descoperiri din domeniu.”
3. La articolul 4, litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„i) prescrierea produselor medicinale veterinare;”.
4. Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 37.
(1) Produsele medicinale veterinare se comercializează numai din depozite farmaceutice veterinare, puncte farmaceutice veterinare şi farmacii veterinare.
(2) Înfiinţarea şi funcţionarea depozitelor farmaceutice veterinare, a farmaciilor veterinare şi a punctelor farmaceutice veterinare se realizează conform prevederilor legislaţiei aplicabile în vigoare; în cazul în care acestea se înfiinţează în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o cotă din capitalul social poate fi deţinută de un medic veterinar, indiferent de mărimea acestei cote.
(3) Activitatea din cadrul farmaciilor veterinare şi al punctelor farmaceutice veterinare este coordonată de medici veterinari cu drept de liberă practică.
(4) Depozitele farmaceutice veterinare, farmaciile veterinare şi punctele farmaceutice veterinare funcţionează în baza autorizaţiei/înregistrării sanitar-veterinare emise de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(5) Produsele medicinale veterinare, a căror comercializare cu amănuntul nu este interzisă prin lege, pot fi comercializate cu amănuntul prin farmacii veterinare şi puncte farmaceutice veterinare, fie pe baza de prescripţie, fie fără prescripţie, după caz; lista produselor medicinale veterinare care se comercializează pe bază de prescripţie, precum şi cerinţele de comercializare a acestora se stabilesc de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(6) Produsele biologice de uz veterinar se comercializează prin unităţi autorizate sanitar-veterinar.
(7) Produsele medicinale veterinare care conţin substanţe din categoria stupefiante, psihotrope, precum şi produsele medicinale veterinare care conţin substanţe aflate sub control naţional sunt utilizate şi se administrează doar de către medicii veterinari, atât la sediul unităţilor de asistenţă medicală veterinară, cât şi în condiţii de teren; medicul veterinar întocmeşte şi păstrează un registru de evidenţă a acestor produse medicinale veterinare, care este prezentat organelor de control sau de inspecţie, la solicitarea acestora.
(8) Utilizarea produselor medicinale veterinare este în responsabilitatea medicului veterinar; unităţile medicale-veterinare pot comercializa cu amănuntul numai acele produse medicinale veterinare pe care le folosesc în actul medical, a căror comercializare cu amănuntul nu este interzisă prin lege şl care sunt înregistrate în registrul de consultaţii şl tratamente.
(9) Este interzisă comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare cu timp de aşteptare, a produselor medicinale veterinare altele decât cele cu timp de aşteptare, dar care se eliberează pe bază de prescripţie medicală veterinară, fără dovada acesteia, a produselor imunologice, a produselor care conţin substanţe din categoria psihotrope, stupefiante, precum şi a produselor medicinale veterinare care conţin substanţe aflate sub control naţional; în cazul în care, prin legislaţia europeană, comercializarea cu amănuntul online a produselor medicinale veterinare este altfel reglementată, prevalează prevederile legislaţiei europene.
(10) Proprietarii ori deţinătorii de animale pot deţine şi administra numai acele produse medicinale veterinare care sunt dobândite legal, fie prin achiziţie pe baza de prescripţie, fie prin achiziţie fără prescripţie, după caz, sub supravegherea medicului veterinar.”