În Monitorul Oficial nr. 431 din 12 iunie a.c. a fost publicată Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

CAPITOLUL I

Obiectul şi domeniul de aplicare

Art. 1

Obiectul de reglementare

Prezenta lege reglementează:

a) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, denumită în continuare asigurare RCA;

b) domeniul de aplicare a asigurării RCA, respectiv persoanele care au obligaţia să încheie contracte RCA şi excepţiile de la această obligaţie, limitele teritoriale de aplicare, limitele de răspundere, obligaţiile asiguratului, obligaţiile asigurătorului RCA, riscurile acoperite şi excluderile, elementele privind stabilirea şi plata despăgubirilor, verificarea asigurării RCA, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor şi asigurătorilor;

c) organizarea şi funcţionarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, denumit în continuare BAAR.

Art. 2.

Definiţii

Termenii şi expresiile utilizaţi/utilizate în prezenta lege au înţelesul prevăzut la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, precum şi următoarele semnificaţii:

1. accident de vehicule – eveniment în care a fost implicat cel puţin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale şi/sau vătămarea sănătăţii şi a integrităţii corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane;

2. Acord multilateral – acordul între birourile naţionale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene sau părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European şi ale altor state asociate Uniunii Europene încheiat pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 2 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte controlul asigurării de răspundere civilă auto, intrat în vigoare pentru biroul naţional auto din România în baza Deciziei Comisiei 2007/482/CE;

3. asigurare facultativă – asigurare în care raporturile dintre asigurat şi asigurător şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare;

4. asigurat- proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai a cărui răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terţelor persoane din accidente de vehicule/tramvaie;

5. asigurat cu risc ridicat – persoana care pe baza încadrării în clasele de risc pentru care cel puţin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât tariful de referinţă calculat de către BAAR; factorul „N” este stabilit de către BAAR, cu aprobarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este calculat pentru un vehicul cu aceleaşi caracteristici tehnice cu cele ale vehiculului pentru care se solicită asigurarea, precum şi pentru aceeaşi clasă de bonus-malus a asiguratului/utilizatorului; caracteristicile tehnice ale vehiculelor se vor raporta la capacitatea cilindrică, cu excepţia vehiculelor cu motoare electrice, caz în care se va ţine seama de puterea acestora;

6. asigurător RCA – asigurător autorizat să practice asigurare RCA;

7. avizarea daunei – notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat; notificarea trebuie să fie însoţită de documentele necesare stabilirii răspunderii asigurătorului RCA;

8. birou naţional auto – organizaţie profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care grupează societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;

9. BAAR – asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi care îndeplineşte atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum şi alte atribuţii conferite prin lege;

10. bonus/malus – sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcţie de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de referinţă;

11. Carte Verde – document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional auto, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;

12. cerere de despăgubire – documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul formulează către asigurătorul RCA sau către BAAR pretenţiile de despăgubire;

13. contract RCA – contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin poliţa de asigurare RCA, care atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule; condiţiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege şi de reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., emise în aplicarea acesteia; forma şi conţinutul contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale A.S.F.;

14. contractant – persoana care încheie contractul RCA şi care se obligă faţă de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare;

15. corespondent – persoana pe care biroul naţional auto din România o desemnează pentru a reprezenta unul sau mai mulţi asigurători din străinătate, membri ai altor birouri naţionale auto, pentru soluţionarea cererilor de despăgubire formulate de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României prin intermediul unor vehicule asigurate RCA de asigurătorii respectivi;

16. daună totală economică – situaţia unui vehicul sau unui bun avariat a cărui valoare de reparaţie depăşeşte valoarea de piaţă a acestuia;

17. decontare directă – serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asiguraţi, care se ofertează obligatoriu de către asigurator, iar achiziţia acestuia este opţională de către asigurat;

18. limitele teritoriale de aplicare ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule:

a) teritoriul României;

b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, denumite în continuare state membre, şi teritoriul Confederaţiei Elveţiene;

c) teritoriile statelor situate între două state care leagă direct două state membre ale Uniunii Europene, în care nu există birou naţional auto;

d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naţionale auto care au semnat Acordul multilateral;

19. mandatar – orice persoană fizică sau juridică împuternicită în condiţiile legii să reprezinte interesele persoanei prejudiciate în raporturile acesteia cu asigurătorul RCA şi cu unitatea reparatoare auto;

20. persoană prejudiciată – persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA;

21. poliţa de asigurare RCA – documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA şi se atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie;

22. prejudiciu – efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract RCA;

23. răscumpărare – prejudiciul suportat de către asigurat în condiţiile prezentei legi şi ale contractului de asigurare RCA;

24. tarif de referinţă – prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieţei de asigurări RCA. Tariful de referinţă se calculează conform formulei:

T. ref = PR x (1+IBNR) x (1+f)t x (1+i)t/(1-Ch-P) x (1-BM), în care:

PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvenţa medie (Fm), rezultate pe baza datelor statistice;

IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient avizate;

f = rata anuală de modificare a frecvenţei daunei, pe baza datelor statistice;

i = rata anuală de modificare a inflaţiei (severităţii) daunelor, pe baza datelor statistice;

t = diferenţa în ani dintre data medie de apariţie a daunelor din perioada de aplicare a tarifului de referinţă şi data medie de apariţie a daunelor din perioada de analiză;

Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din prima brută;

P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută;

BM = încărcare datorită aplicării sistemului bonus-malus;

Dm şi Fm sunt factori raportaţi la ultimii 5 ani;

25. teritoriul în care staţionează în mod obişnuit vehiculul:

a) teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuţă de înmatriculare sau înregistrare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau

b) în cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuţei de înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau semnul respectiv; sau

c) în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuţă de înmatriculare/înregistrare, contract RCA şi nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau

d) în cazul în care vehiculul nu are plăcuţă de înmatriculare/înregistrare sau are o plăcuţă care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul şi a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluţiona cererea de despăgubire de către biroul naţional auto sau organismul de plată a despăgubirilor;

26. unitate reparatoare auto – persoană juridică care are înscris ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie a vehiculelor şi este autorizată pentru aceste activităţi; pentru reparaţiile efectuate pe teritoriul României autorizaţia este eliberată de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român”, conform legii;

27. vehicul – mijloc de transport cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, pentru care în România există obligaţia legală de înmatriculare sau înregistrare, cu excepţia celor care se deplasează pe şine, altele decât tramvaiele, bicicletelor sau vehiculelor cu tracţiune animală;

28. utilizator – persoană fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosinţă asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing sau alt act întocmit în condiţiile legii.

Art. 3

Obligativitatea încheierii contractului RCA

Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18.

Art. 4

Excepţii de la obligaţia încheierii contractului RCA

Nu sunt obligate să încheie un contract RCA persoanele fizice şi juridice care utilizează vehicule exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor, organizate legal; pentru riscurile ce derivă din aceste activităţi, proprietarii de vehicule sau organizatorii competiţiei se pot asigura facultativ.

CAPITOLUL II

Dispoziţii generale privind contractul RCA

Art. 5

Încheierea contractului RCA

(1) Contractul RCA se încheie pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 12 luni, multiplu de o lună, în funcţie de opţiunea asiguratului.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), contractul RCA se poate încheia pe o perioadă mai mică de o lună în următoarele situaţii:

a) pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre ale Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietăţii, dovedită cu documente justificative;

b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile;

c) pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru circulaţie, pe perioade de 30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de zile.

(3) Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate conform acordului dintre asigurat şi asigurătorul RCA. Contractul RCA produce efecte şi în cazul în care rata primei de asigurare nu a fost plătită la termenul convenit între asigurat/contractant/utilizator şi asigurătorul RCA, dacă asigurătorul RCA nu şi-a exercitat dreptul de reziliere a contractului RCA. Contractul RCA constituie titlu executoriu pentru ratele scadente şi neachitate.

(4) Asigurarea RCA produce efecte în baza prevederilor prezentei legi, a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, precum şi a încheierii contractului RCAÎntre asigurat şi un asigurător RCA, emis inclusiv prin mijloace electronice, conform reglementărilor A.S.F.

(5) Părţile pot conveni şi includerea altor clauze suplimentare faţă de cele stabilite prin prezenta lege şi prin reglementările emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, cu excepţia celor care restrâng drepturile persoanei prejudiciate.

(6) Asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare asigurătorului RCA, iar asigurătorul RCA se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească despăgubirea terţului prejudiciat, în condiţiile legii şi ale contractului de asigurare.

(7) La încheierea contractului RCA şi pe parcursul derulării acestuia asiguratul are obligaţia să permită asigurătorului RCA accesul în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, la evidenţa accidentelor şi a cererilor de despăgubire anterioare şi să furnizeze informaţiile solicitate de asigurătorul RCA pentru evaluarea riscului şi calculul primei de asigurare, stabilite prin reglementări A.S.F.

(8) Răspunderea asigurătorului RCA începe:

a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului RCA anterior, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia;

b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul încheierii noii asigurări;

c) din momentul eliberării contractului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

(9) În situaţia în care Informaţiile furnizate de asigurat nu sunt reale la momentul încheierii contractului RCA, prima de asigurare poate fi recalculată şi modificată de asigurătorul RCAdupă notificarea prealabilă a asiguratului.

(10) În cazul prevăzut la alin. (9), dacă asiguratul nu îşi exprimă acordul cu privire la modificarea condiţiilor contractuale, acesta poate denunţa contractul RCA în termen de 20 de zile de la data primirii notificării.

(11) Pentru menţinerea clasei de bonus/malus, prin contractul RCA părţile pot conveni posibilitatea răscumpărării, respectiv suportarea de către asigurat a contravalorii despăgubirii corespunzătoare evenimentului, asiguratul compensând asigurătorului RCA cuantumul acesteia, ulterior achitării despăgubirii cuvenite persoanei prejudiciate.

Art. 6

Contractul RCA

(1) Contractul RCA conţine informaţii privind: numărul şi data încheierii contractului, părţile contractului RCA, perioada de valabilitate, limitele maxime de răspundere stabilite de către asigurătorul RCA, prima de asigurare, numărul ratelor, scadenţa ratelor, intermediarul, clasa bonus/malus, numărul de înmatriculare/înregistrare şi numărul de identificare a vehiculului, precum şi statele în care acest document are valabilitate.

(2) Asigurătorii RCA solicită informaţiile necesare pentru evaluarea riscului, conform propriilor criterii stabilite în tariful de primă şi verifică corectitudinea informaţiilor privind datele de identificare şi tehnice ale vehiculului, datele proprietarului/utilizatorului acestuia.

(3) Asigurătorii RCA îşi asumă răspunderea pentru toate contractele RCA, inclusiv pentru cele alocate de către BAAR conform art. 19 alin. (2), precum şi pentru erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii în asigurări, definiţi conform Legii nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:

a) pentru prejudicii materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 1. 220. 000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;

b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 6. 070. 000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

(5) Limitele de răspundere sunt revizuite din 5 în 5 ani, în funcţie de evoluţia indicelui european al preţurilor de consum (IEPC) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizaţi ai preţurilor de consum şi sunt prevăzute în reglementările A.S.F.

(6) Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului care a încheiat un contract RCA pe perioada suspendării dreptului de circulaţie al vehiculului conform prevederilor legale sau pe perioada imobilizării vehiculului, cu obligaţia depunerii plăcuţelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea care le-a eliberat. Procedura suspendării şi a cazurilor de imobilizare se stabileşte prin reglementări comune ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Transporturilor, A.S.F. şi Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

(7) Asiguratul are obligaţia ca, pe toată durata suspendării contractului RCA, să imobilizeze vehiculul într-un spaţiu privat, în afara domeniului public. Neîndeplinirea acestei obligaţii este asimilată cu încălcarea obligaţiei de asigurare şi neîndeplinirea obligaţiei de a depune plăcuţele de înmatriculare şi se sancţionează contravenţional conform art. 37 alin. (9).

(8) Contractul RCA dă dreptul persoanei prejudiciate, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto, care ar putea să-i influenţeze opţiunea.

(9) În aplicarea prevederilor alin. (8) contractul RCA va cuprinde o clauză potrivit căreia, în cazul producerii unei daune, persoana prejudiciată să se poată adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărui operator economic care desfăşoară activităţi de reparaţii ale autovehiculelor, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere care ar putea să-i influenţeze opţiunea.

CAPITOLUL III

Încetarea contractului RCA şi asigurarea multiplă

Art. 7.

Încetarea contractului RCA

Contractul RCA încetează:

a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoţită de documente justificative;

b) la data la care vehiculul este radiat din circulaţie;

c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA.

Art. 8.

Desfiinţarea şi denunţarea contractului RCA

(1) Contractul RCA se desfiinţează de drept dacă:

a) riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă înainte de a se naşte obligaţia asigurătorului RCA;

b) producerea riscului asigurat a devenit imposibilă după naşterea obligaţiei asigurătorului RCA.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi la art. 7 lit. a) şi b), atunci când asiguratul a plătit integral sau în rate prima de asigurare, acesta este îndreptăţit să o recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului RCA, dacă nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării. În cazul în care asigurătorul RCA este ulterior obligat la plata unor despăgubiri pentru evenimente acoperite prin contractul RCA, asigurătorul RCA este îndreptăţit să recupereze de la asigurat prima de asigurare restituită acestuia, la cerere.

(3) Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a unui singur contract RCA. Dreptul de opţiune se exercită o singură dată pe perioada unui an calendaristic şi poate opta pentru rezilierea contractelor cu data de intrare în vigoare ulterioară primului contract RCA încheiat.

Art. 9.

Asigurarea RCA multiplă

(1) În cazul în care, pentru acelaşi vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe contracte RCA valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii RCA.

(2) Despăgubirea se plăteşte integral de către asigurătorul RCA la care s-a adresat persoana prejudiciată, urmând ca ulterior asigurătorul RCA în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători RCA pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora.

(3) Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a unei singure poliţe.

CAPITOLUL IV

Scopul asigurării RCA

Art. 10.

Prevederi generale

(1) În baza unei prime unice, asigurarea RCA acoperă prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie.

(2) Asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de aceştia în procesul civil, în conformitate cu:

a) nivelul impus de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau la nivelul legislaţiei din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare;

b) nivelul impus de legislaţia din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt cetăţeni ai unor state membre, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, dacă nu există birou naţional auto competent pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

(3) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă, conform prevederilor alin. (2), şi cea prevăzută în contractul RCA.

Art. 11.

Riscurile acoperite

(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

(2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză;

c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condiţiile legii;

d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;

e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate;

f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit, de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cei/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.

(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul – pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru:

a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;

b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;

c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

d) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic;

e) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a conducerii vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.

(4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:

a) a condus vehiculul fără consimţământul expres sau prezumat al asiguratului;

b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv;

c) nu a respectat obligaţiile legale cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv.

(5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule şi este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluşi de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.